Bac 2020: Hoți de la 18 ani. Profesor: „Atât eu, cât și colegii mei am primit solicitări din partea unor elevi să le dictăm rezolvările subiectelor prin cască”

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

În anul 2005, „Moartea Domnului Lăzărescu” a lui Cristi Puiu devenea, în egală măsură, atât una din cele mai dure și realiste critici ale sistemului de sănătate din România, cât și una din cele mai premiate opere ale cinematografiei românești de atunci. Filmul, inspirat dintr-un caz real al unui pacient din județul Dolj, prezintă situația unui om bolnav care este plimbat între spitale și a cărui internare îi este refuzată până când acesta ajunge să moară în ambulanță - în timp ce se afla deja în așa zisa grijă a sistemului sanitar.

Mai bine de 10 ani mai târziu, în 2016, în filmul “Bacalaureat”, lentila cinematografică românească, sub mâna unui alt mare regizor român – Cristian Mungiu –lărgește focalizarea de pe subiectul serviciilor sanitare românești într-o analiză rece și dură a societății românești per ansamblu concentrându-se pe moravurilor sociale ale întregii nații. În povestea unei familii dintr-un oraș de munte - se pot vedea cu ușurință modul de funcționare al sistemului sanitar (tatăl doctor care trece prin emoțiile examenului de Bacalaureat dat de fiica lui), cel al sistemului educațional (în care descoperi că se pot însemna lucrările examinate pentru a putea fi evaluată cu o notă mai mare), dar și modul de funcționare a legii în general (poliție, procuratură, justiție), precum și modul de viață construit pe schimbul de favoruri care pare că unge întregul sistem. Noua generație reneagă acest mod de a gândi, în timp ce generația părinților prelungește statu-quo-ul sistemului din dragoste pentru copiii lor. Oameni buni și educați, cu cele mai bune intenții ajung să facă concesii și compromisuri contribuind la un sistem corupt, exact sistemul corupt de care doresc să îi ferească pe copiii lor trimițându-i în străinătate.

Am văzut ambele filme – la puțină vreme după ce ele au fost lansate în cinematografe, fiecare în anul său. De la primul am plecat cu inima grea, dar mi-am găsit scuzele că mie nu mi se poate întâmpla. Că eu nu beau, că nu sunt un bătrân singur, că am abonament la servicii medicale private.

De primul film am scăpat mai ușor. la cel de-al doilea film însă nu am avut unde să scap. Am plâns. La Bacalaureat am plâns exact la închiderea filmului, imediat după scena pozei de grup de absolvire, atunci când în boxe a izbucnit șlagărul „Ani de liceu” cântat de îndrăgita Stela Enache. Atunci când parțial s-a făcut lumină în sală am văzut în jur mulți ochi în lacrimi. În mod magistral Mungiu a pus pe peliculă lipit de cadrele lui și o parte din viața românilor, a celor care am copilărit cu acest șlagăr, și care am trecut colectiv prin acest vis de a contribui la o lume și societate mai bună. 

O parte dintre români, din comoditate sau din dorința de a proteja sentimentele și șansele de viitor ale propriilor copii, au recurs la scurtături sau la compromisuri imorale. De filmul lui Mungiu nu ai cum să scapi. Nu ai unde să scapi. Dacă mai poți păcăli sistemul sanitar, încrucișarea dintre sistemul sanitar, cel educațional și cel de funcționare a legii devine omniprezentă și omnipotentă în orice comunitate. De aceea cred că am plâns atât de mulți. De claritatea că nu ai cum să le scapi.

Săptămâna aceasta, copiii noștri au dat ultima probă la examenul de Bacalaureat din 2020 un examen organizat sub auspicii total nefavorabile. Pe de o parte, contextul pandemiei COVID punea o presiune enormă pe potențialul enorm de contagiune generat de redeschiderea școlilor. Pe de altă parte, tocmai acest context - dădea apă la moară unei găști care abia aștepta un pretext ca acesta pentru a încerca înlocuirea la admiterea în facultate a examenului de bacalaureat cu simpla medie a anilor de liceu, în felul acesta deschizând poarta imposturii și a bătăii de joc față de elevii care încă mai muncesc și învață în țara asta.

Încă nu au venit rezultatele la bac 2020 - abia de marți încolo începem să le aflăm. Vom afla dacă ele sunt pe același trend cu cel al anilor trecuți (deși e greu să compari acest an total anormal cu orice serie istorică de date), dar și în linie cu rezultatele de la evaluarea națională.

E de precizat că examenul de bacalaureat de anul acesta a fost bine organizat și bine condus de o echipă de oameni care a dormit nopți puține și a căutat asiduu soluții la acest context COVID total excepțional. Nu a fost totul perfect, dar am trecut cu bine prin organizarea lui. De urgențe momentan am scăpat. Acum avem de construit soluțiile pentru redeschiderea școlilor din toamnă.

Revenind la Bacalaureat, anul acesta am fost aproape de organizarea procesului, dar și de semnalele din teritoriu. Cumva pentru a confirma pecetea pusă de filmul lui Mungiu peste noi toți, experiența personală m-a pus pe gânduri.

Bac 2020: „se zice” că în ani electorali subiectele sunt ușoare

Știam încă de dinaintea primei probe că în țară se spune că anii electorali sunt anii cu subiectele ușoare la examenele naționale. Apoi eliminarea excepțională din acest an a materiei nepredate din semestrul al doilea și perspectiva diminuării dificultății subiectelor va duce la un examen mai ușor. Asta s-a văzut și în creșterea cu peste 20,000 de înscrieri ridicând la peste 155,000 numărul celor care urmau să dea examenele anul acesta. Am stat de vorbă cu profesori de liceu care s-au întâlnit pe stradă cu foști elevi ajunși astăzi la vârste de peste 30 de ani și care se gândeau să mai „bage o fisă" cu examenul, poate anul acesta îl iau. Așadar, miză mare, mulți doritori.

Apoi am primit un mesaj din teritoriu de la un cadru didactic de la o școală din sudul țării:

„Anul acesta, atât eu, cât și colegii mei am primit solicitări din partea unor elevi din acest liceu, care urmează să dea examenul de bacalaureat, să mergem pentru a le dicta rezolvările subiectelor prin cască. Eu am refuzat, colegii mei nu.... Aici acest lucru este atât de frecvent, încât a devenit firesc atât pentru elevii care susțin bacalaureatul, cât și pentru profesori. A devenit normală frauda ca alternativă la a învăța, lucru pe care îl recunosc majoritatea cadrelor didactice... Sincer, nu știu ce mai este de făcut. Am impresia că în țara asta așa funcționează toate lucrurile și, oricât de nedrept ar părea, trebuie să acceptăm faptul că orice se poate rezolva cu o sumă de bani..."

Pielea mi s-a făcut de găină. Mungiu ne lovea din nou pe toți. Live. Nu pe ecran de cinematograf. Am pus mâna pe telefon, am discutat într-o ședință de grup de lucru pe politici publice în educație, am anunțat cazul și liceul către cei din comisia de organizarea a bacalaureatului la nivel național, am primit asigurările că se iau măsuri, știu și măsurile luate, dar nu doresc să intru în detalii pentru a nu deconspira liceul și sursa, la rugămintea expresă primită. Cert este că au avut loc intervențiile necesare și am corectat tentativa de fraudă anunțată. Poate este un lucru mic, dar eu sunt tare mândru că am intervenit imediat la solicitarea primită.

Discuțiile purtate în comisie și cu cei responsabili m-au pus și mai tare pe gânduri.

În ciuda tuturor măsurile de securitate - camere video, monitorizare în clasă și prin intermediul camerelor, regulament citit la începutul examenului, interdicția de a avea echipamente electronice sau cărți sau „surse de inspirație", tentativa de fraudă continuă să existe. Am aflat de existența și utilizarea a unor pixuri speciale care filmează și fotografiază subiectele, și care trimit în câteva minute după primirea subiectelor către „sufleori" subiectele.

Pixurile par atât de banale, încât orice însoțitor ar putea fi păcălit. Apoi „sufleorii", după ce rezolvă rapid subiectele încep să transmită rezolvările prin căști bluetooth. Unele căști sunt simple de tip IPod, iar părul lăsat lung special acoperă orice urmă, în timp ce altele sunt mai scumpe și complicate și sunt inserate adânc în conductul auditiv extern, aproape invizibile pentru orice monitorizare. Nu degeaba în anii precedenți medicii ORL-iști se plângeau de intervențiile de extracție pe care ajung să le facă în perioada aceasta a anului. Chiar, oare avem ORLiști pățiți printre noi?

Toate spețele auzite m-au îngrozit. Complicitatea unor cadre didactice la aceste practici m-a îngrozit și mai tare. Pentru orice om bun din țara asta, ele sunt un lucru de neacceptat și de combătut până la extirparea totală a acestor practici. Așa că expuneți orice caz de fraudă cunoașteți. Semnalizați orice problemă sau suspiciune.

Luptați pentru drepturile copilului vostru, dar și ale celorlalți copii dezavantajați și împotriva celor care recurg la mijloace necinstite.

Avem nevoie să înțelegem că suntem toți responsabili de extirparea corupției. Și că așa cum ORL-iștii extrag ultimele urme ale fraudei și mizeriei umane din urechile celor care își încep drumul în viața de adult ca hoți la 18 ani, cu toții suntem responsabili să extirpăm din noi, și ... dintre noi ... cele mai mici fapte de corupție. Altminteri, acești hoți de 18 ani, vor fi cei care ne vor conduce țara și pe noi în viitorul apropiat. Noi, ăștia care avem valori și mai credem în meritocrație o să plecăm spre alte țări care să ne primească. Praful se va alege de o astfel de țară.

Avem o responsabilitate pentru țara asta și pentru copiii ei ca acest lucru să nu se întâmple. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp