Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Antreprenorul Horia Cardoș, Agroland: Problema care mă deranjează foarte tare este imensitatea de ambalaje care rezultă din consumul de hrană din supermarket

Femeie și bărbat în supermarket

Foto: Getty Images

Un studiu realizat de Organizația Națiunilor Unite (ONU) arată că 17% din totalul hranei produsă la nivel mondial ajunge la gunoi, iar datele estimative arată că românii aruncă 1,35 milioane de tone de deșeuri alimentare pe an. „În România, țară săracă, ultima sau penultima din comunitatea europeană, familiile aruncă un procent foarte mare din hrana pe care o cumpără. Fiindcă comportamentul nostru în supermarket este să cumpărăm mai mult decât avem nevoie. Am prins o ofertă la carcasă de porc, o să cumpăr jumătate de carcasă de porc, chiar dacă familia mea nu are nevoie. Să nu uităm că încă în România mai trăiește generația care a suferit de foame după război. Oamenii ăștia vor avea în gena lor frica să nu se mai întâmple așa ceva și atunci vor supra-stoca”, a declarat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Horia Cardoș, fondator și CEO al companiei Agroland.

Horia Cardoș (Foto: Forbes)

Cum arată un consum responsabil de alimente? „Îmi place ce văd în supermarketuri mai noi, foarte mulți clienți merg în zona de vitrină și cumpără 10 felii de salam sau 5 felii de șuncă. Și nu vorbim de clienți care nu-și permit să cumpere un salam întreg, sunt consumatori educați și conștienți”, crede antreprenorul. Însă, în opinia sa, mai există o problemă cel puțin la fel de mare ca risipa alimentară: excesul de ambalaje de plastic. „Problema mea pe care o observ și mă deranjează foarte tare este imensitatea de ambalaje care rezultă din consumul de hrană din supermarket”, a spus Horia Cardoș.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Toate lumea se leagă de supermarket-uri când problema nu este numai a lor, ci în principiu a furnizorilor lor, care trebuie sa asigure integritatea produselor pe tot lanțul de furnizare. În plus calitatea ambalajului determina și termenul de valabilitate. Un exemplu aici este pâine care este 100% ambalata când este livrata de producătorii de pâine, iar în cazul supermarket-urilor care au brutărie ambalajul este minim sau chiar deloc. O pâine ambalata este valabila câteva zile pe când cea produsă în supermarket-uri este de o zi. Sunt consumatori mai atenți și nu mai cumpara 1 kg de salam, ci 10 felii. Foarte frumos. Dar, nu toate magazinele au servire asistata și ca sa susține aceasta cerere trebuie sa fie ambalate individual la 10 felii. Da, într-adevăr putea sa cerem mai putin plastic - și în anumite situații se poate - dar trebuie sa înțelegem și riscurile asociate. Soluția pana la urma este cu siguranță reciclarea, dar aici este nevoie de o schimbare de mentalitate drastică și nu va fi ușor. Romanul la nivel declarativ dorește sa facă multe, dar când are posibilitatea găsește zeci de scuze sa nu facă, iar principala scuza este sa facă celălalt primul. Prin urmare ne plângem, dar ne plângem degeaba atât timp căt noi suntem problema și nu facem nimic.
    • Like 1
  • Nu suntem educați sa impunem putin plastic in ambalaje, supermarketurile merg la limita minimei rezistente, daca "se cere" vor reduce plasticul, daca nu, nu vor reduce. Trebuie educat (a se citi- OBLIGAT ) statul si cetateanul, sa recicleze. Nici in Vestul Europei n-a mers fara amenzi drastice, dar acum fac reciclare, de frica amenzilor, din constienta, nu conteaza. Noi am ajuns una din gropile de gunoi ale Europei, pe langa faptul ca nu avem statii de sortare moderne sau antice, nu reciclam decat dupa ureche, mai si primim deseuri din alte parti, contra MITĂ, cat de inconstient sau tâmpit sa fii ca sa îngropi tara asta superba in gunoaiele altora, de parca ale noastre nu ajung. Bagi in buzunar mărunțiș (multi bani pentru tine), la nivel macro, si arunci milioane de euro pentru turism. Investeste in turism, politicianule, si ai sa castigi înmiit. Creier sa ai in cap (ăla de sus), nu portmoneu..
    • Like 2


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult