Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un cadou întârziat

Fetiță privind pe fereastră lângă bradul de Crăciun

Foto: Profimedia Images

De câțiva ani, de sărbători, în casa mea se află la loc de cinste, între decorațiunile care o împodobesc, și câte o frumoasă felicitare de la Asociația Inima Copiilor. Mi-am amintit acum, stând lângă brad, că anul trecut a lipsit. Și nu pentru că nu ar fi trimis-o cu precizie de ajutor al Moșului, ca de fiecare dată. 

Oamenii care au vindecat inimile atâtor copii știu să facă lucrurile cu suflet, chiar și când este vorba despre o urare de sărbători, care pentru unii a ajuns să fie doar o formalitate ce trebuie bifată. Însă ei se pregătesc din vreme. Fac nenumărate desene și probe de text. Testează materiale și instrumente de scris. Ascund câteodată un mic detaliu într-un loc mai ferit vederii. Decupează și lipesc. Apoi trimit felicitările prin poștă, într-un plic atent ales, la momentul perfect.


La fel se întâmplase și atunci, doar că eu rătăcisem cheia de cutia poștală. Am găsit-o la multă vreme după Crăciun, când decorațiunile fuseseră deja strânse și împachetate, casa își recăpătase aerul obișnuit, surprizele de sub brad își ocupaseră locul lor în circuitul monoton al vieții. 

Când am deschis în sfârșit ușița de fier felicitarea era acolo, între pliante cu oferte expirate: un dar întârziat, a cărui vreme nu trecuse însă. M-am bucurat să îl descopăr, iar povestea lui puțin încurcată mi-a dat speranță și un colț de hartă. 

Dacă și alte lucruri care îmi lipsesc se află de fapt la un braț distanță, așteptându-mă să găsesc drumul către ele? Și câte chei nu avem la îndemână în oricare moment al zilei? Telefonul pe care am amânat să-l dăm unui prieten. Cartea care ne așteaptă de prea mult timp în bibliotecă. O invitație lăsată pe altă dată. Un hobby pus la coada listei de priorități. Chemarea la joacă a copilului, când tu mai ai doar puțină treabă. Toate închise în sipetul de fier a lui mâine, până ce le credem pierdute, toate așteptând să fie regăsite. Și între toate, cea mai răbdătoare, inima.

În cutia plină de foșnetul vieții, de ecouri zăpăcitoare ale cuvintelor și dorințelor amestecate, bate puternic și stabil, cu între 60 și 100 de bătăi pe minut, promisiunea (re)întâlnirii. Iar cheia poate fi doar rătăcită, nu și pierdută. Eu știu sigur că am pus-o bine pe a mea... Parcă într-o cutie… 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult