Foto: Inquam Photos / George Călin
Absolvenții de liceu au susținut azi proba scrisă la Limba și literatura română din cadrul examenului de Bacalaureat 2024. Examenul a început la ora 9.00, iar la ora 9:20 o variantă de subiecte a fost publicată de StirileProTV, după cum notează și edupedu.ro.
UPDATE: Profesoara Adelina Beldugan, doctor în Filologie, a afirmat că subiectele de la proba scrisă de Limba română de la Bacalaureat nu pot mulțumi pe toți elevii și că, deși cei care au învățat sistematic ar trebui să obțină note bune, mulți elevi pierd puncte din cauza problemelor de exprimare și a greșelilor gramaticale de bază.
„Din experiența vă spun că niciodată subiectul de la Bacalaureat nu va reuși să mulțumească toți elevii, indiferent de ce conține acesta. Pentru cei care au învățat sistematic sau pentru cei au avut noroc „sa le pice” un eseu cu o temă pe care și-au însușit-o într-o manieră sau alta, a fost ușor, iar pentru ceilalți foarte greu pentru că … nu se așteptau la nuvela psihologică a lui Slavici.
Din punctul meu de vedere, orice elev care a tratat cu seriozitate disciplina limba și literatura română ar trebui să obțină minimum nota 7 sau chiar 8. Înțelegând mesajul textului-suport, care este destul de clar, apoi oferind răspunsuri în funcție de verbul de comandă, elevul poate obține 30 de puncte. În aparență sunt ușor de obținut, dar în esență, tot practica îmi spune, elevii au, în general, probleme de exprimare sau încalcă reguli gramaticale de bază și, din acest motiv, pot pierde 5 puncte din cele 30, admițând că răspunsurile lor conțin informația corectă”, a spus pentru Edupedu.ro profesoara Adelina Beldugan, doctor în Filologie, profesoară la Colegiul Național „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel.
STIREA INITIALA:
Sursa foto: ȘtirileProTV
La subiectul I, textul suport este „O vizită la Tudor Arghezi” de Gabriel Dimisianu, iar elevii au avut de rezolvat mai multe cerințe, La subiectul a II-lea elevii au avut de explicat rolul notațiilor autorului într-un fragment din „Omul cu mârțoaga”, de Gh. Ciprian.
Subiectul al III-lea a fost un eseu de 400 de cuvinte despre particularitățile unei nuvele studiate.
Subiectele care au apărut sunt pentru profilul real.
Marți, 2 iulie, urmează proba obligatorie a profilului (Matematică și Istorie), iar joi, 4 iulie, proba la alegere a profilului şi specializării (se poate opta, în funcție de filieră, profil și specializare, pentru una din cele 10 discipline: Biologie, Chimie, Fizică, Economie, Filosofie, Geografie, Informatică, Logică, argumentare și comunicare, Sociologie și Psihologie). Vineri, 5 iulie, va avea loc proba la Limba și literatura maternă.
Potrivit datelor transmise de comisiile județene/comisia ISMB de organizare a examenului, peste 134.000 de candidați (peste 119.000 din promoția curentă și peste 15.000 din seriile anterioare) sunt așteptați să susțină examenul în această sesiune, potrivit unui comunicat al Ministerului Educației.
Primele rezultate, înainte de contestații, vor fi publicate în data de 8 iulie (până la ora 12:00), iar rezultatele finale - pe 12 iulie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Explicația stă în programa școlară. Aceste programe sunt făcute de echipe, care decid ce anume intră și ce nu în ce se va preda în clasă. Vorbim din nou de împărțirea între sisteme occidentale și cele vestice. Haideți să vedem cum se aplică aceste principii limbii și literaturii materne (la noi limba română).
SISTEMELE TEHNOCENTRISTE:
Sistemele tehnocentriste sunt sisteme bazate pe materie și nu pe elev. Ceea ce contează este materia; elevul este un accident secundar.
SISTEMELE PEDOCENTRISTE (de la termenul grecesc pedos - copil):
Sunt sisteme bazate pe elev. Dacă în sistemele tehnocentriste materia are un caracter enciclopedic - este predată de la A la Z - în sistemele pedocentriste materia este SELECTATĂ în conformitate cu: a) anumite scopuri concrete (dezvoltarea exprimării, a imaginației etc.); b) anumite trepte de dezvoltare cognitivă (maturitate); c) au o puternică tentă socială, punându-și problema ce societate produc, în ce stare se va afla societatea respectivă, dacă își poate păstra cetățenii etc.
Sistemele tehnocentriste încearcă să te plimbe prin toată materia în așa fel încât să nu scape nici un bob. Nu sunt interesate dacă un anumit conținut din programă corespunde cu o anumită treaptă de dezvoltare. Mai mult, datorită grijii de a nu scăpa o boabă, bazele fiecărei materii sunt impinse mult prea devreme, când nu există capacitatea cognitivă de a le asimila. Drept urmare, întreg sistemul devine clădit pe nimic.
Faptul că nu este impus un rezidențiat pedagogic pentru cei care fac parte din aceste echipe reprezintă o piedică importantă. Vorbim de persoane care n-au lucrat niciodată cu copii și care propun conținuturi despre care fie nu se știe cum vor funcționa, fie există studii care arată clar că nu funcționează. Nu există o selecție a materiei; fiecare este specialist pe ceva și vrea ca bucățica lui să fie înclusă în programă. Rezultatul? O salată, construită pe principiul pedagogic SĂ FIE ACOLO, CĂ NU CERE DE MÂNCARE.
