Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Atelierul de oameni și de lemne urâte din România al lui Andreas Samuelsson: „Dacă ești mai norocos decât alții, fă o masă mai mare, nu un gard mai înalt”. Republica antreprenorilor

Andreas Samuelsson

Foto Facebook/Kenosis Design)

Orice pădure are uscăturile ei, spune o veche vorbă românească. Uscături pe care le poți ignora, uita sau pune pur și simplu pe foc. Ce altceva ai putea să faci cu ele? Un suedez ajuns în România acum 14 ani a transformat aceste uscături – bucăți de lemn strâmb, cariat, numai bun de pus pe foc – într-un business de 150.000 de euro, pe care l-a dezvoltat în jurul unei comunități de romi, în Timișoara. Astăzi, din atelierul său pleacă mese, scaune, tocătoare, rafturi, dulapuri și multe alte obiecte din lemn atât în diverse baruri, cafenele și restaurante din întreaga țară, cât și în casele oamenilor care apreciază unicitatea și povestea unui obiect mai mult decât perfecțiunea dată de șablonare.

„Lucrurile pe care le facem sunt, de fapt, rezultatul concepției noastre despre ceea ce înseamnă viață. Un lemn uitat, aruncat, neglijat, pe care nu îl vrea nimeni, a crescut strâmb, a avut o boală, dar are o poveste. Ai mai mult de lucru cu bucata aia de lemn, dar în final ajunge să aibă și mai mult caracter. Așa e și cu oamenii. Eu sunt cine sunt azi pentru că niște oameni au investit în mine, nu m-au aruncat dacă am crăpat puțin sau am făcut o greșeală. Ca să crească, un om are nevoie de alți oameni. Acesta e și business-ul. Văd un om, e crăpat, nicio problemă. Dacă vrea să fie șlefuit de mine, hai să facem împreună, hai să creștem, să ne armonizăm, ca să ajungem la destinație”, spune Andreas. 

„În Suedia, nimeni nu are nevoie de mine”

Andreas Samuelsson a ajuns în România în urmă cu 14 ani și, până acum 4 ani, a lucrat, prin intermediul unei fundații, într-o comunitate de romi din Șiria. A plecat din Suedia la puțin timp după terminarea liceului, într-o țară despre care nu știa absolut nimic, probabil nici să o identifice pe hartă, dar în care s-a regăsit și în care a luat contact cu realitatea imediată și foarte concretă. Acea realitate străină lui, în care dacă vrei să mănânci, trebuie să cultivi ceva, în care dacă vrei să bei apă, trebuie să o aduci de la fântână, în care dacă vrei să fie cald în casă, trebuie să aduci lemne din pădure.

„Chiar mă simt acasă aici, în România. În Suedia, într-un fel, nimeni nu are nevoie de mine. Totul e pus la punct, totul e ok, totul merge. În România sunt provocări, poți să faci ceva. Am lucrat peste 10 ani cu oameni sărăci și m-am regăsit în ei, am regăsit în mine bucuria. Pentru că atunci când văd ceva care nu e dus la potențialul maxim, vreau să mă implic, să fac ceva, să crească mai departe. Și cred că aici este un loc care nu e dus la potențialul maxim”, spune Andreas.

„O bucată de lemn de foc a devenit o masă pentru că cineva a șlefuit-o, a investit în ea”

Într-o vară, pe când lucra pentru comunitatea din Șiria și se întorcea dintr-o tabără de copii, a întâlnit un om care avea o grămadă de lemne de foc și, pentru că a văzut o bucată prea frumoasă ca să fie arsă, și-a făcut curaj și i-a cerut-o. Și a primit-o. Gratis.

„Am prins o viziune pe bucata aceea de lemn. Apoi am investit în ea, am slujit-o, am șlefuit-o, dar îi lipsea ceva pentru a ajunge la destinația ei. I-am pus o pereche de picioare și a ajuns să fie masă. Așa este și la oameni. Să vezi, să ridici, să investești, să pui împreună cu ceilalți și să ajungi să creezi ceva nou. Și asta e pentru mine comunitatea. Românul, romul și suedezul, ei împreună ajung la destinație. Nu singur. Când ne punem împreună și ne onorăm unul pe altul, și își face fiecare treaba lui, ajungem să avem un rol în societate”, crede Andreas.

Foto Facebook/Kenosis Design

Și așa a apărut ideea Kenosis Design, pe care Andreas a început să o valorifice după ce s-a căsătorit cu o româncă și s-a mutat în Timișoara, în urmă cu 3 ani și jumătate. Ideea a început să prindă contur mai întâi într-un container fără curent electric, apoi, pe măsură ce s-a dezvoltat, s-a mutat în spații mai mari. Investiția inițială a fost făcută de o asociație, iar apoi, tot ce s-a încasat a fost reinvestit, în primul rând în scule, materie primă și alte materiale. Undeva în jurul a 100.000 de euro. Pentru că business-ul a crescut, asociația a înființat un SRL, administrat de Andreas, care este, de fapt, un angajat plătit de o biserică din Suedia, ce susține acest proiect.

Banii trebuie să ajungă tot la oameni. Asta e învățătura lor: dacă muncesc, primesc

Comenzile vin prin Facebook și Instagram, fără vreo investiție în promovare. Un ajutor important însă pentru popularizarea acestei afaceri l-a dat Adi Hădean, care a susținut și o promovat proiectul.

Aproximativ 65% dintre clienții Kenosis cumpără obiecte pentru propriul uz. Restul de 35% sunt proprietari de baruri, cafenele sau restaurante care comandă în special mobilier. Per total, 95% din comenzi vin din România.

Afacerea a crescut de la an la an, iar pentru 2019, Andreas estimează o cifră de afaceri de 150.000 de euro. Profitul este reinvestit, pentru că banii trebuie cumva să se întoarcă tot la oameni. „Pentru că asta e învățătura lor. Dacă muncesc, primesc”, spune Andreas.

Foto Facebook/Kenosis Design

E o concluzie la care a ajuns în primii 10 ani pe care i-a petrecut în România. Cei din comunitatea în care a lucrat știau că dacă au nevoie de haine sau de mâncare, le vor primi și mergeau pe ideea că, cu cât ai mai puțin, cu atât vei primi mai mult. „Am văzut că, dacă doar le dai, pe termen lung nu schimbi nimic. Ei așteptau de la mine să le dau tot timpul, dar nu făceau nimic să păstreze sau să obțină acele bunuri. Și am început să zic. ‘Hai să avem grijă de ceva împreună. Și cu cât ai mai multă grijă, cu atât eu dau mai mult. Ai grijă de o găină, atunci îți mai dau o găină. Dacă nu ai grijă, îmi pare rău, nu mai primești nimic”, își amintește Andreas. 

„Ne facem un magazin online, dar păstrăm și zona de obiecte personalizate”

Andreas nu s-a oprit la lemn. Sau mai exact a început să folosească și alte materiale pentru a-l pune în valoare: piele, alamă, fier. Portofoliul de produse este destul de diversificat, de la tocătoare și suporturi pentru chei, la mese, paturi și dulapuri. Pentru anul acesta și-a propus să lanseze un magazin online, de unde oamenii să își poată comanda produse mai mici, aflate tot timpul pe stoc, și să se concentreze mai mult pe zona de mese și blaturi. Schimbarea de strategie vine și ca răspuns la specificul angajaților săi.

Foto Facebook/Kenosis Design

„Sunt oameni cărora nu le place creativitatea, ei vor doar să muncească. Durează până prinzi ideea de frumusețe. Și atunci, Kenosis trebuie să aibă și partea asta de stabilitate, de stoc de produse, pe care le poți comanda pe internet”, explică Andreas.

Kenosis va păstra însă și zona de obiectelor personalizate, a proiectelor mai mari, „tăiate” în funcție de cerințele și gusturile fiecăruia, mai ales că sunt clienți entuziasmați de ideea de a se implica în proiect, încă de la alegerea bucății de la lemn.

„Oamenii vin spre mine nu pentru că plătesc salarii mari, ci pentru șansa de a crește mai departe”

În prezent, Andreas coordonează o echipă de 15 oameni. Unii au venit, alții au plecat. Unii s-au adaptat, alții nu. Cu toate acestea, Andreas nu face recrutări în mod activ, pentru că oamenii vin la el. Și nu pentru că plătește salarii mari, ci pentru că aici au șansa de a crește mai departe, crede Andreas.

Pentru că asta înseamnă, de fapt, Kenosis. Este un concept biblic potrivit căruia cel care are o poziție privilegiată are posibilități mai multe, se dezbracă de acele privilegii pentru a crește alți oameni. „Eu, ca manager, ar trebui să fiu cel mai mare slujitor dintre toți. Responsabilitatea mea este exact ca a unei mame sau a unui tată: să mă cobor sub copiii mei și să îi ridic, și să devină mai mari ca mine. Asta e cel mai frumos lucru. Pentru că și altcineva a făcut asta pentru mine”, spune Andreas.  

Dacă ești mai norocos decât alții, fă o masă mai mare, nu un gard mai înalt

Suntem tentați să asociem ideea de bogăție cu banii. Iar de multe ori o și facem. Andreas vede însă lucrurile diferit și crede că, dacă ai mai mult decât au alții, ar trebui să construiești o masă mai mare. Și la propriu, dar mai ales la figurat.

„Noi credem că dacă strângem mai mult, cu atât avem mai mult. Dar dacă ne gândim, de exemplu, la semințe, dacă nu le pui în pământ, să rodească mai departe, într-o zi o să ajungi să nu mai ai nimic. Dacă plantezi, înseamnă că dai mai departe. Bogăție înseamnă să plantăm de la unul la altul, să dăm mai departe. Ca să avem bogăție, iubire, iertare, orice, trebuie să dăm mai departe. Dacă țin pentru mine, business, înțelepciune, orice, în final, de fapt, rămân sărac”.

(Foto credit Lavi Taședan)

Andreas este foarte mândru de oamenii pe care i-a pus la masa sa, mai ales că semințele încep să rodească. La un moment dat, unul dintre angajații săi, care stătea într-o camera dărăpănată, a venit și a zis că vrea să o renoveze. Și atunci, toți angajații, din proprie inițiativă, l-au ajutat și împreună au construit o cameră adevărată, exact ca într-o familie.

„Dacă între noi curge așa, ca prin niște vene imaginare, suflet, idee, putere, viziune, încredere, atunci ești bogat, pentru că ai contact, nu mai ești marginalizat, ești inclus”, conchide Andreas.  

Fișă de business. Subiectiv

Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor: Să îți dorești să duci lucrurile peste potențialul lor, să duci lumea într-o nouă direcție.

Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor în România: În România e mai ușor, sunt multe lucruri de făcut, dar trebuie să te bați. Mi-ar fi fost frică să deschid o afacere în Suedia.

A existat vreun moment în care ai vrut să renunți: De multe ori zic că e prea greu, dar e la fel cum e cu copiii. Nu poți să renunți

Ce te motivează: Ceea ce fac nu fac pentru că trebuie sau pentru bani, ci pentru că îmi doresc. E ca o chemare

Ce este antreprenorul: Cel care are un vis și luptă împotriva tuturor ca să ajungă acolo.

Fișă de business. Obiectiv

Investiția inițială: 100.000 euro

Număr de angajati: 15

Timp de recuperare a investiției: N/A

Cifra de afaceri (2019): 150.000 euro

Profit: reinvestit 

Dacă IMM-urile merg bine, România merge bine. Mulțumim IMM-urilor pentru că generează 50% din cifra de afaceri a firmelor din România. Republica vă va purta în lunile următoare într-o călătorie în lumea celor care mișcă România prin inițiativă, curaj și multă muncă.

Republica antreprenorilor este un proiect susținut de Banca Transilvania.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • cox check icon
    Succes!
    • Like 0
  • Ce ironic, eu tocmai am inceput o scoala de tamplarie si design in Suedia. Am fugit de unde trebuia sa raman, iar acest suedez ambitios si intelept, ne da o lectie de viata si antreprenoriat din care ar trebui sa invatam cu totii, si cei care pleaca si cei care raman.
    • Like 4
    • @ Daniel Mirel Grigore
      Eu să fiu în locul tău aș rămîne acolo! :))))))))
      • Like 0


Îți recomandăm

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult