(Foto Guliver/Getty Images)
Bianca Andreescu a câștigat US Open. O canadiană de origine română, născută în anul 2000, în Mississauga.
Familia sa a plecat peste ocean la mijlocul anilor ’90, ulterior familia sa a revenit în România, unde Bianca a început să joace tenis, la vârsta de 7 ani. Apoi familia Andreescu s-a reîntors în Canada, unde Bianca a primit suportul Federației Canadiene de tenis, de la vârsta de 11 ani, iar rezultatele au apărut chiar anul acesta. În 2019 Bianca a câștigat Rogers Cup, Indian Wells și US Open.
Cât de simplu… la 7 ani pune mâna pe racheta de tenis, apoi se reîntoarce în Canada, la 11 ani intră în programul de pregătire al Federației Canadiene de Tenis, iar la 19 ani câștigă două turnee din categoria Premier și un Grand Slam. A devenit, astfel, prima sportivă din Canada ce a câștigat un turneu de anvergura US Open.
Dar Bianca nu este decât la început, cu siguranță sportiva canadiană ne va mai oferi ocazia de a asculta imnul Canadei, cu ocazia viitoarelor turnee. “O Canada”, imnul Canadei are o linie melodică înălțătoare, optimistă, cred că ne va plăcea să îl mai auzim.
Dar nu doar imnul Canadei este unul înălțător, ci și cel al Italiei, “Il Canto degli Italiani“. Și “Das Lied der Deutschen“, imnul Germaniei îți inspiră puterea de a lupta în teren pentru națiunea unde sportivul a fost educat. “God Save The Queen“, imnul Marii Britanii sau “La Marseillaise“, imnul Franței ori “La Marcha Real“, imnul Regatului Spaniei este foarte posibil să răsune din ce în ce mai des, pe arenele sportive, în următorii 5-10 ani. Sportivii cu numele de Ionescu, Mardare, Vasilescu, Mureșan sau orice alt nume românesc, crescuți și educați într-un sistem de valori autentic vor face cinste națiunilor de adopție și familiilor lor.
Și vreau să subliniez familiilor lor.
Aceasta este caracteristica ce le unește pe Bianca Andreescu și pe Simona Halep. Ambele sportive au atins performanțele pe care le-au înregistrat datorită implicării familiilor lor și a deciziilor bune, sănătoase, pe care le-au luat pentru ca ai lor copii să devină ceea ce sunt astăzi.
Pe arena new-yorkeză, am văzut sâmbătă noapte o fată fericită pentru performanța sa, a mulțumit familiei, s-a bucurat, a cerut scuze într-un mod simpatic fanilor Serenei pentru că a simțit susținerea acestora pentru sportiva americană și a primit aplauze la scenă deschisă. La final a primit un cec de la președinta JP Morgan, tocmai încasase un premiu de 3,8 milioane de dolari. Și-a schimbat mimica, a schițat vreun gest? Nu. Bianca era fericită pentru performanța obținută. Vor mai urma și alte turnee și cecuri.
Majoritatea nu înțelegem, dar la acest nivel sportivii nu fac minunile din teren doar pentru a primi acel premiu la finalul competițiilor sportive. Aceasta este diferența dintre grobianism și educație, dintre arivism și bun simț, dintre performanțele obținute într-un mediu sănătos și lupta continuă cu un sistem viciat.
Bianca Andreescu a reușit într-o țară în care nu pilele, relațiile, gradul de lingușeală sau de atașament, față de tot felul de nulități parvenite sau bârfa sunt criterii de apreciere. Într-un loc unde nu promovarea pe criterii de castă primează. Au contat bunul simț, munca, educația și dorința de a fi parte al unui efort pozitiv. Este atât de simplu…
Să nu ne mirăm dacă în anii următori sportivi cu nume românesc vor obține performanțe pentru alte țări. “Alte” este poate greșit folosit, căci sistemul în care vor fi educați le va oferi acelor sportivi dimensiunea naționalității lor.
De ce te-ai simți român când ai crescut în Italia, Germania sau Franța de la 3 ani, ori dacă ești născut și educat la Roma ori Berlin sau Paris? Pentru că o data la doi ani îți vizitezi bunicii din Ploiești sau verii din Focșani? Da, oamenii aceia te iubesc, plâng de fericire când văd că nepotul sau vărul lor, ce poartă același nume cu ei, câștigă competiții, însă legătura cu România se oprește acolo.
De ce se întămplă toate aceste lucruri cu care ne vom întâlni, în viitor, din ce în ce mai des? Oare pentru că educația noastră este la pământ? Să fie de vină lipsa empatiei și a solidarității? Să fie de vină lipsa oportunităților economice sau mentalitatea feudală ce încă domină mentalul colectiv?
Sunt întrebări la care vom primi răspuns în anii ce vor urma.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Se pare ca nu v-ati focusat cum trebuie pe taskul avut ! :-)
S-a demodat conceptul conform caruia adultii sunt responsabili de realizarile/culpele lor?
Trebuie sa ne proiectam frustrarile/aspiratiile in activitatea, rea sau buna a romanilor de pretutindeni?
Sunt multe de rezolvat in tara asta, dar huiduind/aplaudind de pe margine nu cred sa ajute cu ceva.
Eu cred ca suntem o natie ca toate celelalte, cu bune si cu rele....poate un pic mai “insecure”. Alternam extazul arogant cu depresia plingacioasa cu o frcventa si amplitudine nesanatoasa pentru viitorul nostru.