Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Călătoria unui „om diferit” în viață și în business: am fost tocilarul din echipa de baschet și golanul care mergea la olimpiadă

Bărbat joacă baschet

Foto: Profimedia Images

Se încheie un ciclu de trei ani foarte ciudat în viața mea, la final de 2022. Am pierdut unele părți din mine fără de care nu credeam că pot continua, dar călătoria mea de până acum m-a ajutat să rescriu unele părți din poveste și să adaug un capitol nou, unul care să închidă niște fire de poveste care nu mai duceau nicăieri. Perioada asta de 3 ani m-a ajutat să elimin blocaje mentale autoprovocate, să exorcizez demonii care îmi spuneau că nu sunt de ajuns și să regăsesc o energie pe care uitasem unde o „pusesem bine”. Va prinde bine sper în următorul volum.

Am fost toată viața diferit, atât de altfel încât au fost perioade în care mă integram în toate grupurile din care ajungeam să fac parte, fie ele de la oraș, de la țară sau de la școală, urmate de perioade în care nu mai reușeam să mă integrez nicăieri pentru că nimeni nu reușea să mă potrivească în modelul folosit pentru construirea acelui grup. Tiparele sociale care definesc interacțiunile umane nu mi-au fost mereu la îndemână.

Am fost tocilarul din echipa de baschet sau de fotbal, golanul citit premiant și olimpic, introvertitul care era sufletul petrecerii pentru a fi sigur că nu rămâne singur. Am fost învățăcelul care credea că știe tot când nu știa mai nimic, experimentatul care se îndoiește de forțele proprii, dar și liderul care i-a ajutat pe amândoi să își găsească locul.

În viața personală asta mi-a adus oportunitatea să am în momente diferite zeci și poate sute de prieteni de la care am învățat lecțiile pe care nu le puteam învăța singur, dar și șansa să înțeleg că e foarte ok în unele momente sa fii doar tu cu tine, să înțelegi și să aprofundezi lecțiile.

Profesional mi-a dat șansa să mă integrez destul de repede și să rezist destul de mult în atât de multe industrii și proiecte, încât să fiu multilateral dezvoltat, să înțeleg mecanisme de business diverse și complexe. Iar în același timp să nu mă potrivesc pe termen lung, pentru că mereu am avut nevoie de mai mult, mai altfel, așa încât să nu mă transform într-o clonă.

Ce urmează nu știe nimeni, 2023 trebuie să fie un an al recalibrării, redescoperirii, să redevenim relevanți în contextul ăsta nebun în care e prea la modă sa fim superoptimiști și încrezători că va fi bine, în timp ce ignorăm semnalele de avertizare. Avem nevoie de echilibru și claritate.

Ce, cine sau cum trebuie să fim în 2023 pentru a mai avea un rol pe scenă? Ultimii trei ani senzația a fost că mai mult timp am jucat roluri secundare în propriile noastre vieți, cu scenarii bizare și scrise prost de către alții.

Vom continua să fim din ce în ce mai puțin umani și din ce în ce mai mult concentrați pe cifre, bani și KPI, să demonstrăm că putem să devenim cei mai buni, de parcă i-ar păsa cuiva? Vom reveni la umanitate și vom avea obiective și indicatori de perfomanță mai soft, despre emoții și principii, valori și empatie? Eu știu doar că în roata asta de hamsteri în care am intrat, în căutarea business-ului perfect, a următoarei idei geniale, a ceaunului cu galbeni de la capătul unui curcubeu imaginar, nimeni nu va câștiga, iar când vom ajunge la final nu vom găsi nici aur, dar nu ne vom mai găsi nici pe noi.

Mi-aș dori ca după un 2022 care a fost despre mai mult, mai repede și egoism, să avem un 2023 despre comunitate, agilitate, empatie. Să recalibrăm țintele și indicatorii de performanță, să redefinim succesul și să explicăm poate mai clar că aventura asta pe care o experimentăm pe roca asta fierbinte care aleargă prin univers, e despre mai mult decât cifre. Sau ar trebui să fie despre mai mult decât cifre, eu încă sper.

În teoria jocului există două abordări, competitivă și colaborativă. În cea competitivă, fiecare dintre cele doua părți își ascunde cărțile, joacă agresiv și nu se gândește la ce își dorește adversarul. Cea colaborativă spune că rezultatul cel mai bun se obține când cei doi jucători decid să pună totul pe masă și încearcă să obțină sinergie și o plăcintă mai mare. Avem nevoie de maturitate pentru a ne opri măcar o perioadă din jucat doar competitiv. De fapt nimeni nu câștigă la potențial maxim în abordarea aceasta. Iar cei dintre noi care încă mai speră la un joc cu reguli transparente și cred în colaborare nu vor mai fi frustrați când află că adversarul nu avea aceeași abordare asupra jocului.

Cum ar fi dacă am reuși un 2023 în care ne propunem să jucăm și să câștigăm împreună? Punem pariu că pană și cei mai competitivi dintre noi vor câștiga mai mult dacă aleg să intre într-un joc infinit, în care obiectivul sa fie doar construirea unui viitor mai bun pentru toți?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Olimpicii veritabili ai României, indiferent de domeniu, sunt acei elevi capabili de performanţe excepţionale, dovedite în condiţii dure de concurs. Numele lor sunt cunoscute atât în ţară, cât şi în afara ei. Având în vedere că simpla participare la olimpiadele şcolare nu vă îndrepţăţeşte să vă consideraţi olimpic, puteţi fi mai explicit, domnule premiant olimpic: La ce fază a olimpiadelor naţionale sau internaţionale aţi primit premii/menţiuni pentru rezultate deosebite?
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult