Anul trecut, România a cheltuit pe pensiile speciale cât pe alocații, în timp ce categoriile vulnerabile au fost lăsate în voia sorții. „Cheltuielile cu serviciile publice sociale sunt cu 40% mai mici decât media europeană”

Foto - Inquam Photos/ George Călin

Anul trecut, au fost plătite în România pensii speciale în valoare 12,37 miliarde de lei, o sumă aproape egală cu totalul alocațiilor plătite în același an tuturor celor 3,6 milioane de copii - 12,52 miliarde de lei. Potrivit unui buletin statistic realizat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, alocațiile copiilor au avut cea mai mare pondere din totalul de 30,2 miliarde de lei al beneficiilor sociale. Asta înseamnă că absolut toate celelalte cheltuieli cu beneficiile de asistență socială, 35 la număr, s-au ridicat în 2022 la 17,7 miliarde de lei, cu doar 4,3 miliarde de lei mai mult decât cele cu pensiile speciale. Printre ele, indemnizația pentru creșterea copilului, stimulentul de inserție, sprijinul acordat clienților casnici pentru plata facturilor aferente consumului de gaze naturale și energie electrică, alocația lunară de plasament și cea de susținere a familiei, venitul minim garantat, prestațiile lunare pentru copiii cu handicap grav, accentuat sau mediu și însoțitorii lor, ajutoare pentru încălzire și de urgență, indemnizaţia lunară de hrană cuvenită persoanelor cu HIV/SIDA, precum și alocația de hrană pentru copiii cu HIV/SIDA. 

Se spune deseori că România este o țară a asistaților social, dar datele arată că această afirmație este incorectă. Din punct de vedere valoric vorbind, România este o țară a pensionarilor speciali, în care categoriile vulnerabile duc o luptă cruntă pentru supraviețuire.

„În România, cheltuielile cu serviciile publice sociale sunt cu 40% mai mici decât media europeană. Aceste 17,7 miliarde de lei nu sunt nici pe departe în linie cu ceea ce se întâmplă în UE”, spune Robert Ion, directorul general al Hope and Homes for Children Romania. Organizația derulează programe pentru reforma sistemului de protecție a copilului, prin prevenirea separarii de familie și prin închiderea orfelinatelor și înlocuirea lor cu instituții de tip familial.

Cei de la HHC România au pus cap la cap cheltuielile cu asistența socială din România și le-au comparat cu pensiile speciale, în timp ce lucrau la un nou program. #CineNuCe. „Copiii din România au nevoie de cineva, nu de ceva. Și ne-am întrebat cum își asumă statul român responsabilitatea lui? Câți bani dă el către ceea ce înseamnă protecția socială?”, spune Robert Ion. Potrivit lui, România nu are infrastructura protecției sociale de care are nevoie.

„Dacă nu facem nimic acum, trebuie să înțelegem că o să simțim cu toții consecințele. Și de abia abia atunci ne paște lumea asistaților social”

„Un raport al Băncii Mondiale publicat anul trecut ne zice că peste un milion de copii trăiesc în localități care nu sunt deservite de un asistent social. Populația de copii din România la momentul acesta este cred că undeva la 3,5 - 3,8 milioane. Să nu ai servicii, să nu ai un asistent social disponibil pentru milioane de copii e o lipsă majoră în infrastructură. În lumea asistenței sociale este un lucru de la sine înțeles că ai nevoie de două lucruri ca să previi separarea copilului de familie - de centre de zi și de specialiști. Adică de asistent social, de tehnician de asistență socială, de asistent medical comunitar, de mediator sanitar școlar, de consilier școlar. Aceștia sunt considerați a fi specialiștii. La nivelul orașelor, doar unul dintre trei are resursele astea. La nivelul comunelor, doar 7% au și centre, și specialiști. Și atunci, întorcându-ne la întrebarea noastră mare: cum își asumă statul român rolul lui? Vedem că are niște lacune masive în materie de infrastructură a protecției sociale”, subliniază Robert Ion.

Centrele de zi au un rol important pentru că acolo copiii au acces la educație și la o masă caldă, în timp ce părinții lor pot merge la serviciu sau își pot căuta un loc de muncă.

Directorul general al HHC România spune că vrea să atragă atenția asupra copiilor vulnerabili. „Trebuie să punem un semn de egalitate între acești copii și copiii noștri. Da, de multe ori eu cred că ne uităm la copiii în vulnerabilitate ca nefiind responsabilitatea noastră, dar ei sunt. Acum este un soi de distanță, copilul din centre nu-i neapărat problema mea, copilul sărac nu e neapărat problema mea. Trebuie să înțelegem că acești copii cresc, o să avem nevoie de ei pe piața muncii. O să avem nevoie să fie pregătiți într-un anume fel, să acceseze învățământul dual, învățământul vocațional, studiile superioare, oricât de mult și oricât e departe se pot duce. Dacă nu facem nimic acum, trebuie să înțelegem că o să simțim cu toții consecințele. Și de abia atunci ne paște lumea asistaților social”, spune Robert Ion.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp