Foto: Facebook Klaus Iohannis
Aroganța președintelui Klaus Iohannis nu are limite. Ieri a fost în vizită în Delta Dunării, iar la final un jurnalist l-a întrebat cum contribuie el, concret, la găsirea unor soluții la provocările cu care se confruntă Delta. În stilul care deja l-a consacrat, liderul de la Palatul Cotroceni a declarat: „Contribuția mea constă în faptul că am venit aici și am atras atenția asupra acestor chestiuni”.
Niciodată, în cei aproape 34 de ani de la revoluția din Decembrie ‘89, răspunsul politic la problemele grave ale României de la firul ierbii nu a fost atât de absent ca în mandatele lui Klaus Iohannis. Ce-i drept, inadecvarea a devenit termenul care îi descrie cel mai bine mandatele.
În jocul democratic, opinia publică reprezintă piesa în jurul căreia gravitează întregul proces decizional.
De altfel, „transparentizarea” a apărut ca o reacţie la nevoia informării opiniei publice cu privire la diferite teme, facilitând astfel contactul cu ceea ce este mai puţin cunoscut, cu intenţia de a atenua spaimele sociale care ar putea să apară din diferite motive. Iar România nu duce lipsă de motive, generate mai ales de tragedii sau greșeli guvernamentale (exemplu: deficitul bugetar).
În tot acest context, necunoscutul (zilei de mâine) este intens cultivat prin abordarea prezidențială a lui Klaus Iohannis, iar acest lucru nu face decât să dea frâu liber temerilor, isteriilor de masă şi altor mişcări sociale care „celebrează” lipsa rațiunii în rândul oamenilor. Așa se distruge ideea de siguranță a unui popor.
Iar de o astfel de situație profită restul politicienilor, care nu fac altceva decât să comită abuzuri emoționale care să le servească electoral.
Cu cât emoţiile sociale devin mai puternice, inhibând apetitul pentru dialogul dintre reprezentanţi şi cei reprezentaţi, cu atât populismul se dezvoltă mai uşor. Per a contrario, cu cât conştientizăm mai mult că politicienii populiști se hrănesc electoral cu emoţiile noastre negative, cu atât mai mult discursul lor devine mai puţin frecventabil. Însă pentru asta e nevoie de o presă care să lucreze în interesul cetățenilor, nu al partidelor de guvernare și de o societate civilă activă, care înțelege că trebuie să lupte în fiecare zi pentru democrație.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Știu pare un comentariu scris la mișto : dar articolul exista și cred ca ar trebui sa fie studiat in cadrul facultăților de jurnalism
P.S. Ba a facut ceva si impotriva celor care l-au votat. Sustinerea scoaterii de la putere a USR-ului. Iar acel lucru nu cred ca va fi uitat si cu siguranta nici iertat de multe lume!
- la fiecare trei luni sa apara la televizor si sa ne explice cum ar trebuie sa arate aceasta tara
- sa calatoreasca mai mult in tara. Sa promoveze zonele in care romanii fac treaba si sa le critice pe cele in care nu fac
- sa mearga in sedintele de guvern importante.
- sa tina discursuri in parlament
- sa fi elaborat cu romani din afara spectrului politic o strategie de tara
- sa fie un presedint prezent in intern
Iohannis are ultimul mandat, e pe ducă. La ce naiba ai mai consuma energie ca să te războiești cu el? Nici că s-ar sinchisi. Mai bine vorbește de favoritul tău, în viitoarele alegeri, la Cotroceni. Bați șaua pe cai morți!
Ne spuneți că ar fi nevoie de o presă care să lucreze în interesul cetățenilor, nu al partidelor, și de o societate civilă, care să lupte în fiecare zi pentru democrație. Dar cine nu lasă presa și societatea să lupte? Cine nu lasă românii să aleagă înțelept la urne? Dl Badea se zbate, cere lucruri, dar de ce nu-l ia mai nimeni în seamă? De ce nu votează românul pe gustul d-lui Badea? Nu zic că ar avea gusturi rele pentru că nu știu.
Iohannis e absent? Dar am avut un președinte activ-prezent și mare jucător, locvace, care ieșea seară de seară la TV și înjura când pe unul, când pe altul, Și asta, în timp ce patrona mizeriile făptuite de Elena Udrea, curtezana Cotrocenilor.
Deci, cum era mai bine? Cu președintele comunist Ceaușescu acuzat de genocid și împușcat? Cu președintele ex-comunist Iliescu acuzat de infracțiuni contra umanității? Cu președintele țărănist Constantinescu, un narcisist penibil, învins de servicii și care s-a agățat, apoi, de sinecuri precum Institutul de Studii Avansate pentru Cultura si Civilizația Levantului? Cu Băsescu, turnător, dovedit, la Securitate? Cu super arogantul Ponta, scos din lada de gunoi a foștilor pesedei și, acum, consilier personal al lui Ciolacu? Cu Dăncilă, care nu știa pe unde umblă și confunda orașele, țările și meridianele? Nu mai vorbim de odiosul și sinistrul Dragnea. Așa e, Iohannis nu are limite în aroganță, spre deosebire de mielușelul smerit și umil, Băsescu. Iar când neamțul își va încheia mandatul, urmat de Ciolacu sau Firea, la Cotroceni, fericirea și bunăstarea vor pogorî asupra românilor, cu Delta Dunării cu tot.