Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu
Dar cine le-a călcat în picioare inocența adulților noștri?
L-am auzit pe senatorul PSD Titus Corlățean deplângând în Parlament „inocența copilașilor călcată în picioare” de ora de educație sexuală. Opinia sa nu face altceva decât să țină isonul litaniei BOR exprimate din nou astăzi într-un comunicat al Patriarhiei, și anume că „încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață”.
E vorba aici de frica de a vedea drept, de a gândi dincolo de ideologii și de false pudori.
Mulți dau ochii peste cap: Dragă, de asta aveam nevoie acum? Să băgăm ore de educație sexuală în școală? Unde vom ajunge în ritmul ăsta? Vă spun, în ritmul ăsta vom ajunge să băgăm și educația în școală. Iar asta e inacceptabil, nu-i așa? Cum să scoată școala altceva decât niște reproducători de idei primite de-a gata? Cum să avem, la sfârșitul școlii, tineri cetățeni sănătoși și la minte, și la trup, capabili să gândească cu capul lor și să fie pregătiți de lumea în care intră?
Spaima nerostită a Bisericii e că ora de educație sexuală îi va face pe copii mai libertini, mai neastâmpărați cu trupul, pe fete mai nesupuse și pe băieți mai zburdalnici, poate chiar, Doamne ferește, gay!
Spaima părinților e că ora de educație sexuală îi va face pe copii să-și înceapă viața sexuală mai devreme.
Ambele spaime sunt contrazise de cifre și de realitate. În țările în care acest curs obligatoriu începe de la vârste mici, viața sexuală începe mai târziu. Ca, de pildă, în Olanda. În România, unde nu există decât un singur curs opțional care ajunge practic la 6 la sută dintre elevi, viața sexuală începe devreme. Deseori cu o sarcină nedorită. Sau cu traume pe care copilul acela le va purta cu sine când va fi adult. Și pe care le va transmite mai departe.
În țările care au înțeles necesitatea unei educații pentru sănătate, copiii sunt învățați de mici cum să se protejeze de toți monștrii din dulap. În naivitatea lor, unii dintre adulții români își imaginează că e suficient să închidem ușa dulapului sau să ne prefacem că el e gol și, gata, inocența copilașilor rămâne intactă.
De fapt, ora de educație sexuală este mai mult despre „a nu face sex” decât despre „a face sex”.
Este despre conștientizarea pericolelor.
Este despre relații sănătoase în cuplu și respingerea violenței sexuale, în condițiile în care 30 la sută dintre femeile de peste 15 ani din România reclamă diverse forme de abuz fizic și/sau sexual.
Este despre protejarea minorilor de tot felul de prădători sexuali, despre un loc unde să caute ajutor, despre o persoană cu care să vorbească și la care să apeleze.
Este despre depășirea sentimentului de rușine.
Este despre viitoarele femei care trebuie să înțeleagă că „nu e vina lor”, că un abuz e un abuz și că singura rușine este a agresorului.
Este despre protejarea de boli cu transmitere sexuală, în condițiile în care în fiecare an sistemul de sănătate din România cheltuiește peste 30 de milioane de euro cu aceste boli și cu sarcinile nedorite.
Este despre prevenirea unei sarcini la minore, în condițiile în care avem de 3 ori mai multe mame adolescente decât media europeană.
Este despre învățarea unor reguli minime de contracepție, în condițiile în care 3 din 10 românce nu folosesc, n-au folosit și nici n-au auzit de asta niciodată.
Este despre igienă, igienă, igienă, fizică și mentală.
Dar, înainte de a-i educa pe copii, e nevoie de a-i educa pe cei care educă. E nevoie de cadre didactice noi, care să aibă cunoștințele necesare, care să aibă empatie și care să știe să transmită cu responsabilitate informația. Dacă nu vom înțelege asta, vom lăsa această sarcină - ca până acum - în seama profei de bio, care-și va mai lua o normă, dar nu va ști să predea altceva decât aparatul reproducător la mamifere. Or, pentru misiunea asta e nevoie de mult mai mult: de un cadru didactic care să fie un bun psiholog și un atent prieten. Care să aibă și cunoștințele, și educația, dar și limbajul necesar pentru a ajunge la sufletul elevilor.
Unii vor spune că „educația sexuală se face în familie”. Sunt sigur că există familii unde se discută cu tact și delicatețe toată această „materie”. Dar uneori nu e suficient. Iar alteori e împotriva intereselor copilului. Vedeți cifrele de mai sus.
Drept care susțin fără rezerve ora de educație sexuală în școală, chit că-i spunem igienă, educație sanitară sau educație pentru viață, dacă cuvântul „sex” încă ne rușinează atât de mult.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Educatia sexuala se face inca din familie. Ma refer la familia normala si autentica formata dintr-un barbat si o femeie. Mama isi intiaza fiica, iar tatal isi initiaza fiul. Aceste traditii s-au impamantenit de sute de ani si au fost cat se poate de logice si de eficiente. Iar educatia generatiilor tinere era de bun simt si tinerii aveau sentimentul de rusine si de buna cuviinta.
2. Majoritatea părinților nu-si învață copiii că ori sunt lăsători ori își imaginează că or să stea non-stop după ei. Și apoi se plâng că le-a fost violată și omorâtă fetița. Cazul Caracal e o extensie a acestei probleme, chiar dacă biata fată avea 15 ani. Mulți obiectează să fie găsiți și condamnați pedofilii și violatorii - care sunt oricum maeștri în a se ascunde - însă de ce nu le-am oferi potențialelor victime informații despre cum să prevină aceste orori? 2 tactici sunt totdeauna mai bune decât abordarea unilaterală.
3. Educație sanitară se face însă sporadic, pe fugă, o oră pe an e deja bine, când vreun diriginte cere asistentei ori medicului școlar, și asta dacă în oră de dirigenție nu face cumva tot mate ori română.
4. Copiii SUNT DEJA dezinhibați că au acces la informatii îndoielnice și pornografie de pe telefon ori calculatorul casei lăsat la discreție. De pe la vreo 10 anișori. Nu ca pe vremea noastră când se trecea din mână în mână cu mare fereală pe sub bancă vreo revistă porno adusă de afară, șterpelită de la părinți ori ne hlizeam ca proastele la cuvântul Tampax. Iar acum după experiența online cum să-i limitezi accesul? Setările parentale nu le iau în considerare, orice puști isteț le dezactivează în 2 timpi și trei mișcări.
Acești copii primesc de la mama natură instalația și încă mai devreme ca noi, dar instrucțiuni de folosire nu. Așa că se joacă, experimentează de capul lor și dacă nimeni nu le spune că joculețele erotice duc la bebe, ei se joacă până vine fata acasă cu burta la gură.
5. Problema e poliția și nu că educația ar fi inutilă. Ei pot cere ajutorul unui trecător ( oricine dezaprobă abuzurile asupra copiilor) ori cadru didactic. Pe polițist nici nu-l găsești când ai nevoie de el.
E exact aceeași argumentație și pudibonderie. Ori dacă băgăm capul în nisip dispare problema. "Educația sexuală NU ESTE DESPRE (cum să faci) sex ci mai degrabă să NU faci". Iar cauza e dezinformarea masivă ori ideea că dacă nu place preoților nu place nici lui Dumnezeu ( lor nu le plac de exemplu nici vaccinurile anti-HPV ori anti-covid).
După mine ar trebui scoase orice referiri la masturbare, identitate de gen și croirea unei programe simple și accesibile, gen problemă-soluție, făcută PUBLICĂ așa încât părinții să aibă încredere. O programă de tip 1 ori 2 ( dl Profun a pus deja linkul, a se citi până la pagina 40).
Deci cum sa va spun este JALE nu avem viitor totul este rupestru arhaic peste tot
numai legea instinctului al HORMONULUI al dualismului psihotic precum si al politicii fortei brute.....in concluzie : NISTE ABRUTIZATI FRUSTRATI victime ale propriilor lor incapacitati de asi depasi conditia. Mai sunt si oaze de normalitate dar rarisime foarte rarisime....
Am văzut, deci, că există și o parte mai ticăloasă a tendințelor conținute în această educație sexuală a copiilor (și care în principiu ar putea fi corectă dacă ar fi gândită și ulterior pusă în practică așa cum trebuie). Această parte ticăloasă se referă la ”îndoctrinarea” copiilor cum că relațiile între persoane de același sex sunt la fel de OK ca și relațiile heterosexuale. Iar acest lucru NU e deloc în regulă. Se atacă mulți când biserica dezavuează acest tip de relații, spun ei că biserica îndoctrinează astfel oamenii. Dar dacă oamenii, de la cea mai fragedă și receptivă / maleabilă vârstă sunt îndoctrinați în sens opus, de către foarte influenții conducători neomarxiști, care sunt acum pe val în toată lumea, atunci totul e bine, nu-i așa?!?!
Înțeleg că am atins un subiect controversat, fierbinte, dar se pare că tocmai acest subiect e partea cea mai importantă a educației sexuale care se vrea a fi implementată. Nu știu de ce stau lucrurile așa, dar asta e tendința mondială (tâmpită). Eu, la modul general, aș fi pentru educație sexuală în școală, dar dacă această educație are astfel de principii demente, NU, mulțumesc. Păi ce ne facem? Acasă cică părinții sunt incapabili să ofere educație sexuală de calitate copiilor, sau chiar avem unele cazuri de abrutizați, degenerați etc. Iar la școală ”au scăpat de dr*cu și au dat de taică-su”. Acolo sunt învățați și implicit ÎNDEMNAȚI să experimenteze de toate și, chiar dacă instinctiv și din bun simț copiii ar crede că nu e în regulă sexul cu altcineva de același gen, ar trebui ”dresați” să îndrăznească, să experimenteze, fiindcă totul e permis, atâta vreme cât e consimțit de ambii parteneri. Genul ar fi ceva difuz și confuz, oricum neimportant. Cum era un banc odată: ”când dragostea e mare, sexul (genul) nu mai contează” :(:(:(
Acum sigur că mulți o să mă acuze că sunt homofob, ceea ce nu e chiar corect. Consider doar că homosexualitatea NU este o ”ORIENTARE” sexuală, ci o DEVIAȚIE sexuală. Deviație pentru care cei afectați, totuși, NU sunt vinovați cu nimic. Dacă nu am fi ”drogați ideologic” de către propaganda zilelor noastre, acest lucru ar fi evident pentru oricine. Orientare sexuală (în sens nedeviant) înseamnă (de ex. în cazul meu ca bărbat) să am preferințe de genul blonde / brunete, înalte / scunde, molatice / vivace etc etc. NU înseamnă să îmi placă bărbații în loc de femei. Asta ar fi o deviație (totuși neimputabilă mie). Și oricum genul cică e neimportant, nici nu merită să-i dăm atenție!!! Ba chiar cică suntem răi, retrograzi și jignim dacă pronunțăm doar cuvintele ”bărbat” și ”femeie”, ”tată” și ”mamă” și alte năzbâtii.
În concluzie: educația sexuală a copiilor teoretic e benefică, DACĂ se face în spiritul valorilor omenești perene și de bun simț. Dar cum copiii vor fi agresați psihic cu îndemnuri la autoerotism, la masturbare de la o vârstă la care încă mai cred în Moș Crăciun și oricum de unii singuri nu ar fi avut astfel de idei, atunci lucrurile o iau razna. E foarte greu oricum să vii ca educator cu informația și îndrumarea exact la momentul potrivit, nici mai devreme (că le strici inocența) nici mai târziu ( că atunci e prea târziu, educația aproape că nu mai are rost, vezi cazul mamelor-copii), mai ales că nivelul de maturizare fizică și emoțională e DIFERIT de la copil la copil. De aceea e importantă educația în familie, atunci când părinții sunt în stare să o facă. Iar dacă nu sunt în stare, atunci e în regulă că măcar există un acord scris al părinților, care este echivalent cu încuviințarea asupra conținutului educațional, precum și cu MOMENTUL în care este livrată educația sexuală - ei, părinții cunoscându-și cel mai bine proprii copii și nivelul lor de dezvoltare / maturizare.
