Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
După cum bănuiam, asaltul conservatorilor din România asupra orelor de educației sexuale a fost doar începutul.
Miza e una mult mai mare. E în joc una dintre valorile fundamentale ale unei societăți democratice. Laicitatea. Statul român este laic și neutru din punct de vedere confesional.
Sau era până nu demult.
Următorul pas va fi avortul. Doar reprezentanții USR-PLUS din Parlamentul European, cu excepția lui Dragoș Pâslaru, care s-a abținut, au votat pentru. Ceilalți au votat împotriva rezoluției privind asigurarea dreptului la avort în condiții de siguranță ori s-au abținut de la vot. Dacă în Parlamentul European au votat așa, e de așteptat că partidele din care fac parte vor face la fel, acasă, cu prima ocazie. Și tocmai am constatat că există deja o majoritate conservatoare transpartinică în Parlamentul României. Iar o inițiativă legislativă din partea celor de la AUR sau chiar din tabăra liberală nu mai pare deloc imposibilă.
Urmează minoritățile sexuale. În numele protejării inocenței copiilor, există riscul să ne trezim cu măsuri asemănătoare cu cele din Ungaria și Polonia. Faptul că homosexualitatea este un dat biologic, nu o alegere, pare să nu mai intereseze pe nimeni iar în hărmălaia națională nimeni nu mai pare dispus să asculte, să înțeleagă și să accepte acest argument.
Unii ar putea spune că astfel de măsuri sunt de inspirație medievală. Nu. Atacul conservatorilor asupra laicității statului român ne întoarce în vremea regimului comunist. Este o gândire de factură totalitară, care a dus la adoptarea, în 1966, a Decretului-Lege 770, prin care Ceaușescu a interzis avortul. Mii de femei au murit în urma chiuretajelor făcute clandestin iar cele care au supraviețuit au rămas cu amintirea unei experiențe cumplite. În 1968, Codul Penal a fost modificat pentru a face loc celebrului articol 200 care incrimina relațiile homosexuale. Coincidență, tot în numele protejării copiilor de "promovarea" homosexualității. Au fost arestați, bătuți , umiliți, trimiși în spitale de psihiatrie și au primit ani grei de închisoare doar pentru că s-au născut așa.
Aidoma creștinilor radicali de astăzi, apostolii ideologiilor totalitare au predicat cetatea perfectă. Fără clase sociale sau rase inferioare. Au impus măsuri care au anulat orice drepturi și libertăți, pas cu pas. Auschwitz nu a apărut dintr-odată. A început cu legile de la Nurnberg. Adică momentul în care ura, ignoranța și intoleranța au primit putere juridică.
Astăzi, se prefigurează o nouă religie totalitară. Una care vede într-o femeie doar funcția reproductiva. Corpul nu-i mai aparține ei ci unei morale stabilite în numele "convingerilor religioase". Copiii noștri vor face școală conform acestor standarde iar gândirea științifică va fi permisă atât cât nu ofensează vreo dogmă religioasă. O nouă ideologie care restrânge sau abrogă drepturile oricui nu se conformează noilor norme morale. Atei. Homosexuali. Femei.
Spre deosebire de perioadele istorice ale regimurilor totalitare clasice, noi avem însă, astăzi, instrumentele necesare prin care putem reacționa. Trăim într-o societate democratică și ne putem folosi de instrumentele ei pentru fiecare literă, paragraf sau articol de lege care ne-ar putea restrânge drepturile și libertățile.
Primul pas pe care putem si trebuie să-l facem este să demonstrăm că nu suntem susținători neconditionat ai Bisericii. Organizațiile religioase se folosesc de faptul că mai bine de 90% dintre cetățenii României s-au declarat creștini. Pentru ele, acest lucru este un cec în alb, care le permite să pună presiune pe politicieni pentru inițiative legislative care discriminează și restrâng drepturile omului.
Trebuie să le arătăm că poți fi creștin și fără să-ti dorești interzicerea avortului sau a drepturilor minorităților sexuale.
Că nu suntem o turmă pe care Biserica o manevrează cum vrea.
In anii '30, evreii nu au avut nici o șansă în fața regimului nazist. În anii '50, România nu a avut nici o șansă în fața regimului comunist.
Noi însă, astăzi, avem. Depinde doar de noi să nu ne lăsăm târâți în prăpastia fundamentalismului religios.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Argumentațiile conținute în comentarii sunt în mare parte logice, indiferent din care tabără vin, deoarece fiecare se bazează pe o ANUMITĂ și specifică concepție existențială. ”Progresiștii” consideră că ”miezul” vieții îl reprezintă omul. Ei nu cred în divinitate, nu acceptă ideea de ”sacru” în viețile noastre și nici de viață viitoare, mai adevărată chiar decât viața pământească. În consecință tot ce există pentru ei este acum și aici. Omul fiind în centrul atenției și viața rezumându-se la cea prezentă, e logic că principiile lor de viață se referă la maximizarea libertăților fiecărui individ, fără încorsetarea regulilor care au legătură cu sacrul. De asemenea fiecare, conform și drepturilor statuate ale omului, are dreptul la căutarea fericirii. Singura limitare pentru ei e atunci când libertatea cuiva dăunează altcuiva. Practic, în acest fel, s-a stabilit implicit un fel de ”religie” laică. Oamenii ar trebui să fie (iar progresiștii așa se și comportă) extrem de atent și empatic cu ceilalți, cu toleranță maximă la lucrurile care nu-i afectează practic, dar fără nicio restricție morală izvorâtă din considerente, sacre, transcendentale, deci de nivel spiritual superior. De aceea pentru ei homosexualitatea și alte deviații sunt absolut neimportante, femeile (și bărbații) au dreptul de a face ce vor cu corpul lor (dealtfel sunt curios ce părere au despre sinucidere) și altele.
Așa numiții ”conservatori” au principii de viață opuse celor de mai sus. Nu spun că toți sunt intelectual situați la un nivel de spiritualitate înalt, de multe ori chiar nu e așa, dar ei se situează, principial, chiar dacă nu conștientizează, pe o poziție spirituală. Pentru un creștin viața prezentă e doar o trecere, dar o trecere de mare importanță. Aici e un fel de școală cu examene, școală menită a ne stimula dezvoltarea spirituală, iar viața adevărată abia urmează, după moarte. Crestinul nu consideră că este îndreptățit să aibă fericire pe această lume, indiferent de circumstanțe. Sigur, ea nu e interzisă, dar nu e nici obligatorie. Dacă există o normă morală, spirituală, iar creștinul nu poate fi fericit decât dacă o încalcă, atunci important este ca el să NU încalce norma, nu să fie fericit. Urmarea ar fi că el va fi și mai fericit în viața viitoare, cea care contează cu adevărat, fiind veșnică, față de aceasta, care e trecătoare, înșelătoare, ispititoare, tocmai pentru a ne ”da arama pe față” fiecare așa cum suntem. Dacă Iisus ar fi făcut ce îi era lui mai comod, nu ar mai fi ajuns pe cruce și noi am fi fost astăzi lipsisți de aceste repere morale în viața pământească și lipsiți în acest sens de iertarea divină în viața viitoare. De asemenea sfinții martiri nu ar fi ceea ce sunt dacă nu mureau pentru credința lor. La fel, martirii închisorilor comuniste nu ar mai fi pentru noi o așa lumină morală dacă ar fi făcut compromisuri ticăloase ca să-și salveze pielea. Toți aceștia nu s-au prevalat de dreptul la căutarea fericirii, ci au făcut ceea ce este corect și drept din punct de vedere moral și înălțător uman.
Am accentuat cumva, prin exemplele de mai sus ideea trăirii după principii morale spirituale / divine, ceea ce eu cred că este infinit mai bine decât trăirea după principii profane, practice, (doar) sociale., fără dimensiunea sacrului.
Se observă din cele de mai sus că nu e vorba, în cazul ”conservatorilor” de concepții medievale, ci de principii spirituale / sacre spre deosebire de ”progresiști”, care au renunțat la dimensiunea sacră și chiar sunt în război deschis cu ea. Practic se luptă o lume fără Dumnezeu (și la propriu și la figurat) cu lumea îndumnezeită (chiar dacă pe niveluri foarte diferite de percepție intelectuală).
Acum, lăsând la o parte generalizările filosofice și trecând la 2 spețe practice:
1) Avortul, deși e blamat de biserică, deoarece se consideră fătul deja o ființă independentă, noi pământenii nu putem să fim întotdeauna la nivelul de perfecțiune cerut de dogmă. Ar trebui să existe o înțelegere sau ”dezlegări” în diferite cazuri concrete (și nu mă refer numai la avort). Dar e greu de acceptat de către biserică așa ceva, evident. Aici e clar că legalul se desparte de moral. Femeile au dreptul legal la avort și o să-l aibă, bineînțeles, pentru totdeauna, nu e cazul să se dea de ceasul morții sperioșii de progresiști. În ceea ce privește păcatul avortului, deci greșeala spirituală, morală, fiecare va da socoteală pentru faptele sale. (Nu neapărat aici și nu acum).