Revenind la gramatică și la literatură, iată și greșelile care se fac în sistemul nostru, comparativ cu sistemele performante:
GRAMATICĂ PE TEXTE LITERARE:
Gramatica este cea pe care o folosim zi de zi în limbajul obișnuit (colocvial). Gramatica este sau trebuie să devină un act reflex; dacă stati să te gândești la fiecare cuvânt ieșit pe gură apare o problemă.
- Mă numesc... stai, e substantiv... ăăă, mă numesc...
Conversația este un act reflex. De aceea, manualele din sistemele performante de educație nu folosesc texte literare în exercițiul gramaticii, pentru că nu limbajul literar este cel folosit în comunicare, ci cel colocvial. Dar de une ne-am ales noi cu gramatică făcută pe texte literare? Evident, din comunism. Limbajul colocvial nu convenea puterii; celebra propoziție ANA ARE MERE devenise problematica într-o țară în care nu găseai fructe (și da, a s-a pus problema cenzurării ei). Cenzura vâna cuvinte în cărți, filme, piese de teatru etc. Așa că s-a decis ca limbajul colocvial să fie înlocuit cu texte literare, pentru că oricum nu le citește nimeni. Dezastrul e evident.
AMESTECUL GRAMATICII CU FILOLOGIA:
În sistemele performante sunt date doar bazele UTILE ale gramaticii, iar accentul este pus pe exercițiu. La noi, bazele sunt sărite de mult chiar din școala generală. Se ajunge la delicatese filologice, originile unui cuvânt, istoria lui etc., de parcă am intrat într-o criză teribilă de filologi. Ceea ce ar trebui înlocuit cu exercițiu de comunicare sub supravegherea profesorului e umplut cu finețuri academice fără nicio noimă pentru un om obișnuit; se pare că sistemul și-a pus în gând să scoată pe bandă rulantă academicieni în panataloni scurți. Rezultatul e scăderea drastică A LIMBAJULUI UZUAL, pentru că școala îl respinge din start. Ciuat, poți întâlni elevi care, puși în situația de a comenta un anumit text, mânuiesc foarte bine LIMBAJUL LITERAR, dar când se întorc la cel uzual devin monosilabici. Și e normal, pentru că școala treatează comunicarea cu dezgust academic. Sferele în care plutește educația românească sunt înalte și nu au legătură cu pleava.
CRITICĂ LITERARĂ ȘI NU SCRIERE CREATIVĂ
Cu ceva ani în urmă, la un examen național, elevii au comentat basmul Harap Alb. A fost un subiect ușor și a stârnit multă bucurie. Puțini își dau seama că această năzbâtie arată gradul de robotizare și îndobitocire în care ne-a adus educația românească. Subiectul în cauză nu avea legătură cu îndrăgitul basm al lui Creangă. Cerința era comentarea unui BASM CULT. Orice basm, de la Făt-Frumos din lacrimă la Harry Potter, s-ar fi încadrat în cerință. Numai că elevii, încolonați frumos ca în Armata Roșie au comentat la unison, cu un cântec înaite marș, Harap Alb, pentru că era singurul basm cult predat în clasă.
-Da, păi dacă li s-a predat doar Harap Alb, atunci Harap Alb au scris. Dacă li s-ar fi predat Mica sirenă, ar fi comentat basmul lui Andersen.
Problema e că rolul școlii era să-i învețe pe elevi să comenteze un basm cult. Orice basm cult, subiectul ales fiind doar un pretext.
Sistemele performante de educație nu sunt lipsite de noțiuni elementare de literatură. Noțiunile sunt mai puține și sunt predate prin metode moderne (joc de rol, scriere creativă). Mai mult, sunt TRANSFERABILE. Veți auzi tineri din afară comentând filme și seriale folosind aceeași structură învățată în școală (multe filme fiind de fapt ecranizări ale unor povestiri, nuvele sau romane). Ați auzit vreodată un tânăr de-al nostru povestind un film? E dezastru: sărăcia limbajului e evidentă. Și e normal, că doar nu povestești un film în limbaj academic:
- Metatextul epic al filmului văzut seara trecută, combinat cu lirismul epic, epistemic și ontologic al incipitului... bla, bla, bla
Aici duce turnul de fildeș în care s-a închis învățământul românesc: exprimare monosilabică și manele. Asta produce educația românească pe bandă rulantă!
SOLUȚII:
- PARTICIPAREA ÎN ECHIPELE DE PROGRAME ȘCOLARE, MANUALE ȘI SUBIECTE DE EXAMEN SĂ FIE CONDIȚIONATĂ PRIN LEGE DE O PERIOADĂ DE CEL MULT 5 ANI DE PREDARE LA GRUPA DE VÂRSTĂ RESEPCTIVĂ (adică nu ai predat niciodată la gimnaziu sau liceu, nu ai ce căuta în echipe de gimnaziu sau liceu)
- ORICE FUNCȚIE DEȚINUTĂ ÎN SISTEM SĂ FIE DECLARATĂ INCOMPATIBILĂ CU PARTICIPAREA ÎN ECHIPELE DE PROGRAME ȘCOLARE, MANUALE ȘI SUBIECTE DE EXAMEN (evitând astfel impunerea unor manuale/programe prin funcția deținută)
Par niște pași mici, dar în realitate sunt mai importanți decât îi credem. Iată doi pași mici care ar zgudui din temelie corupția din sistem.
Am sa va povestesc un caz real, din familia noastra. Noi nu avem copii, dar avem niste nepoti.
In septembrie 2015 nepotul nostru, Alex, intra in clasa a VII-a. Parintii divortati, singur la parinti. Tatal cu niste afaceri, ocupat si recasatorit. Mama (cu care suntem noi rude, e verisoara sotului meu) plecata din tara cu job-ul. A lucrat multi ani in Spania si apoi s-a stabilit in Anglia unde este si acum.
Alex statea cu bunica si cu sora mamei sale (care dupa 10 ani de Japonia aterizase in Romania pe motiv de indragosteala).
Alex mergea la scoala ca orice elev normal. Mama le trimitea bani, telefoane zilnice. Stiti situatiile de genul asta.
Zilnic auzeam numai vaicareli de la bunica si matusa: Alex nu invata, Alex nu citeste, Alex nu e cuminte, Alex a tras-o pe o colega de par, Alex s-a imbrancit la scoala cu nu stiu care coleg. Si tot asa. Ne-a chemat diriginta ca Alex a spart nu stiu ce vaza, ca vorbeste in ore, ca deranjeaza.
Saracul Alex era deja oaia neagra. Eu ma uitam la el si vedeam un pusti cuminte, istet, foarte frumusel si foarte plictisit. Intr-o zi i-am cerut sa-mi arate manualele. Erau foarte colorate, chiar obositor de colorate si cam atat. Prost concepute. Niste tampenii.
Alex nu citeste. Pai ce sa citeasca? Manualele din scoarta in scoarta si de sus in jos si de jos in sus?
Eram in decembrie 2015, se apropia Craciunul si mi-a venit ideea de a-i face un alt fel de cadou copilului. Adica i-am cumparat carti. I-am luat de toate (vreo 8 carti in total), diverse: carti interactive, fictiune, enciclopedii, atlase.
Va spun cu maxima sinceritate: copilul ala nu le mai lasa din mana. A fost atat de incantat, atat de fericit. Nu ne-am putut imagina. A fost ca un declic in mintea lui. Nu mai vorbea decat despre carti, ne povestea despre ce a citit. Imi amintesc ca i-am luat primul volum din „Vanatorii de comori” si ma intreba in continuu cand ii iau si celelalte volume. Bunica-sa era mirata de asa transformare. Ne spunea ca vorbeste si acasa numai despre asta. In camera lui si-a facut loc pe niste rafturi si a asezat toate cartile la rand.
Bineinteles ca i-am cumparat o gramada de carti dupa aceea. De tot felul. Despre stiinta, matematica, mediu, cultura, istorie, geografie, carti in engleza, soft educational. Era in al noualea cer.
De ce toate astea? Pentru ca Alex, si la fel ca el sunt mii de copii, nu avea acces la altceva decat la anostele, plictisitoarele si torturantele manuale de scoala. Nu retinea mare lucru din ele, invata de nevoie si se mentinea pe la notele 6,7,8.
Din momentul in care a dat peste altceva (nu inteleg de ce pana atunci nu s-a gandit nimeni sa-i cumpere niste carti), din acel moment Alex s-a schimbat. M-am intrebat de ce n-a fost niciodata interesat de cartile din biblioteca noastra? Si mi-am dat seama ca se uita la ele, dar nu-l interesau. Nu erau carti pentru varsta lui.
Am fost fascinata de efectul produs prin simplul gest de a cumpara niste carti.
Alex a plecat la finalul clasei a VII-a in Anglia la mama sa. S-a integrat bine, si-a facut repede prieteni la noua scoala din Anglia unde ajungea cu autobuzul. Prilej pentru bunica sa sa-si faca griji. Dar totul a mers bine.
E mare acum, studiaza, face sport si ne amintim mereu de acel Craciun din 2015.
Asa mi-am dat seama cat de importanta este materia, felul in care este prezentata, atractia pe care o carte buna o poate avea pentru un copil. Felul in care un destin poate fi schimbat.
Cati copii nu se pierd doar pentru ca nu e nimeni sa-i treaca pragul unei librarii (adultii sunt prea ocupati din nefericire cu tot felul de lucruri). Cati copii nu se pierd doar pentru ca scoala romaneasca ii tampeste. Nu le deschide orizonturi, nu-i incanta, nu-i atrage. Scoala romaneasca e ca apa: insipida, incolora, inodora. Treci prin ea, te uzi, te usuci si nu ramai cu nimic.
Alex a aflat din acele carti un milion de lucruri interesante, utile, fascinante si asta fara sa-l bata cineva la cap. A facut-o doar din placere.
Nu exista sistem perfect, dar cel romanesc le intrece pe toate in felul prost in care este conceput, de la inceput pana la sfarsit.
Scuze pentru raspunsul lung si personal. Sper ca nu v-am plictisit.
La începutul anilor 90 manualele au fost normale. Nici prea bune dar nici prea proaste. La un moment dat, văzând că se ajunese la un fel de numitor comun, autorii au început să se lanseze într-un fel de piruete intelectuale discutabile. Cu alte cuvinte, dacă toți sunt îmbrăcați la costum și cravată, îți pui o pălărie cu pene în cap ca să te vadă lumea. Atunci toți își vor pune o pălărie cu pene în cap, ca să fie și ei vizibil. În scurtă vreme toată lumea ajunge pestriță, ca untr-un circ imens.
Așa se face că întreg învățământul românesc a scăpat de sub control. S-a declanșat o goană acerbă după grade, salarii de merit și funcții în sistem. Răul a crescut ca o tumoră și și-a înfipt atât de adânc rădăcinile încât apare normal.
Există și avantaje: o organigramă supradimensionată - salariile sunt mici, dar posturile sunt sigure - clientelă politică, o piață substanțială a meditațiilor etc.
Totul pe spinarea copiilor. Școala nu e făcută pentru elevi, e făcută pentru profesori.
Diferenta a fost clara. In comparatie cu manualele romanesti, cele straine te fermecau. Si vreau sa spun ca franceza am invatat-o dupa niste carti foarte vechi: cursurile in 4 volume de limba si civilizatia franceza ale lui Gaston Mauger. Erau celebre printre cei care studiau franceza. Le am si acum si le privesc cu mult drag si multe amintiri imi vin in cap din acea perioada. Editate de Hachette.
Prima aparitie a fost in 1957, dar sunt atat de bine facute incat au fost reeditate si generatii intregi de elevi din toate colturile lumii au studiat dupa ele. 4 volume structurate atat de bine incat este imposibil sa nu inveti cu multa placere.
Si cu aceasta ocazie vreau sa-i mentionez si pe cei de la Centrul de Carte Straina SITKA pentru efortul depus de a-ti aduce (daca nu le au pe stoc) din diverse tari cartile comandate. S-a intamplat sa astept dupa o comanda si cateva saptamani (doamna, noi suntem, cu cartea. Mai aveti nevoie?), dar mi-au adus ce-mi doream.
Scoala romaneasca mai bine ar traduce niste manuale din exterior si am fi cu totii mai castigati.
Nu toti parintii au bani sa cumpere carti (intr-adevar multe sunt foarte scumpe), nu toti parintii sunt pe faza (exact ca rudele mele) si atunci vine scoala si isi face rolul sau de scoala in viata copiilor.
La noi nu are cine sa faca asta. Daca ne uitam ce nume si cati ministri s-au perindat pe la minister intelegem de ce e totul in aer.
Legea invatamantului facuta praf, modificata si remodificata. Preocuparea majora?: cand sa puna vacanta!!! de pe 10 iunie sau 12 sau 14? Toate astea arata cat ii duce capul.
Si eu sunt foarte revoltata pe tema invatamantului. Dar ei nu vor sa faca schimbari. „Multi da` prosti” e deviza invatamantului romanesc.
Să fi respins cumva educația germană literatura? Nicidecum. Existau manuale separate de literatură, însă cel după care lucram eu era un manual de gramatică. Ei nu aveau problema cenzurii, și atunci putea intra orice text.
Situația a devenit însă comică. Prin anii 90, a apărut într-un jurnal TV următoarea situație: în echipele de programe școlare apăruseră două tabere distincte. O tabără dore o eficientizare a învățământului pe model vestic, în timp ce a doua considera că analiza gramaticală pe texte literare e cea mai bună posibilă (fără argumente). Simțind că pierde partida, tabăra conservatoare urla că se urmărește înlăturarea lui Creangă și Eminescu din programă, deși cei doi respectabili autori erau deja menținați la literatură!
Ce nu s-a înțeles din această poveste este că gramatica și literatura sunt două paliere distincte. Gramatica este obligatorie și folosește oricui, fie că e filolog, contabil sau instalator. Literatura nu. Literatura face parte din sfera artelor, a picturii, sculpturii și a muzicii. Poate constitui un avantaj, dar nu este obligatorie. Nu te dă nimeni afară din job dacă nu diferențiezi epicul de dramatic, dar te poate conedia pe loc dacă trimiți clientului un mail cu textul "dosarele a fost expediate prin curier".
Gramatica este un MUST HAVE, în timp ce literatura este NICE TO HAVE. La fel și muzica sau arta. Sistemele performante de educație au o materie distinctă, care combină transdisciplinar literatura, artele plastice, teatrul, cinematografia și muzica numită ARTS AND LITERATURE. E predată de un singur profesor, care trece printr-o pregătire specială.
Îmi cer scuze, dar resping ideea că școala urmărește să formeze proști. Atribuiți școlii o intenție malefică. Dacă ar școala ar avea o intenție malefică tot ar fi ceva. Grozăvia este că școala românească nu vrea nici răul și nici binele elevilor. Școala românească este pur și simplu INDIFERENTĂ. Școala românească este preocupată (și da, există și excepți, dar în procent mic) de salariile de merit, de gradele, numirile politice sau orice tinichea lucitoare care te poate propulsa un pas mai sus, de unde lumea să ți se ploconească slugarnic și să te aplaude. Aceasta este realitatea.
Legea educației este cârpită cu grijă ca să nu strice tumora. Este intenționat evazivă și cât mai cuprinzătoare ca să nu mârâie nimeni.
- Păi nu avem și noi cutare lucru, ca finlandezii? Păi de la ei am luat. Am luat și de la englezi, și de la americani, și de la suedezi, și de marțieni, minioni, bidubaci... de unde am găsit. Am luat și am pus.
