Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Bianca Andreescu a reușit într-o țară în care nu pilele, relațiile, gradul de lingușeală față de tot felul de nulități sunt criterii de apreciere

Bianca Andreescu - US Open

(Foto Guliver/Getty Images)

Bianca Andreescu a câștigat US Open. O canadiană de origine română, născută în anul 2000, în Mississauga.

Familia sa a plecat peste ocean la mijlocul anilor ’90, ulterior familia sa a revenit în România, unde Bianca a început să joace tenis, la vârsta de 7 ani. Apoi familia Andreescu s-a reîntors în Canada, unde Bianca a primit suportul Federației Canadiene de tenis, de la vârsta de 11 ani, iar rezultatele au apărut chiar anul acesta. În 2019 Bianca a câștigat Rogers Cup, Indian Wells și US Open.

Cât de simplu… la 7 ani pune mâna pe racheta de tenis, apoi se reîntoarce în Canada, la 11 ani intră în programul de pregătire al Federației Canadiene de Tenis, iar la 19 ani câștigă două turnee din categoria Premier și un Grand Slam. A devenit, astfel, prima sportivă din Canada ce a câștigat un turneu de anvergura US Open.

Dar Bianca nu este decât la început, cu siguranță sportiva canadiană ne va mai oferi ocazia de a asculta imnul Canadei, cu ocazia viitoarelor turnee. “O Canada”, imnul Canadei are o linie melodică înălțătoare, optimistă, cred că ne va plăcea să îl mai auzim.

Dar nu doar imnul Canadei este unul înălțător, ci și cel al Italiei, “Il Canto degli Italiani“. Și “Das Lied der Deutschen“, imnul Germaniei îți inspiră puterea de a lupta în teren pentru națiunea unde sportivul a fost educat. “God Save The Queen“, imnul Marii Britanii sau “La Marseillaise“, imnul Franței ori “La Marcha Real“, imnul Regatului Spaniei este foarte posibil să răsune din ce în ce mai des, pe arenele sportive, în următorii 5-10 ani. Sportivii cu numele de Ionescu, Mardare, Vasilescu, Mureșan sau orice alt nume românesc, crescuți și educați într-un sistem de valori autentic vor face cinste națiunilor de adopție și familiilor lor.

Și vreau să subliniez familiilor lor.

Aceasta este caracteristica ce le unește pe Bianca Andreescu și pe Simona Halep. Ambele sportive au atins performanțele pe care le-au înregistrat datorită implicării familiilor lor și a deciziilor bune, sănătoase, pe care le-au luat pentru ca ai lor copii să devină ceea ce sunt astăzi.

Pe arena new-yorkeză, am văzut sâmbătă noapte o fată fericită pentru performanța sa, a mulțumit familiei, s-a bucurat, a cerut scuze într-un mod simpatic fanilor Serenei pentru că a simțit susținerea acestora pentru sportiva americană și a primit aplauze la scenă deschisă. La final a primit un cec de la președinta JP Morgan, tocmai încasase un premiu de 3,8 milioane de dolari. Și-a schimbat mimica, a schițat vreun gest? Nu. Bianca era fericită pentru performanța obținută. Vor mai urma și alte turnee și cecuri.

Majoritatea nu înțelegem, dar la acest nivel sportivii nu fac minunile din teren doar pentru a primi acel premiu la finalul competițiilor sportive. Aceasta este diferența dintre grobianism și educație, dintre arivism și bun simț, dintre performanțele obținute într-un mediu sănătos și lupta continuă cu un sistem viciat.

Bianca Andreescu a reușit într-o țară în care nu pilele, relațiile, gradul de lingușeală sau de atașament, față de tot felul de nulități parvenite sau bârfa sunt criterii de apreciere. Într-un loc unde nu promovarea pe criterii de castă primează. Au contat bunul simț, munca, educația și dorința de a fi parte al unui efort pozitiv. Este atât de simplu…

Să nu ne mirăm dacă în anii următori sportivi cu nume românesc vor obține performanțe pentru alte țări. “Alte” este poate greșit folosit, căci sistemul în care vor fi educați le va oferi acelor sportivi dimensiunea naționalității lor.

