Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Avem bani. Iată ce trebuie să facem, ca ei să nu rămână doar „pe hârtie”

Ludovic Orban - Santier - masca- Foto: Inquam Photos / Alex Nicodim

Foto: Inquam Photos / Alex Nicodim

Liderii țărilor europene și ai instituțiilor UE au aprobat un buget multianual pentru perioada 2021-2027 în valoare de 1.074 de miliarde de euro. În plus, a fost aprobat Fondul UE de relansare economică post-pandemie, în valoare de 750 de miliarde de euro, format din subvenții nerambursabile de 390 de miliarde de euro și din credite de 360 de miliarde de euro, asumate în nume comun de țările membre (fără precedent). 

România poate beneficia de o sumă record pentru următorii 7 ani, aproximativ 80 mld EUR. O primă victorie importantă, avem sursa de finanțare pentru proiecte de investiții fără precedent: infrastructura de transporturi (rutiere, feroviare și portul Constanța); digitalizarea administrației publice (debirocratizare, unificarea bazelor de date, facturile online direct din sistemul ANAF); energie (diversificare surse pentru autonomie energetică și protecția mediului); agricultura (în special sisteme irigații și canale colectare și distribuție produse de la fermier-retailer) și toate segmentele sociale importante: sănătate (spitale regionale moderne), educație (școli și grădinițe) și sport (centre multidisciplinare regionale cu stadioane, bazine de înot, terenuri de tenis, handbal etc.) 

Câteva principii și măsuri fără de care, de fapt, nu avem și nu vom avea nimic în realitate. Momentan sunt „bani și idei pe hârtie”. Pentru a le implementa, este nevoie de:

  • Obiectivul minim privind rata de absorbție trebuie să fie 75%, ceea ce ar însemna aproximativ 4,5% din PIB /an, la care se adaugă investiții publice finanțabile intern (aproximativ 3% / an). Rata trecută de absorbție a fost de 40% maximum 45%!
  • Aceste fonduri sunt de investit, nu de cheltuit (nu se pot aloca pentru cadouri electorale de majorări pensii sau alocații)
  • Este nevoie de o reformă administrativă profundă prin oameni competenți care să aibă capacitatea să implementeze și să execute aceste proiecte
  • Transparența maximă în alocarea și monitorizarea proiectelor, cu persoane responsabile și proceduri publice eficiente. Orice caz de corupție, oricât de mic, trebuie aspru pedepsit! Putem împrumuta din legislația și practica poloneză, care a construit enorm și foarte repede pentru campionatul european din 2012.

Avem bani. Avem nevoie de toate aceste proiecte. Avem oameni cu care să le implementăm (aproximativ un milion de români întorși în țară). Nu mai există scuze. Nevoia în societate este maximă, iar toleranța este minimă! În urmă cu un deceniu au murit formațiuni politice din cauza austerității administrate pe timp de criză financiară. Acum, sunt convins că societatea va penaliza radical orice formațiune / alianță politică ce are posibilitatea și oportunitățile de a implementa proiecte istorice, dar va eșua din cauza incompetenței.

Costul oportunităților pierdute va deveni insuportabil, pentru că toți cei care vor utiliza cu înțelepciune aceste fonduri vor progresa ... iar cei care nu, vor pierde iremediabil. Avem deja un decalaj important acumulat în ultimele trei decenii față de media UE, nu ne permitem să ne îndepărtăm, trebuie să folosim această oportunitate pentru a accelera convergența și pentru a reduce decalajele! Exact în acest spirit am încheiat ultima pagină a cărții Economia în vremea coronavirusului. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult