Dau în aceste zile fierbinți peste o idee a ministrului Educației, domnul Sorin Cîmpeanu. Domnia sa spune, într-un interviu la Digi TV, că noi sperăm, ca într-un viitor să putem avea, de exemplu, un examen de Bacalaureat care să fie susținut în aceeași zi, cu pauze între discipline, cu pauze între probe, așa încât să putem verifica achiziția de competențe de comunicare, de competențe digitale, de competență antreprenorială, de competențe de înțelegere a unui text - dar toate să fie date pe calculator în aceeași zi, cu pauze între probe.
M-a frapat ideea pentru că, în urmă cu un an, publicam un articol care dezvolta conceptul de Bacalaureat centrat pe competențe și cultură generală, susținut într-o singură zi, integral la computer. Detaliile, inclusiv argumentele în favoarea unui astfel de examen, le puteți găsi aici.
Eu de călătorit în viitor n-am călătorit, ca să mă inspir din spusele domnului ministru. O altă ipoteză ar fi, desigur, coincidența. Sau poate că dumnealui a citit articolul meu și s-a inspirat din el. Dar cunoscându-i intransigența în lupta cu plagiatele, nu cred că ar fi folosit ideea altcuiva fără să numească sursa. În fine, oricare ar fi explicația, mă bucur să văd că această idee este o variantă de lucru. Iată de ce.
Recent s-a încheiat sesiunea 2021 a examenelor naționale și tot în această perioadă s-au prezentat concluziile Proiectului România Educată (RE), ambele generând dezbateri ample. Trec peste faptul că RE, deși a fost dospit timp de cinci ani, este dezamăgitor ca amploare și profunzime. Printre aspectele pozitive ale acestui proiect se află și propunerea de Bacalaureat centrat pe competențe, inspirat din modelul testelor PISA, testare care în anul 2018 a relevat gradul ridicat de analfabetism funcțional din România, declanșând un nou val de discuții despre problemele învățământului românesc.
Un astfel de examen de Bacalaureat, fie că se desfășoară într-o zi sau mai multe, la computer sau pe hârtie, ar fi instrumentul ideal pentru a stimula reforma profundă a școlii. De ce? Pentru că toate celelalte abordări, despre care au curs râuri de cerneală, sunt extrem de greu de realizat. Deci, de unde apucăm reforma? Cum o facem astfel încât să deranjăm cât mai puțină lume? Aceasta din urmă este o întrebare esențială pentru factorii de decizie, știut fiind interesul major pentru menținerea electoratului, care ar putea să se supere la orice schimbare a fișei postului sau a sursei de venit.
Să umbli la planurile cadru ar însemna o discuție nesfârșită, de care politicienii fug ca dracul de tămâie. Să fie limpede: nu poți adăuga discipline noi, deși sunt foarte necesare pentru că numărul de ore pe săptămână este deja la nivelul maxim de suportabilitate pentru elevi. Atunci rămâne doar să scoți discipline sau ore alocate pentru a face loc noilor materii de studiat. Ce discipline să fie sacrificate? Dificil spre imposibil de luat decizii tranșante. Și chiar dacă s-ar găsi un guvern curajos care să ia taurul de coarne, nu ar fi suficient. Pentru că rămâne problema a ceea ce se întâmplă în clasă.
Este vital să remodelezi mentalitatea profesorilor pentru a depăși învățarea bazată pe memorare și a face loc celei centrate pe gândire critică. Nu spun că toți profesorii practică acest model, dar este încă prea răspândit. Această schimbare de mentalitate va cere timp îndelungat și instrumente de convingere a profesorilor care simt că este mai comod să expui lecția în clasă, decât să problematizezi, să dezbați, să faci exerciții de gândire critică și să te expui unor întrebări dificile din partea elevilor. Așadar, altă abordare greu de pus în practică. Același lucru se poate spune și despre elevi care, obișnuiți să „recite” lecția pentru o notă bună, vor accepta cu greu să înceapă să gândească cu propriul cap, riscând să greșească și devenind ținta ironiilor.
Și atunci, de unde pornim? Cum o facem relativ repede și fără cheltuieli majore? Pentru că nu-mi fac iluzii că politicienii vor acorda prea curând cuvenitele 6 procente educației, astfel încât să permită o majorare consistentă a salariilor care ar putea atrage talente pedagogice în sistem. Singura cale de a obține efectul dorit la finalul ciclurilor de învățământ preuniversitar ar fi o forțare. Da, sună dur, dar analiza realistă nu permite alte variante. La fel cum s-a forțat selecția adevărată prin introducerea supravegherii video și a corectării în condiții mai riguroase la examene, tot așa se va întâmpla cu un examen care cere punerea minții la contribuție. Și ceva elemente de cultură generală, aș adăuga. Voi reveni la acest aspect.
Forțarea se poate face prin probele de examen și tipologia subiectelor. Subiecte care să solicite capacitatea de înțelegere a informației, de sinteză, de interpretare, de calcul. Preferabil în contexte aplicate. Vă dați seama că dacă se anunță că cei care intră anul acesta în clasa a 9-a vor susține un astfel de Bacalaureat peste 4 ani, și elevii, și profesorii – după un moment de panică – se vor alinia și vor face la clasă ceea ce trebuie. Iar cine nu se va alinia va suporta consecințele. În fond, nici acum nu iau examenele naționale toți candidații. Ne dorim, în schimb, ca cei care le iau să fie formați altfel. Să se poată descurca în fața unor sarcini din noua lume a informației în care trăim.
Predau la un liceu cu promovare de 100% la Bacalaureat și cu elevi olimpici naționali și internaționali. Cu toate acestea, observ chiar la clase mai mari confuzii sau deficiențe în raționamente. De exemplu, sunt încă mulți elevi care ezită sau greșesc la întrebarea de câte ori este mai mare miliardul decât milionul. Dar știu să rezolve probleme de algebră! Ce se întâmplă? Probabil că este efectul învățământului excesiv de abstract, care folosește puține exemple din situații reale și atunci, elevii dau rareori peste numere mari în ceea ce fac în clasă, dar se descurcă cu algoritmi pe care, din păcate, deseori îi memorează. Preferă adesea să memoreze o formulă, nu să o înțeleagă. Ce așteptări să avem referitor la înțelegerea unor chestiuni mai complexe legate de inflație, pandemie ori geopolitică? Cum vom avea generații care să nu mai fie victimele populismelor servite de către demagogi?
Este drept că și aici se poate cădea în capcană. Chiar cu subiecte după modelul PISA, dacă ne vom rezuma la a face câteva zeci de tipuri, apoi le vom roti între ele de la un an la altul, elevii vor prinde repede șmecheria și se vor limita la a memora tiparele. N-am rezolvat nimic dacă nu vom propune în fiecare an noi modele care să stimuleze gândirea reală. Trebuie aceste subiecte de perspicacitate să fie dificile? Vor face față elevii? Răspunsul e simplu: gradualitate în dificultate. Poate 10-15% din subiecte să fie mai complexe, 20-30% de dificultate medie, iar celelalte să fie mai facile.
Am menționat și importanța culturii generale în examenele de final de ciclu, pentru că repere solide din toate disciplinele studiate sunt esențiale pentru a face față în diversele situații în care ne pune viața. Mai ales în anii ce vor veni, plini de știri false croite cu cele mai performante instrumente din sfera inteligenței artificiale, a ști să faci diferența între adevăr și minciună va conta tot mai mult.
Nu, prin cultură generală nu înțeleg memorarea datelor de domnie sau capitalele țărilor lumii. Mai degrabă capacitatea de a poziționa în cronologie unele evenimente în raport cu altele sau de a putea localiza pe hartă state importante. Nici nu înțeleg ca absolventul de Bacalaureat să știe definiția ribozomului sau masa protonului, ci măcar să aibă habar că ribozomii nu sunt particule elementare. Și da, orice absolvent de filologie are nevoie de minime repere de matematică, fizică ori biologie, așa cum orice absolvent de profil real are nevoie de minime repere de geografie sau istorie.
În felul acesta, pe lângă adulți mai performanți în a gândi critic, vom avea și adulți despre care vom putea spune că știu pe ce lume trăiesc. Și când vom auzi de politicieni care nu au luat Bacalaureatul, ne va fi mai clar că nu merită să ne conducă, pentru că acest examen chiar ar fi o validare solidă a bagajului intelectual. Iar Bacalaureatul va putea fi scris cu majusculă, fără nicio reținere, pentru că abia într-o astfel de formă își va merita numele de Examen al maturității. Eu cred că examenele naționale, în forma pe care am descris-o, ar putea fi locomotiva ce poate urni trenul România Educată. Aș fi vrut ca, după cinci ani de gestație, să ni se spună că deja există o echipă care pregătește noul tip de Bacalaureat și că în scurt timp se va face anunțul oficial de schimbare a paradigmei. Din păcate, acel într-un viitor rostit de domnul ministru când vorbea despre noul Bacalaureat nu-mi dă un sentiment de speranță, fiindcă mi-e teamă că acel viitor va fi mereu amânat din motive electorale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Printre aspectele pozitive ale acestui proiect se află și propunerea de Bacalaureat centrat pe competențe, inspirat din modelul testelor PISA, testare care în anul 2018 a relevat gradul ridicat de analfabetism funcțional din România, declanșând un nou val de discuții despre problemele învățământului românesc." - eu nu inteleg cum s-a ajuns la concluzia ca analfabetismul functional in Romania e corelat cu modul de examinare la bacalaureat (sau testarea nationala). Dvs. ati mentionat adulti care stiu pe ce lume traiesc. Ii avem si astazi, si au dat la vremea lor un examen de bacalaureat mult mai serios decat cel care se da astazi. Chiar nu vad ce treaba are modul de examinare cu gandirea critica, de exemplu (care se antreneaza la mate, fizica etc. foarte bine, daca si profesorul isi face treaba ca lumea). Cand insa locuiesti in saracie lucie, cand te culci seara flamand, cand n-ai o carte in casa pentru ca parintii oricum nu stiu sa citeasca, atunci cand ajungi la scoala de 2-3 ori pe saptamana ca e mult al naibii de mers pana la scoala (eventual si prin padure) si nu ai masina/microbuz/tramvai evident ca ai sanse sa ajungi analfabet functional. Spuneti ca mari schimbari ale examenului nu o sa se faca prea curand din motive electorale. Eu cred ca DOAR din motive electorale au fost propuse acele schimbari de la bun inceput. E mult mai usor sa schimbi din pix subiecte/programe scolare decat sa te ocupi de adevaratele cauze ale problemei. Adevaratele cauze sunt mai in adancime, nu tin doar de invatamant si costa pentru a fi rezolvate: saracia, lipsa de infrastructura, somajul din unele zone. De acolo trebuie inceput de fapt. Nu de la examene sau programe scolare care in sine nu au nici o problema si care au functionat OK zeci de ani acolo unde si celelalte elemente din afara invatamantului au fost la standarde acceptabile.