De ce te-ai simți român când ai crescut în Italia, Germania sau Franța de la 3 ani, ori dacă ești născut și educat la Roma ori Berlin sau Paris? Pentru că o data la doi ani îți vizitezi bunicii din Ploiești sau verii din Focșani? Da, oamenii aceia te iubesc, plâng de fericire când văd că nepotul sau vărul lor, ce poartă același nume cu ei, câștigă competiții, însă legătura cu România se oprește acolo.

De ce se întămplă toate aceste lucruri cu care ne vom întâlni, în viitor, din ce în ce mai des? Oare pentru că educația noastră este la pământ? Să fie de vină lipsa empatiei și a solidarității? Să fie de vină lipsa oportunităților economice sau mentalitatea feudală ce încă domină mentalul colectiv?

Sunt întrebări la care vom primi răspuns în anii ce vor urma.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pe Andreescu, Ionescu, Mardare, Vasilescu, Mureșan s.a. ii doare in pitpalac (sau la biboasca, dupa caz) de Romania. Nici noi nu ar trebui sa ne inflamam exagerat, acestia reprezinta cu cinste tarile care au fost in stare sa le valorifice talentele, nici decum Romania, care i-a izgonit..
    • Like 0
  • Poate ati vrut sa spuneti ca "a primit sprijinul Federației Canadiene de tenis" !!
    Se pare ca nu v-ati focusat cum trebuie pe taskul avut ! :-)
    • Like 0
  • Si uite ca totusi Simona Halep a reușit într-o țară în care pilele, relațiile, gradul de lingușeală sau de atașament față de tot felul de nulități parvenite sau bârfa. sunt criterii de apreciere. :-)
    • Like 0
  • Canadiana este articol vestimentar. Bianca este canadianca. Foarte aiurea scris.
    • Like 1
    • @ Daniela Vlasie
      Atunci "columbiana" ce este? Un film, desigur...
      • Like 0
  • Nu inteleg de ce autorul subliniaza excesiv faptul ca Bianca, produsul sistemului eficient din Canada, are N calitati gen bun simt, ambitie, educatie etc. Mai mult, se face si o comparatie intre aceste calitati si defectele societatii romanesti. Ce treaba are sula cu prefectura? Mi se pare ca Halep/Niculescu/Tecau etc. (jucatori formati la noi) au exact aceeasi atitudine exemplara fata de sport. Sau ei joaca doar pentru bani? Nu cred ca aceste calitati se regasesc doar in tarile cu un sistem de formare si promovare al sportivilor bine pus la punct. Sunt convins ca autorul vrea sa critice modul deficitar in care sunt sustinuti sportivii de performanta la noi, aici e adevarata buba. Material de calitate avem suficient.
    • Like 0
  • Obrazurile „fine” au o nouă modalitate de raportare la țara de origine: dacă un român din diaspora comite o cogeamite boacănă imediat se identifică principala cauză ca fiind rezidentă în originile sale românești. În schimb dacă un român din diaspora are o performanță notabilă aceasta nu are nici o legătură, dar nici o legătură, cu originile românești ale performerului. Acest mod de raportare arată o meteahnă mai veche anume aceea a provincialismului păgubos sau a găsi, acolo unde nu e de găsit, un motiv de blamare a țării de origine unde totul este de-a-ndoaselea.
    • Like 1
    • @ Voicu Nicolae
      Oare ce se intimpla cu responsabilittatea personala?
      S-a demodat conceptul conform caruia adultii sunt responsabili de realizarile/culpele lor?
      Trebuie sa ne proiectam frustrarile/aspiratiile in activitatea, rea sau buna a romanilor de pretutindeni?
      Sunt multe de rezolvat in tara asta, dar huiduind/aplaudind de pe margine nu cred sa ajute cu ceva.

      Eu cred ca suntem o natie ca toate celelalte, cu bune si cu rele....poate un pic mai “insecure”. Alternam extazul arogant cu depresia plingacioasa cu o frcventa si amplitudine nesanatoasa pentru viitorul nostru.
      • Like 2


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult