Foto: Getty Images
Supraaglomerarea sectorului bugetar este un fapt real, recunoscut de toate guvernele care s-au succedat la putere în ultimii ani, dar nimeni nu a avut curajul să miște un deget pentru a rezolva această problemă, ba mai mult, fiecare gașcă(sic!) venită în poll-position și-a adus protejații în administrație, mărind cu brutalitate ritmul angajărilor la stat. Dacă e bal, bal să fie! Așa au gândit toate partidele care au deținut puterea, și-au sedat protejații cu salarii mari, maculând toată administrația.
Problema agențiilor este una specială în eșichierul administrației publice, întrucât, mai toate partidele, din dorința de a satisface câți mai mulți simpatizanți, nu s-au sfiit să înființeze cât mai multe astfel de entități.
Supraaglomerarea are două componente: (1) excesul de structură (nu se știe exact numărul de agenții guvernamentale, se estimează între 100 si 200 de entități) și (2) excesul de personal (se aproximează că ar fi în jur de 1,2 milioane de angajați) care populează (n-am spus muncesc) administrația publică. Toate guvernele au preferat să nu se certe cu bugetarii, menținând această stare toxică, spre disprețul celor care plătesc taxe și impozite.
Încercările emoliente de reformă administrativă s-au transformat în literatură. S-a dovedit a fi nu numai o luptă cu morile de vânt, ci chiar cu eolienele. Efectuarea restructurării sectorului bugetar nu trebuie privită ca un scop în sine, ci ca o modalitate de eficientizare a activității, concomitent cu realizarea unor economii drastice la buget. E nevoie de un downsizeing în toată administrația publică.
Dacă cineva intră în contact cu o instituție a statului, brusc își pierde orice speranță că se va schimba ceva în bine, în România. Toate partidele au refuzat să vadă ,,elefantul” din cameră, tolerându-l pentru liniștea electorală, în timp ce entropia bugetului a atins cote nemaiîntâlnite.
Se estimează că mai mult de jumătate din agențiile guvernamentale sunt inutile sau redundante, iar circa 400 mii de angajați din administrație, mulți având o activitate blurată, trebuie să plece.
Cu ceva timp în urmă am citit un articol în care un ziarist prezenta faptul că a monitorizat un sediu de agenție teritorială, din câte îmi aduc aminte în Brașov, pe la care nu a trecut nimeni timp de o săptămână. Abia vineri, a venit un „vizitator”! Și câte cazuri asemănătoare or mai fi…
Problema care se pune acum constă în cum identificăm structurile inutile sau redundante? Cum identificăm plusiștii din administrație? Cum să-i identificăm pe cei pe post de Ieremia Movilă pentru șefi? Cum se va proceda cu bugetarii deținători de un snop de funcții, starurile din administrație (experți în lipitorism și căpușerie), care mănâncă din mai multe farfurii? “Cumularzii”, cum îi botezase Constantin Bacalbașa. Cum vor fi îndepărtate straturile de rude, multe având preocupări succesorale, ale politicienilor hirotonisiți pe viață în administrația publică?
În privința agențiilor (insist, nu se știe numărul lor!) ne confruntăm cu o realitate evidentă: avem agenții fiefuri de partid, avem agenții inutile (care nu livrează nimic) și agenții redundante. Unele agenții sunt atât de bine ascunse prin inutilitatea lor, încât ar putea beneficia de statutul de Samizdat. Dar mai există și o ciupercărie de instituții care mănâncă bani de la buget, fără a avea un obiect de activitate clar.
Scopul auditării este efectuarea restructurării sectorului bugetar pe bază de performanță și nu menținerea stării de nonactivitate și fericire, pe bani mulți, pentru angajați. Auditul trebuie să fie precum stetoscopul, să ia pulsul (dacă există puls!), la fiecare organizație și să pună un diagnostic în vederea eliminării comorbidităților din administrație. Acest audit poate fi arhitectul schimbării în toată administrația publică!
Care este modalitatea înfăptuirii acestui audit și cum poate deveni executiv? Poate cel mai important lucru este faptul că auditul trebuie făcut de o firmă străină, asta, doar, pentru a nu mioritiza această activitate. De asemenea, o importanță majoră o constituie realizarea unui cadru legal care să permită eliminarea arealului bugetar din zona de arie protejată .Simultan fortărețele bugetare construite pe bani publici trebuie demolate.
Primul pas, în efectuarea auditulu, ar fi inventarierea tuturor agențiilor și instituțiilor care trăiesc din bani publici. Pentru deliciul public ar trebui publicate concluziile inventarierii. E necesară cartografierea unei hărți a tuturor acestor entități, întocmirea unui cadastru al tuturor agentiiilor si institutiilor care trăiesc din bani publici. Aceasta presupune că trebuie scrolat întregul sistem.
Al doilea pas ar trebui să fie colectarea de la acestea, a declarației de misiune care trebuie să răspundă la câteva întrebări și anume: Care este obiectivul organizației? Care este țelul organizației? De ce a fost construită această organizație? Cui folosește și ce livrează această organizație? Ce obține și care este plusvaloarea adusă contribuabilului de către fiecare organizație? Aceste întrebări despre misiune pot fi adresate și oricărui lucrător din administrația publică.
Peter Drucker afirma faptul că cel mai mare șef într-o organizație este misiunea. În concluzie, neavând misiune, o organizație nu poate exista! Misiunea, continua el să mai afirme, nu este o colecție de mottouri, ci un instrument managerial concret care justifică existența unei organizații.
Auditul trebuie să scoată la tablă toate agențiile și toți angajații din domeniul bugetar. Răspunsurile la declarația de misiune trebuie să fie materialul probator dacă aceasta, organizația, trebuie desființată, sau nu. Fiecare angajat trebuie să răspundă la întrebarea duckeriană: De ce mă aflu eu aici? Sau să răspundă la obsedanta întrebare pe care Steve Jobs o adresa angajaților săi: Cu ce te ocupi acum ? Cei care sunt în plus, precum cameramanii din filmele porno, trebuie să părăsească organizația.
Al treilea pas ar trebui să spună dacă sunt organizații redundante, care au misiuni aproape identice. Acestea trebuie analizate și cele în plus trebuie puse în shut-down.Tot aici clarificăm ce entități nu au obiect de activitate.
Al patrulea pas trebuie să ofere date despre arhiva fiecărei agenții, ce documente au emis în ultimii ani? Ce baze de date folosesc? Trebuie verificată registratura pentru a se vedea fluxul de documente (informații). Se poate încerca și întocmirea unui Graf (se predă și la facultățile particulare, care exced în administrație, această teorie a grafurilor)al comunicării(!?) între agențiile statului.
Abia după parcurgerea acestor pași se poate face o imagine reală despre ceea ce se petrece în administrația publică și îndeosebi în agențiile statului. În această auditare pot fi cooptate și alte structuri, care trebuie să evite partizanatul balcanic, cum ar fi: Institutul Național de Administrație, Comitetul Interministerial pentru Debirocratizare, Secretarul de Stat pentru Debirocratizare.
Concluziile acestui audit vor sta la baza zdruncinării establishmentului birocratic anchilozat de zeci de ani, creând premisele pentru o administrație modernă, suplă și pusă în slujba cetățeanului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dati o raită și prin Suedia. Vedeți cum procedează suedezii, cîte agenții nationale sînt și cîti oameni lucrează în ele. Simțiți simplitatea!
Vezi vedea și că satele nu au sedii administrative deloc, de primar nici pomeneală. Că primarul nu e un pion important, că angajații de stat rămîn pe loc la schimbarea guvernului. Că întreprinderile de stat, atîtea cîte sînt, sînt tratate la fel ca cele private, fără favoruri și amnistii. Că tuturor sasalariaților ieșiți la pensie li se șterge trecutul glorios și identificarea profesională. Tot ce rămîne valabil e contribuția de pensii și vechimea.
Știu, cunoașteți bine sistemul ăsta. L-ati studiat în anul doi la Harvard, Sorbona. Dar l-ati respins din start. Chiar și un student înțelegea că e prea naiv și inferior ambițiilor noastre, că noi putem mai mult, nu imitam niciodată.
Toți știm ce este de făcut dar partidele conduc țara......
Îmi pare rău,
Poate reusiti sa va implicati in problema guvernatorului Deltei, Ivan Patzaichin a abdicat. Cu aceasta ocazie poate va faceti si prieteni sus pusi.
-- Dar , trebuie sa avem si noi ,,asa mentalitate ,,cum au ei ,
-- In Danemarca .,un politician isi face ,raportul financiar in fiecare ,luna ,adica a,tot ce a consumat , incl, hartia igienica. si se deconteaza ,totul ,,transparent,,
--- Ori ,pe la ,noi , flori , cu 5000 lei buc, etc,,
--- Auditul daca se face ,asa cum trebuie ,este o chestiune foarte utila dar daca se face , asa in stil dambovitean ,,mai bine lipsa !
-- Poate ,se vor mai reduce din cheltuielile bugetare enorme si se vor completa ,la alocatii, pensii , ( nu speciale )
hai sa ramanem la Agentii doar. pun pariu ca nu stii ce-s alea
DIGITALIZAREA ar rezolva birocratia,purtatul si cerutul de hartii,dar,sa n-o faca firmele lui Ghita de la Belgrad.
Apoi,prin digitalizare ar disparea posturile de conducere,ca de aici se impute treaba,fiindca,fiecare functionar raspunde de ceea ce face,la secunda,neputand sa se mai ascunda dupa teancul de dosare .