Dar dacă în continuare, în educația școlară totul culminează cu ”binecuvântarea” și chiar ÎNCURAJAREA deviațiilor sexuale, atunci răspunsul meu la această educație dementă este un NU hotărât.
Ce au făcut statele mai deștepte, au concluzionat că lupta intre hetero și gay nu duce nicăieri. Energie consumată degeaba, tensiuni sociale. Gheii de obicei își văd de treaba lor. Dar dacă sunt mereu discriminați pentru ceva ce nu e vina lor, iar hetero revoltați se vor ține de manifestații și altele nu câștigă nimeni. Statul are nevoie de oameni sănătoși mental, care lucrează și-și plătesc impozitele. Așa că au introdus în educația asta "demonică" faptul că e OK să fii așa cum ești ( nu cum vrei așa cum insinuează ignoranții care cred că cineva e gay fiindcă vrea ori i se pare cool) și atunci de ce atâta agitație degeaba? Mai bine fiecare își vede de treaba lui și în plus câștigă toți liniște și pace sufletească.
Despre autoerotism la copii vezi mai jos.
Cu un lucru sunt de acord, dacă vom vrea totul dintr-odată ne vom alege cu nimic. Problemele astea 2 sunt deocamdată mărul discordiei și mai bine nu. Când/ dacă oamenii vor dovedi un alt nivel de înțelegere, poate. Dar cum văd, curând nu va fi. Mai bine un sistem de educație gen problemă-soluție, axat foarte concret pe probleme. Deși cu legislația actuală nici asta nu văd posibil.
In ceea ce priveste cunoasterea copiilor de catre parinti aici este discutabil in mare parte. Iar acordul unui rebut uman alcoolic nu valoreaza nimic. Poate face mai mult rau decat bine.
Educatie sexuala in scoli DA dar mare atentie cine o face! Dar nu cred ca se urmareste o reala educatie cat o imbecilizare si mai mare. Ca si religia.
Eu am discutat problema legata de homosexualitate cu nepotica mea de aproape 11 ani. La nivelul ei, bineinteles. Vreau sa spun ca deja nu are nicio problema cu homosexsualitatea, atat cat pricepe ea. Este "adaptata" la acest trend. Mie mi se pare grav.
Oamenii care se opun educatiei sexuale nu stiu sa separe sex de educatie, nu stiu ca sexologie si educatie sexuala difera, nu stiu ca si altii se masturbeaza, ca unii ies zilnic din casa si merg si la serviciu in grup divers si sunt si femei, si barbati, ba chiar si homosexuali sau asexuati etc si mai au ei alte secrete si schelete bine ascunse in sifonier de care le e frica.
Frica e din nestiinta.
Pana atunci copiii de 8-14 ani ajung la pubertate (mai repede decat pe vremuri din motive de alimentatie si perturbatori endocrinieni in farfurie si in casa) si nu stiu sa isi controleze si inteleaga reactiile hormonale. Consecintele le vedeti in celelalte articole unde varii adulti se plang de generatia asta de tineri, dom'le.
Omul ca ființă sexuată se comportă ca atare, nu numai biologic, ci și psihologic, social, moral și chiar economic. De aceea implicațiile sexualității în viața omului nu sunt de neglijat și complicațiile care apar nu se rezolvă de la sine în modul cel mai fericit. Educația în acest domeniu trebuie să fie continuă, multidisciplinară, multimodală, individualizată, situațională și, mai ales, condusă de oameni calificați și cu experiență. Nu este nevoie de o disciplină distinctă, ci de materiale specifice.