Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Am fost managerul unui magazin de haine în Mall Băneasa până într-o zi în care am făcut un pas „irațional”: despre nebunia de a renunța la un job sigur

Magazin de haine

Foto: Guliver Getty Images

Acum 11 ani lucram în noul deschis Mall din Băneasa. Eram managerul unui magazin de haine de damă, un brand nou în România. Era pe atunci exact jobul de care aveam nevoie. Am lucrat în vânzări de la 20 de ani, în sistem retail, wholesale, ca agent de vânzări, telesales, comis voiajor sau manager. Vândusem de toate și eram bună la asta. Era ceva nou pentru mine să fiu statică, într-un magazin, însă capacitatea de adaptare la nou nu îmi lipsește. Plus că îmi plac provocările. Ana, fetița mea, avea doar un an și jumătate și varianta de a fi o zi la serviciu și o zi acasă cu ea era de departe cea mai bună variantă. Îmi aduc aminte ca ieri de holurile pustii ale mall-ului în fiecare dimineață, până în jur de ora unu-două. De liniștea asurzitoare parcă. De mirosul de detergenți de pe holuri, de angajații magazinelor care din când în când ieșeau pe culoare doar-doar mai vedeau niște potențiali cumpărători. Nu era nici țipenie de om. În weekend, singurele zile când mall-ul era plin, era de musai să vinzi. Și cât mai mult, ca pentru o săptămână întreagă. Am dus-o așa vreo 2 ani, bucuroasă că pot avea un salariu bun și că, în același timp mă pot bucura de Ana, de timp prețios petrecut cu ea.

Într-o banală zi de weekend, întorcându-mă în magazin, m-am oprit în fața lui și am privit. De parcă timpul se oprise în loc, de parcă eram invizibilă, de parcă priveam cumva din afara mea la agitația de pe culoar, la forfota din magazin, la hainele mai scurte, mai lungi, albe, negre, colorate, aranjate frumos pe standere, la clientele care, unele zâmbind, unele nu, puneau mâna pe câte un umeraș și analizau o fustă, o rochie sau o bluză.
„Oare ce caut eu aici? Unde o să fiu peste 5 ani? Peste 10 ani?”, m-am întrebat.

Răspunsul m-a lovit brusc.

„În nici un caz aici.”

A doua zi m-am dus la sediu și mi-am dat demisia. Un act de curaj și un pic de nebunie, ar zice unii. Însă cert este că nu poți să îți cauți drumul în timp ce mergi pe altul.

În acea zi am făcut primul pas către altceva, către ceea ce aveam să fiu astăzi. Pentru că mâine posibil să fiu altceva.

Începe cu întrebarea: „Ce aș face zi de zi, fără să mă plictisesc, fără să simt că mă duc la serviciu, din toată inima, și chiar fără să fiu plătit?” Și stai tu cu tine, golește-ți mintea de „probleme”, de „da, dar ...”.

Lasă gândurile și ideile să vină și să plece și oprește-te atuci când simți că „Asta e!”

Cu asta am început și eu. Am simțit că vreau să fac ceva cu copiii, pentru copii. Habar nu aveam ce. Am început să caut idei. În mintea mea. Pe internet. Pe stradă. La alți oameni. Am început să împărtășesc unor oameni apropiați mie ideile care îmi veneau.

Tu să NU faci asta! Ai încredere în ceea ce simți TU! Prea mulți oameni din jurul nostru, fără să aibă intenții rele, nu aderă la aceleași valori ca ale noastre, nu au aceleași păreri, ba chiar ne pot dezumfla găsind ceva care să nu meargă în fiecare idee pe care o avem.

Continuă cu găsirea acelor oameni care au trecut și ei prin asta. Care îți pot spune cum au făcut ei, ce i-a ajutat, ce i-a încurcat, ce ar face diferit dacă ar lua-o de la capăt, fără să îți dea sfaturi cum că ideea ta este bună sau nu. Apoi rumegă tu tot și ia-ți din experiențele lor ceea ce te-ar putea ajuta.

Pornește! Fă primul pas! Cu entuziasmul copilului care a primit bicicleta mult visată și căruia, deși îi este un pic mai mult sau mai puțin frică, se urcă bucuros în șa și începe să exploreze. Orice drum, mai scurt sau mai lung începe cu un prim pas. Și dacă ți-e frică tare, mai fă un pas! Succesul se află, mereu, dincolo de zona de confort.

Visează! Și scrie-ți visurile pe o bucată de hârtie. Îți promit că atunci când o vei găsi, poate după ani, vei fi surprins cum Universul a găsit moduri de a îți îndeplini visurile.

Ține ochii larg deschiși! Nu uita că mereu, atunci când ne așteptăm mai puțin, în jurul nostru apar oameni, situații care vin spre noi ca să ne ajute, să ne învețe ceva, să ne dea un indiciu pentru drumul nostru. Și, dacă pe drum apare o cotitură, îmbrățișeaz-o! Chiar dacă nu era în planul tău, planurile se mai schimbă. Fii cu ochii pe destinație, dar nu uita să te bucuri de drum!

Drum bun, călătorule, nidiferent unde vrei să fii!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • CD check icon
    Bun articolul! Frumos scris! Inspirational!
    • Like 0


Îți recomandăm

Banca Transilvania-logo

Finanțăm spitale, fabrici, şcoli, universități de stat şi private, baraje şi hidrocentale, autostrăzi şi cabinete veterinare, dar şi sute de mii de oameni. Susținem tot atâtea planuri şi vise ale românilor. Suntem cel mai mare finanțator instituțional al Statului prin impozite şi titluri de stat, precum şi al mediului de business românesc. Facem asta cu capitalul şi datorită competențelor acumulate în cei 25 de ani, aici, în țara noastră.

Citește mai mult

Café Istanbul

Boabe de cafea Arabica Mocha din Yemen se adaugă boabelor din India și Indonezia și te poartă cu simțurile într-un bazar oriental din alte vremuri. Amestecul exotic, intens, cu ale sale note condimentate, ce amintesc de piperul negru, te invită într-o călătorie prin istorie al cărui punct terminus este veacul în care Istanbulul, numit pe atunci Constantinopole, era cel mai bogat și mai populat oraș din lume și forfotea de viață și de tentații.

Citește mai mult