2) Există oameni care aleg abstinența sexuală, din motive personale diverse. NU consider că homosexualii trebuie pedepsiți legal, cum stăteau lucrurile pe vremea lui Ceaușescu. Ei au o deviație pentru care nu sunt vinovați. Dar ei se frământă că sunt anormali. Și atunci soluția găsită de societatea ”progresistă”, fără Dumnezeu, la frământările lor sufletești este că trebuie să fim noi obligați să ne alterăm principiile morale, pentru ca ei să nu se simtă anormali. Sigur că ei au dreptul să facă ce vor (deși e un păcat, e păcatul lor și problema lor), dar dacă ni se cere nouă să considerăm un păcat ca fiind un act normal, iar dacă nu gândim așa suntem acuzați de discriminare, atunci e cu totul altceva. Bun, înțeleg, să facă ce vor. Dacă nu consideră că e păcat, să stea cu concepțiile lor și cu consecințele ulterioare. Dacă consideră că e păcat, dar nu se pot opri și se frământă, e deja mai bine pentru ei, din punct de vedere spiritual. Au mai urcat o treaptă pe drumul crucii pe care o au de dus în viața lor.
DAR...... dacă realizează că nu e bine ce fac (moral vorbind) și, după eforturi și frământări deosebite, aleg abstinența, atunci astfel de oameni sunt efectiv SFINȚI ÎN VIAȚĂ. Au urcat pe cea mai înaltă treaptă spirituală și vor avea parte de iertare și sfințenie. Poate că homosexualitatea e tocmai o astfel de provocare în viața cuiva. Cine o poate trece? Câți se pot izbăvi? Noi cu ce îi ajutăm spiritual? Cum e mai bine: să ne stricăm și noi luîndu-ne după ei, sau să le dăm șansa să-și înțeleagă păcatul / provocarea vieții și să se mântuiască prin sfințenie?
În concluzie aștept să fiu acuzat de fundamentalism religios și tâmpenie, ca un om cică ”neevoluat științific” ce sunt.
Dar revenind. Aveți o concepție interesantă despre viață, dar păcat că nu e creștină. Poate mai degrabă e budistă. Poate. Fiindcă nici Dvs. nu aveți ideea de sacru în centrul vieții (cel puțin nu în sens creștin), ci ideea de ”inteligență a naturii”. Înțeleg că pentru Dvs. taberele sunt de fapt: 1) cei care sunt în armonie cu metabolismul (inteligența) naturii și 2) cei care nu sunt în această armonie cu natura. Prin natură înțelegând tot ce ne înconjoară, cu relațiile știute și neștiute dintre tot și toate. Asta se apropie, cum ziceam, de budism. Faptele bune, în sens de armonie cu natura, îți aduc, în concluzie, o karmă pozitivă și invers: faptele rele o karmă negativă. Dar budiștii nu insistă deloc pe ideea de divinitate, de aceea aproape că nu au o religie în adevăratul sens al cuvântului. De asemenea nu insistă pe răspunsul la întrebările fundamentale despre sensul vieții: De unde venim? Unde ne ducem? Care este rostul fundamental al vieții noastre? Cine a creat lumea și de ce? etc. etc. Creștinismul dă răspuns acestor întrebări, deci oferă credinciosului un sens profund al vieții. Țelul creștinului nu este neapărat să intre în armonie cu lumea materială din jur și, după caz, nici cu alți oameni în mod obligatoriu (e greu de explicat și nu mai intru acum în amănunte), ci cu Dumnezeu (prin Iisus și adevărul învățăturilor sale) și astfel să obțină mântuirea, adică iertarea și grația divină în cealaltă lume. Pentru creștin lucrurile nu sunt întotdeauna simple și ușoare, ba chiar dimpotrivă. Spuneți că dacă se respectă ”morala”, ca îndrumar al ”inteligenței” naturii lucrurile ar trebui să fie bune. La creștinism nu e așa. De multe ori lumea oferă ”încercări”, provocări, greutăți, iar răspunsul omului la acestea, prin faptele sale îi oferă ”bile albe sau negre”, după caz. E firească dorința omului de a cunoaște, prin el însuși și prin mijloace științifice, natura. Dar cel mai probabil în acest fel vom căpăta imagini greșite ale sensului vieții, chiar dacă vom înțelege anumite legi fizice până la un punct - dat de limitarea noastră intelectuală. A adopta o credință nu se aseamănă, cum ziceți, cu a învăța matematica ca papagalul, pe de rost, ci - printre altele - a ne însuși conștient, asumat, anumite concluzii oferite de religie, la care acceptăm că nu am putea ajunge prin propriile puteri, pe căi științifice. Implicit un sens al vieții și al întregii lumi actuale și un mod de viață de urmat în vederea mântuirii.
2. Abstinența la homosexuali. Am eu dreptul ca heterosexual să le spun lor să se abțină ? Și în definitiv câți procedează așa? Întorcând privirea de la sfinți la oameni vedem că ei au probleme. Acum, pe Pământ. Că ura asta între hetero și homo nu duce la nimic bun. Pacea în societate ne-ar fi tuturor de folos.
Înfierarea homosexualilor și atacul asupra avorturilor sunt doar semne deloc bune a apariției unor forțe obscure. Cine nu-i atent riscă să nu vadă semnele, că dictatura nu vine tropăind ci insidios. Când lumea se trezește poate fi prea târziu.
LE
Nu sunt un conservator dar când mă uit la cunoscutele televiziuni de știri occidentale, alea 4-5 importante, eu mă simt sub asalt; numai "change" și "revolution" de dimineață până seara! La BBC orice demență este trecută în sfera "normalității" imediat, orice cretinatate!
In romania biserica are fortza si influenta dar crestinii sunt o minoritate si sper ca vor vota la fel de bine cum au votat contra schimbarii constitutiei.
Nu,nu sunt homosexual dar am avut privilegiul de a cunoaste persoane homosexuale aflate in pozitii sociale si profesionale de top sau in pozitii normale,modeste. Toti/toate erau niste oameni linistiti,respectuosi,saritori,buni profesionisti. Dar asta se intampla intr-o societate cu mintea deschisa .
Nu poți fi pervertit dacă nu ești deja. Prozelitism înseamnă chiar să ai șanse să convertești pe cineva. Dar homosexualitatea ține de instinct, atât de profund că nici o terapie ori insistență nu-l atinge.
Cu stima
Cihodaru Catalina -Cluj
Da, în tătucul Orban s-a sculat setea de putere și o ia pe urmele lui Putin ori Erdogan. E foarte ușor să oprimi maxim 10% din populație asmuțindu-i pe ceilalți împotrivă câștigându-le astfel voturile. Rețetă de succes imediat. Un populist care zgândără și filonul naționalist de altfel bine reprezentat la unguri.
Ba, zănaticul a menținut până azi traseul de tranzit pentru străini: n-ai voie decât pe o singură rută de autostradă (deși cifrele nu mai justifică demult) iar să-ți faci nevoile ai voie din 2 în 2 stații de benzină. Uite-asa protejează tătucul în devenire țara, cu legi tâmpite și sloganuri.
Clar e însă de ce fac gheii atâta tam-tam: din cauza celor ca dvs. Fie și numai să vă facă în ciudă. Dar munca lor e la fel de bună iar impozitele la fel. Aici nu mai e normal-anormal. Normal ar fi ca toți să-și vadă de treaba lor și nu de capra vecinului ori că stă vecinul capră. :)))
Faza cu Rusia a fost și demonstrată.
Tranzit a impus numai Ungaria. Nu se plimbă nimeni de-aiurea și nu-i vorba deloc de imigranți ci măsuri cică anti-covid de vreun an. Sunt români care trăiesc afară și vin in România ori români în concediu. Oricine tranzitează Ungaria.
Si e hilar sa-i spui altcuiva ca e in evul mediu cand si tu esti tot acolo.
Orientarile sexuale diferite tot de primitivism apartin. Faptul ca tie si altora nu le convine adevarul nu inseamna ca acesta va dispare ca fumul.
Avortul nu e rău ci foarte rău. Însă provine exact din faptul că femeile nu știu cum să nu ajungă acolo ori ce le așteaptă după. Adică nu le-a spus nimeni cum se pot feri de sarcină dacă n-o vor și să pună preț pe ele așa încât să zică NU masculilor înfierbântați și dornici să se dea în bărci fără cauciuc.
Să le interzică poate orice prost. Mai greu e să faci așa încât să previi cea mai mare parte din ele.
Au mai fost interzise și femeile au recurs la avorturi ilegale extrem de periculoase. Azi ar face la fel ori și l-ar face în străinătate. Ce să spun, mare beneficiu moral.
Ba poți să fii creștin și să nu interzici avortul. Dar trebuie să muncești mult mai mult. Și parcă exista liberul arbitru. Femeia care îl face și-l asumă, păcatul e al ei iar ispășirea la fel.
Plus, n-am nici un chef să fiu tratată ca o ființă de rang 2, atât de proastă că nu știu de capul meu și trebuie să vină niște " miloși " să-mi interzică, în principal bărbați care se uita condescent de sus. Azi interzic asta, mâine alta. Așa începe totalitarismul. Dacă reduci femeia la rolul ei biologic, o reduci la statutul de purtătoare de uter fără minte. Simplul fapt de a interzice ne plasează mai jos. Mâine-poimâine ne iau și dreptul de vot.
Deci nu din principiu, același fel de principii pentru care unii ar vrea să interzică.