Foto: memorialsighet.ro
Pe Iuliu Maniu nu l-a așteptat iubita călare pe o mașină de lux la ieșirea de la Sighet. L-a așteptat o groapă anonimă în Cimitirul Săracilor de la marginea orașului, unde a fost aruncat în crucea nopții.
Pe Iuliu Maniu nu l-au așteptat televiziunile să-i surprindă sărutul pasional la ieșirea din temniță. Fericit însă a fost să-și dea ultima spovedanie și să primească dezlegarea de la episcopul Alexandru Todea, care, aflat la măturat pe culoar, s-a strecurat la el în celulă într-un gest de mare curaj. Părintele Todea a ridicat năframa, cu mătura în loc de toiag arhieresc, și l-a ușurat pe cel care a fost marele om de stat Maniu de toată povara vieții. „Acum pot să mor”, a murmurat tremurând din tot trupul lui spectral bătrânul de 80 de ani, slăbit, cu picioarele paralizate, după ce fusese supus unui regim de exterminare prin înfometare, bătaie, frig și lipsă a oricărui tratament medical.
Pentru Iuliu Maniu n-au venit pensionarele să-i pupe mâinile pe portiera limuzinei și nici nu s-au vărsat lacrimi în platourile de televiziune pentru martiriul său. Nu a existat nici măcar o notă într-un colț de ziar. Maniu s-a stins singur în celulă. Vestea morții sale le-a fost adusă celorlalți deținuți de un gardian mic și mai milos, căruia îi ziceau Piccolo, și s-a transmis rapid în tot penitenciarul prin țeava de calorifer. Martiriul lui Maniu s-a transmis prin viu grai până când cei care au trăit ororile temnițelor comuniste au putut să vorbească în libertate despre ce a fost. „Iuliu Maniu a murit în 5 februarie 1953; sunt sigur că este în cer”, povestea peste ani părintele Alexandru Rațiu.
Iuliu Maniu n-a venit cu doi porci la subbraț de la Teleorman la București să facă troc politic. N-a adunat averi, n-a furat de la copiii săraci, n-a cumpărat case la Fortalezza. A știut însă să negocieze cu demnitate pentru țara sa, și în Parlamentul de la Budapesta, unde a fost ales deputat de Vințu de Jos, comitatul Alba, și pregătind Marea Adunare de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, și după, în politica națională, dând dovadă de patriotism luminat, atât de departe de vulgara demagogie patriotardă a zilelor noastre. Tot lui i se atribuie o zicere pe care nerușinații clepto-martiri de azi n-o vor putea pricepe în veci: „Decât bogat în ţară străină, mai bine sărac în ţară română!”
PS. Mergeți la Memorialul Sighet. Veți afla multe despre noi ca nație, așa cum am aflat și eu, cel care v-am transmis rândurile de mai sus. Despre bestialitate, dar și despre suferință purificatoare, despre ticăloșie și lipsă de umanitate, dar și despre curaj, demnitate și camaraderie. Și poate, la ieșire, vi se va face și mai multă silă de auto-declarații deținuți politici de azi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cazul Dragnea e mai degrabă asemenea cazului Capone. Acolo, pentru că nu au putut să-l prindă la crima organizata, contrabandă șamd, l au condamnat pentru flecuștețe fiscale
D s-a făcut vinovat pentru cristalizarea unui sistem politic mafiot.cu el în rol de capo. Angajarile fictive sunt flecuștețele din poveste. Daca ar fi arestați toți care au făcut angajări fictive la stat....mama, ar fi mai mulți în pușcărie decât afară
Cand nu poti deschide si face sa functioneze o afacere fara spaga, cand functiile publice sunt cumparate pe bani ulterior recuperati din smenuri, cand institutiile de justitie, control si ordine din tara asta de la politie pana la dna gem de coruptie...iar prin asta e afectata viata omenilor care muncesc cinstit si-si platesc birurile ...asta impune masuri.
Cine accede la putere periculoasa doar pentru 'noi si ai nostri' nu trebuie lasat la butoane.
Toate sunt foarte usor de experimentat , cetatenia se acorda usor si mult mai usor dreptul de munca.
Am auzit ca e coada la ambasadele Iranului , Chinei sau Rusiei pentru cereri de emigrare. Revolutionari ca dumneata care pot pune osul la treaba , fara sa mai fie asupriti de capitalisti.
Ca principiu si eu as vrea sa fiu Messi ,dar trebuie sa mai si pot...
Mai sunt multe altele, dar revin la întrebarea mea de mai înainte: în aceste condiții, chiar sunt curios să-mi spuneți ce primi noi mai mult de la UE decât dăm?
Ca să nu fiu greșit înțeles, ca în multe alte dăți, precizez (a câta oară?) că cele spuse mai sus (cu revoltă și amărăciune) nu le consider un motiv de a ne separa de UE. Asta ar fi cea mai mare greșeală strategică. Am intrat în UE, e super din multe puncte de vedere, de la civilizație, până la oportunități economice, sociale, de dezvoltare durabilă, de apărare, de imagine etc etc etc. Dar trebuie să facem ceva pentru a nu fi striviți economic. Fiindcă regulile internaționale ale jocului economic, inclusiv în UE, sunt dure, și nu ne dă nimeni păpică în gura deschisă, gratis. Fiecare națiune, mai ales cei puternici și influenți, ”trag spuza pe turta lor”. Acest lucru, am mai spus, nu e greșit. E legitim. Așa se face. Fiecare țară încearcă să-și apere interesele, așa cum poate, și chiar țările mici au și ele atuurile lor. Trenuie doar să vrea să le folosească. Trebuie să înțelegem odată că UE e altceva decât SUA, chiar dacă aparent au multe în comun, fiind o uniune de state. Dar statele din SUA aparțin aceleiași națiuni. Niciodată oricare două state din SUA NU vor fi în concurență economică. Pe când în UE tocmai asta e una din slăbiciunile ei. Întotdeauna Franța, Germania, Olanda etc o să fie ”mai egale” decât restul lumii, fiindcă, în competiția economică, au atuuri mai multe. Dar cum spuneam, noi nu vrem să folosim nici ce atuuri avem noi. Poate, cine știe, viitoarea guvernare.
Sper că ați înțeles ideea măcar într-un final și nu veți îmbătrâni cândva și Dvs - cum ziceți - ”degeaba”, doar cu sloganuri și resentimente în loc de idei pertinente și principii.
Acum, ia spuneți, obiectiv, la rece, nu din resentimente, care judecători sunt mai neocomuniști: cei care l-au condamnat pe baza unui dosar inconsistent, făcut ”pe genunchi”, fără probe indubitabile, doar ca să fie o bază formală a condamnării deja hotărâte, sau cei care l-au eliberat condiționat, pe baze perfect legale și corecte? Știu că Dragnea e un personaj detestat de foarte mulți, dar nu despre asta e vorba aici. Dacă sunteți perfect obiectiv (haide, încercați) cum ați răspunde la întrebarea de mai sus?