Foto: Arne Trautmann / Panthermedia / Profimedia
Începând cu 1 ianuarie 2021, salariații care au copii înscriși într-o unitate de învățământ timpurie – creșă sau grădiniță – cu acordul angajatorului, ce este plătitor de impozit pe profit, pot beneficia de decontarea cheltuielilor cu educația timpurie a copiilor minori în sumă de până la 1.500 lei lunar.
Din punct de vedere normativ, prin Legea nr. 296/2020 a fost modificat art. 25 alin. (4) lit. i^1 și i^2) din Codul fiscal prin care cheltuielile decontate de angajatori plătitori de impozit pe profit cu educația timpurie a copiilor salariaților sunt considerate cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit, dar se suportă din impozitul pe profit datorat într-o limită maximă de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil.
În situația în care impozitul pe profit este insuficient pentru a acoperi toate aceste decontări, sumele se suportă din impozitul pe venitul din salarii, TVA și accize în ordinea enumerată.
Tot din punct de vedere fiscal, aceste sume decontate către educația timpurie a copiilor salariaților nu sunt considerate venituri de natură salarială și nu sunt în sfera asigurărilor sociale obligatorii conform art. 76 alin. (4) lit. v) coroborat cu art. 142 lit. z) din Codul fiscal. Practic, pentru aceste sume nu se achită impozitele și asigurările sociale ce s-ar fi datorat pe veniturile din salarii.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011 privind educația națională, educația timpurie cuprinde educația antepreșcolarilor cu vârsta între 0 și 3 ani și învățământul preșcolarilor cu vârsta între 3 și 6 ani.
Trebuie menționat faptul că unitățile de învățământ ce realizează activități de educație timpurie pentru antepreșcolari trebuie să fie autorizate de inspectoratele școlare conform art. 6 – 7 din HG nr. 1252/2012.
Educația preșcolarilor cu vârsta 3 – 6 ani cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, iar grădinițele trebuie să fie autorizate conform legislației în vigoare. Nu vom dezvolta această procedură, însă grădinițele trebuie autorizate de ARACIP.
Din punct de vedere financiar-contabil, nu este o procedură legală de urmat astfel încât fiecare angajator poate să întocmească o procedură proprie.
Am întocmit și noi o astfel de procedură ce poate fi personalizată și adoptată unui caz concret.
Etapa 1. La aplicarea pentru prima dată a decontării salariatul adresează angajatorului o cerere însoțită de acordul de a utiliza eventualele date personale GDPR (este posibil ca în contractul cu unitatea de învățământ să apară date ale unor persoane ce nu sunt salariate ale societății: soț/soție, bunici, împuternicit, etc.). cererea va fi însoțită de autorizația de unitate de învățământ cu educație timpurie. Tot anexat cererii se va adăuga certificatul de naștere al copilului și dovada înscrierii la unitatea de învățământ – contract, adeverință, etc.
Etapa 2. Se va întocmi un decont de cheltuieli la care se va anexa dovada plății efective a sumei achitate către unitatea de învățământ timpurie. Se poate deconta doar suma efectiv plătită către unitatea de educație timpurie. Pentru a se evita eventualele duble decontări, când părinții copilului sunt salariați la angajatori diferiți, se va solicita o declarație pe propria răspundere că celălalt părinte nu beneficiază de decontarea aceleiași cheltuieli plătite către unitatea de educație timpurie.
Etapa 3. Angajatorul dispune plata fie prin transfer bancar, fie prin casierie în funcție de propriile proceduri. Ulterior, se va recupera suma de bani din impozitul pe profit sau, după caz, din impozitul pe venitul din salarii, TVA sau accize.
Referitor la întrebările punctuale, apreciem că decontarea acestor sume se poate realiza printr-un acord între angajatori și salariați. Legea a dat dreptul angajatorilor să aplice această procedură, dacă doresc, în funcție de modul în care își asumă riscul fiscal plătitorii de impozit pe profit. Prin urmare, decizia de a aplica în mod obligatoriu sau nu această reglementare este a administratorului societății.
Conform procedurii concepute de noi, documentul justificativ pentru decontarea cheltuielii este decontul de cheltuieli. Nu considerăm că trebuie să se întocmească un ștat de salarii, deoarece sumele plătite salariaților nu sunt de natură salarială. Desigur, se poate întocmi un document centralizator în scopul reducerii numărul de înregistrări contabile.
Apreciem că sunt aplicabile înregistrările contabile: 4411 „Impozit pe profit” = 4281 „Alte datorii în legătură cu personalul” cu suma ce va reduce impozitul pe profit; 4281 „Alte datorii în legătură cu personalul” = 5121 „Conturi la bănci în lei” / 5311 „Casierie” cu suma plătită salariaților.
Notă: La data prezentei opinii autoritățile nu au adoptat o procedură justificativă financiar-contabilă. Dacă vor adopta o astfel de procedură va trebui să ținem cont și de aceasta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
P.S. In aceasta suma de 1500 de lei intra si celelalte cheltuieli facute de parinti cu utilarea gradinitelor, inclusiv cadourile catre doamna...?