Rezultatul nu e un sistem educațional, ci o salată. Cu frișcă, mere, pepene, smântână, porumb fiert, zahăr, sare, piper indian, borș, vanilie etc. Adică s-a luat tot ce s-a găsit, s-a turnat în troacă și s-a amestecat cu linguroiul.
E cu de toate, să fie bine și să nu se supere nimeni.
Elevul? A, elevul... Există așa ceva? A văzut cineva elevi? Sunt niște ființe lipsite de importanță.
Se spune ca la curtea regelui Ludovic al XIV-lea cineva a fost condamnat la moarte. Sentinta, semnata de rege, cuprindea si fraza:
„Sa se salveze nu se poate, sa se condamne la moarte”.
Jules Mazarin, cardinal, diplomat și politician care indeplinea si functia de prim ministru al Franței a schimbat hotararea si a salvat viata nefericitului condamnat, doar prin mutarea virgulei:
„Sa se salveze, nu se poate sa se condamne la moarte”.
O sa ne minunam si anul asta de notele proaste luate de elevi la examene. Si anul viitor si tot asa.
1. ZONA UZUALĂ - comunicarea corectă și conformă structurii limbii;
2. ZONA FILOLOGICĂ - o zonă a finețurilor gramaticale, a rafinamentului, a istoriei cuvintelor, a modului în care s-au născut etc. Un fel de gramatică de dragul gramaticii sau artă de amorul artei.
Sistemele performante oferă gramatica uzuală și direcționează zona filologică pe un palier opțional, pe care-l urmează persoane care au aptitudini specifice.
Programa noastră este făcută de persoane diverse. Multe din ele n-au lucrat cu copii și nu înțeleg că propunerile pe care le impun nu funcționează pe un anumit prag de vârstă. De altfel, nici nu-și bat capul cu vreun studiu științific, pentru că EDUCAȚIA ROMÂNEASCĂ NU ESTE CENTRATĂ PE ELEV (EDUCAȚIE PEDOCENTRISTĂ) CI ESTE CENTRATĂ PE MATERIE (TEHNOCENTRISTĂ).
Mai mult, există și o doză de perfidie: pogramele școlare îți garantează că sunt centrate pe elev, că s-au semnat munți de acorduri internaționale, care ne aliniază la educațiile performante etc. Există vreo validare internațională? Primim inspectori din alte sisteme, care să valideze sau să invalideze dacă se respectă principiile la care am aderat? Nu, și asta se vede din testele PISA. Se vede că sub umbrela acestor acorduri, educația românească și-a continuat principiile socialiste, pe care a încercat să le mascheze prin tot felul de împrumuturi. Și nu a făcut-o din răutate; a făcut-o pentru că o schimbare radicală ar fi produs tensiuni sociale. A făcut-o pentru că o schimbare radicală ar fi scos din zona de confort persoane care au îmbătrânit frumos în sistem și care nu știu altceva decât ceea ce au fost învățate. Persoane care au mers pe expresia românească: de ce să te legi la cap dacă nu te doare?
De aici și dezastrul cu care ne confruntăm, și care se va acutiza.
Si o informatie nou-nouta, nu stiu daca ati apucat s-o vedeti:
„Bacalaureat 2024
Mii de elevi ținuți în sălile de examen la proba de limba română la Bacalaureat aproape 8 ore, fără mâncare, ca să vină „doamna cu ștampila” și să le fie scanate lucrările
Mii de elevi au fost ținuți peste 2 ore, în unele cazuri chiar 4 ore după ora la care au terminat proba de limba română, blocați în clase. Motivele au fost mai multe și au ținut de organizare, spun elevii: Fie nu exista decât o ștampilă pe tot centrul de examen și elevii au așteptat ca foile să le fie ștampilate rând pe rând, fie a durat prea mult scanarea lucrărilor pentru că profesorii nu știau procedura, spun mai mulți elevi. “Am fost ținuți în clasă, cu foile pe bănci, nu aveam voie să le atingem, nu aveam voie să cerem o ciornă ca să desenam, nu aveam voie să mâncăm-nimic”, povestește pentru Edupedu.ro un elev dintr-un centru de examen din București.
Un alt elev spune pe pagina noastră de Facebook într-un comentariu: “Am stat la scanare mai mult decât la proba scrisă”, iar o elevă de la Liceul Teoretic Alexandru Vlahuță din București spune pentru TVR Info: “Am stat după ștampilă o oră toți pentru că doamna cu ștampila s-a pierdut în liceu”.
Mii de elevi din țară au fost ținuți în clase ore în șir, în unele cazuri 8 ore: de la 8 dimineața, ora la care se permite accesul în sală, până la orele 14, sau chiar 16, deși proba s-a încheiat la ora 12, într-o zi caniculară.
Am stat vreo oră jumate până să vină ștampila, și în final a venit – era o doamna mai în vârstă, care se plimba așa cu o ștampilă. O singură ștampilă în mână – cu ea s-a dus de la clasă la clasă și de la elev la elev și a ștampilat la fiecare lucrarea pe fiecare foaie. Asta s-a întâmplat undeva la 1:20. Era o ștampilă rotundă, doar a pus ștampila nu a și semnat.
Abia apoi a început scanarea: procesul de „cum deschidem calculatorul” pentru că majoritatea de acolo păreau analfabeți tehnologic și nu e vina lor, dar cum să nu știi cum să deschizi platforma. Au chemat informaticiana care mergea din clasă în clasă ca să îi logheze pe fiecare dintre cei care scanau lucrările în platforma respectivă. Asta a mai durat jumătate de oră, apoi prima lucrare a fost scanată în 25 de minute, cu tot cu verificarea că s-a scanat, că s-a încărcat, că s-au respectat pașii din procedura pe care o aveau. În tot acest timp noi elevii stăteam în bănci și priveam acest spectacol sinistru, nemâncați de la ora 7, sau de ieri, că nu toți au putut să mănânce mic-dejunul, doar cu apă la noi, fără să putem face nimic. Apoi au început să scaneze o lucrare la fiecare 10 minute. Ultimul a ieșit din sală la ora 16:40″. - https://www.edupedu.ro/mii-de-elevi-tinuti-in-salile-de-examen-la-bacalaureat-aproape-8-ore-fara-mancare-ca-sa-vina-doamna-cu-stampila-si-sa-le-fie-scanate-lucrarile/
Si avem si o explicatie halucinanta la tot acest balamuc:
„Contactat luni de Edupedu.ro, imediat după ora 14, Zoltan Kallos, președintele comisiei naționale de BAC a spus că motivul întârzierii a fost faptul că elevii au scris foarte mult: “Vă dați seama că dacă acei copii nu ar fi avut cunoștințe și nu ar fi știut la examene și ar fi scris două-trei pagini scanarea s-ar fi terminat mult mai repede”, a spus pentru Edupedu.ro, Zoltan Kallos”. - https://www.edupedu.ro/
Nuuu, nu ne mai facem bine.
Cred ca la subiectul Literatura se pot gasi variante de examen. Dar as merge doar pe partea creativa. Se pot da niste cuvinte, sau o idee sau un inceput de text si apoi de aici sa se creeze, sa fie imaginatia fiecaruia. Sa fie libertatea de exprimare a ideilor personale pe baza subiectului de pornire. Sa se puncteze din punct de vedere al inspiratiei, imaginatiei, exprimarii. Felul in care un elev de 18 ani poate sa inventeze o poveste. Si, sigur, sa se puncteze si caligrafia, asezarea in pagina (astea arata o gandire, o logica), corectitudinea scrierii din punct de vedere gramatical.
La subiectul Gramatica as pune „piedici” subtile in texte mestesugite. As crea confuzie pentru a vedea cum se descurca elevul. As pune accent pe problemele mai dificile ale gramaticii pentru ca un elev de final de liceu trebuie sa stapaneasca bine gramatica limbii romane. Indiferent de domeniul pe care il va alege in viitor sa-l studieze: fie ca vrea sa se faca inginer sau arheolog sau matematician sau biolog gramatica trebuie stiuta bine.
Mult mai putin importanta este literatura. A cere cuiva care vrea sa se faca farmacist sa scrie tot felul de eseuri, de explicatii in rolul notatiilor mi se pare exagerat.
Eu vad o scoala mult mai creativa, mai imaginativa, ca un joc inteligent in care mintea este solicitata la maxim.
Suntem in era AI-ului, a robotilor, a cuceririi spatilui, a literaturii fantastice, a SF-ului. Suntem in era in care imaginarul, inventivitatea sunt pe primul loc. Copiii trebuie sa-si dezvolte aceste abilitati.
A scrie despre Slavici nu cred ca mai prezinta interes pentru aproape nimeni. Cei care vor sa studieze in amanunt si complex literatura romana o pot face la facultate si acolo vor avea prilejul sa discute despre nuvela psihologica a lui Slavici.
Cred ca si liceul trebuie structurat mai bine, pe profile. In clasele V-VIII se pot invata chestii de baza din literatura romana si universala, atat cat sa aiba fiecare cunostintele necesare pentru a intelege ce e literatura si cu ce se mananca ea.
Adica daca auzi de Slavici sa nu casti ochii si sa ramai cu gura deschisa ridicand din sprancene a mirare: de unde-l stiu eu pe asta? Am auzit de el, dar nu stiu unde! O fi croatul ala de la Real Madrid?
Si tot asa cu fiecare materie. Altfel toate se involbureaza in mintea elevului de secol XXI si ajunge sa nu mai invete nimic.
Trebuie sa intelegem ca multe lucruri sunt desuete pentru mintile actuale, literatura universala nu mai prezinta cine stie ce interes. Intr-un fel era viata copilului din anii 1800 si alta a celui din anul 2024.
Una e sa-l citesti din placere pe Slavici, in vacanta de vara, si alta-i sa faci eseuri la bacalaureat.
Si chiar daca pare dureros trebuie sa ne dezlipim de sistemul de invatamant vechi, greoi si axat pe memorare, mimetism si lipsa de creativitate si sa pasim odata in mileniul 3.
Literatura profunda nu va fi uitata pentru ca vor fi destui care vor dori sa faca facultatea de litere. Sau doar sa citeasca literatura veche. Librariile vor oferi in continuare carti din vasta literatura universala, iar cei care au deja curiozitatea deschisa de orele de literatura de la scoala, pot sa citeasca din autorii care le-au trezit interesul.
https://youtu.be/SD-RoL0-9iE?si=_LbKRxfwXC4jOx98
Urmărind documentarul, ne dăm seama că se știu care sunt hibele sistemului actual și se știu și soluțiile care trebuiesc luate. Dar de ce nu se iau? Motivele sunt simple:
1. sitemele performante sunt ECONOMICE și ERGONOMICE. Având mai puține materii - de regulă două sau trei materii combinate predate de un singur profesor - rezultă mai puțin personal și implicit un salariu mai mare. Fostele sisteme din blocul socialist au fost umflate artificial. Revenirea la un sistem ergonomic (care a existat în toate țările estice înainte de venirea comunismului) ar însemna concedieri masive. Nimeni nu vrea așa ceva. Toți decidenții se căznesc să cârpească în loc să refacă.
2. materii mai puțin umflate ar însemna o scădere a celor 18 ore de catedră. Nimeni nu vrea așa ceva.
3. programe centrate pe cultura generală, care să-și propună o cultură generală medie, eradicând analfabetismul funcțional, ar face inutile meditațiile. Nimeni nu-și dorește așa ceva.
4. un sitem economic și ergonomic de educație ar însemna zero clientelă politică. Partidele nu sunt interesate să piardă o arie în care își pot infige adânc rădăcinile.
Soluțiile nu sunt complicate, dar sunt greu de aplicat câtă vreme educația se zbate în ghearele corupției.
Mai intai, poti sa te concentrezi pe topicul articolului? In cazul de fata topicul este "subiectele de limba romana de la Bac". Am inteles din alte postari ca la matematica nu te pricepi deloc, doar iti dai cu parerea ca_comunism, ca modelul finlandez. Nici la romana nu te pricepi de tot scrii ca_comunism?
Mai apoi, lasa-ne cu filmulete pe youtube despre mirificele sisteme de educatie "din Vest". Multi am facut scoala (nu elementara, e drept) acolo, lucram acolo, avem copii acolo, stim mai bine decat tine cat de prost e sistemul "in Vest". Hai sa iti povestesc despre cum NU sunt scolile "la acelasi standard educational", atat in cartierele de emigranti africani unde nu intra nici politia, cat si in cartierele selecte? Cum in destule tari nu exista admitere la liceu, fiecare se duce la liceul din zona unde parintii au avut bani sa isi ia casa? Cum daca esti nascut intr-o familie saraca sansele la o educatie buna sunt aproape zero, indiferent de cat de destept si muncitor ai fi? Cum nu conteaza copilul, ci doar parintii? Cum laudata Finlanda nu prea mai poate produce specialisti inalt calificati in universitati, ca liceele au luat-o in jos de decenii? Crezi ca scolile din Franta unde sunt decapitati profesori si impuscati elevi sunt OK? Dar cele din US unde sunt impuscaturi in masa si sub 20% din elevi pot citi in clasa a 4-a (asta e prin inner-cities, in scolile din cartierele nasoale procentul e sub 5%)?
Daca ai avea notiuni legate de numere ai intelege cum in Estul Europei ori in Asia sunt rezultate mult mai bune pentru fiecare dolar investit decat in tarile din Vestul Europei ori din America de Nord. Realistic, in Romania bugetul educatiei pe elev nu va fi la nivelul din Olanda ori Finlanda ori macar Franta in urmatorii 10-20 de ani. Te descurci cu resursele pe care le ai, le dai o sansa celor mai buni si mai motivati pe care ii ai, incerci sa faci din rahat bici si (uluitor) mai si pocneste din cand in cand.
Pur și simplu oamenii vestul nu mai este interesat de știință. Și de ce ar fi, când joburile sunt preluate de cei din Asia? Nu am noțiuni de numere, dar am noțiuni destul de solide de sociologie ca să văd schimbarea. Vestul este interesat mai mult de zona umanistă. Intră prin librării și vei vedea că tinerii sunt interesați de psihologie, de artă, de parenting, de wellness etc. E o realitate, și nu învățâmtul e de vină.
Dacă ai fi urmărit cu atenție linkurile trimise de mine a-i fi întâlnit noțiunea de INFLAȚIE ACADEMICĂ. Puzderia de diplome cu care se îngroapă omenirea începe să-și piardă valoarea. Dacă în anii 60 un absolvent de facultate era un lucru rar, astăzi ai nevoie de doctorat ca să faci impresia angajatorilor.
Universități din Japonia te invită să absolvi un curs concentrat - cu licență, chiar doctorat - de ikebana sau origami. Șase luni de origami și ești licențiat în domeniu.
Finlanda nu este interesată de specialiști. Locurile pot fi umplute rapid de cetățeni care să umple tablete cu cifre sau să învârtă rotițele roboților. De altfel în întreaga civilizație vestică a început această schimbare.
Vestul e interesat de calitatea propriei vieți, de artă, de pishologie, de starea de bine a societății. Cât despre hemoragia forței de muncă, vă garantez am întâlnit oameni care merg acolo pentru o situație mult mai precară decât o aveau în țară. De ce? Pentru că acolo lumea se comportă normal, pentru că nu urlă muzica pe străzi, pentru că nu ești alergat cu mașina pe trotuar pentru că gherțoiul vrea să parcheze și tu îl încurci etc. Pentru că sistemul de educație nu este competițional, pentru că oamenii colaborează mai bine între ei, pentru că sunt mai amabili, pentru că în magazine ți se zâmbește etc. Pentru că vor o viață normală, fie ea și săracă.
Subfinanțarea educației românești nu este singura problemă. Corupția este. Numirile politice sunt. Manualele școlare proaste, impuse prin forța funcției. Autori care fac parte și din comisia de avizare. Credeți că se vor schimba prin simpla finanțare? Nu cred.
Daca ti-e frica de masini pe trotuarele din Bucuresti, ce te-ai face in Birmingham, Stockholm ori Grenoble?
Cat despre coruptie si numiri politice in Educatie, Romania, asa cum e ea, e cam OK: in Ro, cel putin acum, nu se impune peste tot doctrina woke, iar zisa corectitudine politica nu afecteaza decisiv educatia.
Suna deprimant, dar asa imperfect si plin de hibe cum e, sistemul de educatie din Romania e mai bun decat in multe parti. Foarte multe parti.
Inteleg ca ai fost (ori esti?) un elev slab, care e deranjat de "competie". Asta e problema ta, nu a sistemului.
Sistemul de educație din România apare în testele PISA. Acolo se vede cât de bun este.
Am fost un elev slab la anumite materii și unul bun la alte materii. Ca și tine. Și cred că e verificabil și la tine, dar și la mine.
Nu, este problema sistemului. Sistemul n-ar trebui să producă elevi slabi și elevi buni. Sunt sisteme performante care nu produc elevi slabi și elevi buni. Sunt, există. Cum fac acest lucru?
Simplu: setează o zonă de cultură generală medie, în care să fie bun toți. De ce? Pentru că în lipsa culturii generale ești incult. Separat, pune la dispoziție și o zonă concurențială, din care elevii își aleg unde să exceleze. Unii aleg matematica, alții fizica etc.
Altfel, fabrici un specialist analfabet funcțional. Adică un foarte bun matematician, dar care nu știe să diferențieze goticul de romanic, care nu diferențiază preclasicii de clasici, care nu știe să expună un fir narativ etc. Din câte știu, un om lipsit de cultură se numește INCULT. Și în România atât de multe personaje de acest fel de poți umple încă vreo trei țări cu ele.
Discuția noastră se blochează datorită modului diferit în care vedem lucrurile. Pentru tine un sistem performant de educație este construit pe câteva VÂRFURI, pe o elită (pe care occidentul o asimilează imediat). Pentru mine un sistem performant este cel care generează o societate armonioasă, cel care dă o anumită medie.
Mai există o problemă suplimentară. Ne confruntăm cu o gravă înflație academică. Sunt mai multe diplome de ingineri, fizicieni și matematicieni decât poate absorbi piața muncii. Informaticienii sunt dați afară pe capete sau își tocesc coatele pe salarii din ce în ce mai mici. Există o elită cu salarii mari, dar competiția este acerbă și șansele de reușită au scăzut la cote ridicole.
Ce motiv ar avea cineva să riște ani bună fără garanția reușitei, când poate obține un venit mult mai bun ca terapeut, antrenor de wellness, autor de volume care promovează starea de bine?
Lumea s-a schimbat și sistemele de educație încep să se schimbe și ele. Goana după aur s-a sfârșit. Umanul începe să domine piața, în timp ce realul scade. Oamenii preferă să aleagă calea comodă și să trăiască pur și simplu.
O să-mi spuneți că educația Asiei este încă centrată pe real, pe știință și tehnică. Foarte frumos! Dacă avem nevoie, le importăm produsele. În definitiv cui îi pasă în ce țară i-a fost fabricat telefonul? Trăim într-un sat planetar. Nu mai suntem nevoiți să producem totul. Ce avem nevoie importăm, ce au nevoie alții exportăm. E cât se poate de simplu.
STEM-ul Valentine, STEM-ul, nu umanioarele. Asta e viitorul intr-o lume globalizata, unde nici noi nu suntem interesati de limba si literatura celor din Nepal, nici ei de a noastra, dar suntem nevoiti sa traim si sa lucram impreuna. In limba romana s-ar zice (foarte frumos) STIM (Stiinta, Technologie, Inginerie, Matematica) nu STEM, dar oare ce intelegi tu?
Unde ai auzit tu de "noi investitii in umanioare"? In ce tara? Am trecut printr-o pandemie urata (si nu am oprit-o cu umanioare), suntem practic in razboi (si rusii se sperie de rachete, obuze, radare, nu de umanioare), se dezvolta Tehnologia Informatiei, se proiecteaza computere cuantice, se baga fonduri mari in productia de noi microcipuri, se inventeaza noi tratamente medicale, sunt programe spatiale revolutionare, omenirea progreseaza tehnologic acum mai repede decat in orice perioada istorica. Nu e de mirare ca tu nu iti dai seama de vremurile in care traiesti (nu poti nici macar sa intelegi despre ce sunt articolele pe care crezi ca le comentezi pe aici). Da-i inainte cu Finlanda si comunismul,
Ti-am dat prea mare atentie si asta pare ca iti da o motivatie sa tot scrii ineptii pe forum. Nu voi mai replica la comentariile tale, e o pierdere de timp.
De ce să-ți irosești viața într-un birou cât o cutie de chibrituri, cu despărțituri de plastic, să slugărești ca un sclav pentru două săptămâni de concediu pe an, când poți scrie cărți de dezvoltare personală într-o căsuță la munte?
Intrați într-o librărie și numărați câte cărți de știință găsiți, comparativ ce cele de psiholgie, wellness și dezvoltare personală. Nu vă spune nimic acest procent?