Cu vreo săptămână înainte să plec în vacanță, vorbesc cu o prietenă la telefon. „I-am trimis pe ai mei în concediu cu copilul la Mamaia, la un hotel de două stele...” Și? „Și a fost OK. Mobilierul cam vechi, dar curățenie-lună, oamenii drăguți... S-au schimbat mult lucrurile”.
La puțin timp după, informația se confirmă și din a doua sursă, cazată cu familia la un alt hotel de două stele. Camerele sunt mici, dar curățenia este ireproșabilă și personalul foarte amabil. „E chiar OK. Nu ne-am fi așteptat”.
Mă relaxez și privesc cu încredere la propria noastră minivacanță la un hotel de trei stele din Mamaia.
Și chiar am de ce. Locul e OK. Foarte OK. Cearșafurile sunt albe și foșnitoare ca hârtia. Mobilierul nou. În cameră e curat-curat. Recepționerii sunt zâmbitori și relaxați. Cameristele sunt drăguțe. Mâncarea e bună și la hotel, și la un alt restaurant pe care l-am testat. Prețurile sunt decente. Chelnerii sunt politicoși și eficienți. Primim gratuit șezlonguri pe plaja din fața hotelului. La capătul primei zile de concediu, pot pune capul pe pernă ca un turist mulțumit. Am ajuns în paradisul normalității, din siguranța căruia îndrăznesc o profeție. Îi prevăd turismului românesc un mare viitor. Am zis! Noapte bună!
Numai de s-ar termina odată cu mirosul ăsta de gaze de eșapament și cu zgomotul ăsta de tractor care nu mă lasă să dorm! Ce naiba! Se aude într-una de când am venit, nici nu poți să stai cu geamul întredeschis la cameră. Dar ce o face așa? Creierul pe cale să adoarmă caută neobosit explicații. Vreun Titicar cu rezervorul cât al unui Boeing care se învârte în cerc pe acolo? Vreo instalație de aer condiționat de proporții cosmice montată undeva prin apropiere? Vreun tractor invizibil parcat sub geam cu motorul pornit? Vreo creatură a nopții care tunde iarba sub clar de lună? Visează androizii oi electrice? Habar nu am, dar sunt sigură că eu visez o turmă mare de oi diesel.
Mă trezesc devreme și încep să investighez sursa problemei. Ies pe balcon, dar nu-mi dau seama ce obiect de pe pământ, din aer ori de sub pământ poate să facă în halul ăsta. „Auzi, pe tine nu te deranjează chestia asta?”, îl întreb pe colegul meu de cameră, partenerul meu în toate, la bine și la rău. „Ba da, dar ce vrei să fac?” „Păi hai să coborâm, să vedem ce face în halul ăsta”. „Păi văd de aici!” „Și ce e, mă rog?” „Ăștia de la hotelul de alături au un generator, hai să-l vezi”. Îl văd. Nu-mi vine să cred. Hai la plajă.
Ajungem la scări. O turistă urcă însoțită de doi polițiști. „Veniți să auziți cum face. E inadmisibil. Eu am făcut plângere și la Garda de Mediu, să știți”. Îmi vine să o îmbrățișez pe această doamnă hotărâtă și mă simt brusc cuprinsă de încredere. Iată că cineva a luat atitudine și lucrurile se vor rezolva. Doar că, evident, nu se rezolvă.
Mă duc la recepția hotelului nostru să întreb ce se întâmplă, ca turist suferind, nu ca ziarist în căutare de subiecte. Managerul vine cu un dosar plin de hârtii. „E vorba despre generatorul de la hotelul vecin, Histria, care nu mai este racordat la rețeaua de curent electric. Noi am făcut numeroase sesizări”, spune femeia care răsfoiește filele din dosar. „Uitați: sesizare către Garda de Mediu, către Poliție, către Protecția Consumatorului, către ISU Dobrogea, pentru că prezintă risc de incendiu, către Direcția de Sănătate Publică, către Primăria Constanței. Azi noapte, la ora la unu, a venit DSP, a făcut și Garda de Mediu măsurători, să vedem rezultatul. De la Primărie nu a venit nimeni, deși situația datează de anul trecut. Au primit amenzi, noi nu credeam, sincer, că vor mai deschide anul ăsta, mai ales că a fost un incendiu la ultimul etaj în toamnă. Dar uite că au deschis. Ei au fost declasificați, nu mai sunt hotel, doar că spun că fac închirieri imobiliare”. Da, uite că au deschis. Și văd că e plin de turiști. Intru pe site. Motto-ul stabilimentului cu generator: „Nimeni nu deranjează pe nimeni”!
Aproape de el sunt alte patru hoteluri. „De anul trecut e așa și nimeni nu face nimic. Când sunt de noapte, am tot timpul senzația că îmi vâjâie urechile”, îmi spune o doamnă care lucrează la unul dintre ele.
Plec spre plajă, unde încep brusc să văd chiștoacele din nisip și să contorizez vânzătorii ambulanți de porumb fiert la găleată, învelit în sacoșă transpirată, vânzătorii de gogoși, vânzătorii de „aspra de baie”. Și totuși... Spre deosebire de alți ani serviciile oferite de hoteluri sunt mai bune, iar angajații mai profesioniști și mai prietenoși, chiar dacă litoralul românesc a semănat, din nou, ca întotdeauna, cu un pahar de vin din care a trebuit să scot iarăși o muscă. Iau în calcul că vinul a fost însă ceva mai bun... Și îmi păstrez încrederea în potențialul și destinul unui loc care are ceva de oferit, aflat la marginea unei țări frumoase și sigure care are ceva de oferit.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am auzit si eu intr-o noapte zgomotul. Noaptea urmatoare probabil a batut vantul invers si n-am mai auzit. Am avut parte insa de alte minusuri datorate cred eu tocmai turistilor romani. Aerul conditionat nu mergea decat pe automat, ca sa nu-l lasi pornit cand pleci la plaja. Televizorul era tot pe automat. Nu se putea da o cautare de canale si trebuia sa te multumesti cu "ordinea nationala" - A3, TVR1, A1, toate canalele sportive, 3 canale de manele si abia apoi Digi24, Pro Tv si un amarat de Discovery. Cred ca stie toata lumea ca exista o lista de "Must Carry" si in lista asta sunt prinse (obligatoriu) alea de la inceput (nu va miroase a indobitocire programata !?) - ca sa nu-l cifufuleasca toti cum vor, trasee unice catre restaurant si de la restaurant pe plaja - ca sa nu o vad la micul dejun pe tanti de 140Kg in tanga cum isi alege bufetul suedez.
Da, pe plaja sunt in continuare vanzatori ambulanti care tin neaparat sa treaca printre sezlongurile tale. Au mai schimbat repertoriul. Acum striga "P-fletzi, porumbuuuuu !"
Se vor regla toate cand se va regla si turistul. Daca turistul nu va mai cumpara tricouri de plastic cu imprimeu de jaguar din paiete, comerciantii aia vor renunta sa le mai vanda. Cand turistul nu va mai cumpara magneti chinezesti cu scoici fluorescente, poate vor incepe sa faca altceva sa nu moara de foame. Cand ne vom ridica de la masa daca nu ne place cum suntem serviti, vor deveni mai politicosi si mai serviabili.
Iar Balcicul,desi cu doua plaje amarate, are un farmec cu un ordin de marime peste Mamaia. Plus gradinile reginei, s.a.m.d. Daca nu va puteti duce, cititi Panza de paianjen de Cella Serghi
O rectificare- romanii nu sunt balcanici, le lipseste darzenia acestora - sunt mamaligari, din pacate
Trebuie să recunosc că a fost o vacanță interesantă. Dar nu, nu m-aș mai duce decât dacă plătește altcineva.