Calm, Dragnea nu e Orban, iar București nu e Budapesta, deși unii dintre noi am vrea să fie

Foto: Inquam Photos/ Guliver Getty Images

• „Vai, o să ajungem ca Ungaria!...” se aude un murmur surd de prin intestinele Internetului, după victoria categorică a lui Viktor Orban în alegeri. Viktatorul maghiar este un model de succes pentru Suveranul nostru, dovada clară că se poate. Un politician naționalist, antioccidental, autoritar, populist poate speria și prosti o țară întreagă - votul a fost masiv! - printr-o campanie bine lucrată, împotriva lui Soros, a străinilor, a refugiaților și a Înaltei Porți UE. Aduse de consilierii israelieni ai lui Liviu Dragnea, temele sunt prezente și în România - deschideți televizoarele și o să intrați în lumea paralelă creată special pentru dvs. de conducătorii țării, lume în care vecinul dvs. nu mai e Costică sau Getuța, ci Soros, Coldea și Oculta. Cu siguranță, PSD va folosi aceste teme din nou în alegeri, după ce au mers atât de bine la vecini.
  

• Un singur amănunt uită cei care îl compară pe Liviu Dragnea cu Viktor Orban, temându-se că vom ajunge ca bieții maghiari: că în Ungaria se construiește, în timp ce în România doar se dă din gură. Guvernarea Orban lasă urme concrete în Ungaria, în timp ce guvernarea Dragnea lasă în urmă doar neantul. Orban a ajuns la putere după niște promisiuni de care s-a ținut, Dragnea a ajuns la putere printr-o păcăleală la scară națională. În ciuda tuturor păcatelor lui, Orban știe să gospodărească o țară, Dragnea ni le-a dat pe V.V. Dăncilă și G. Firea. Țara și Capitala arată întocmai ca dânsele.
  
• Bucharest, not Budapest, deși unii dintre noi ar putea fi de altă părere. Călătoriți în Ungaria și veți înțelege cu ochii dumneavoastră. La fel ca Polonia, Slovacia, și Cehia, Ungaria arată mai degrabă ca o țară din Vest, decât ca o fostă țară comunistă. Ungurii au înțeles rapid că autostrăzile aduc prosperitate, astfel încât au construit într-un ritm accelerat. În timp ce noi dădeam în gropi de hoți și de proști, ungurii legau țara de toate rutele de tranzit dorite de investitori. Poți face țara de la Est la Vest pe autostradă în câteva ore, iar în jurul orașelor s-au construit centuri ocolitoare, care au contribuit la crearea parcurilor industriale. Infrastructura mare și ancorarea universităților și a autorităților locale la cererile pieței muncii au adus, încă din anii 90, mari investiții străine, în special germane, care au găsit ceea ce căutau - și nu găseau - și în România: forță de muncă bine calificată și mai ieftină decât în Vest și, mai ales, o bună rețea de transport pentru exportarea bunurilor produse, precum și stabilitate fiscală. Daimler a deschis o fabrică Mer­ce­des-Benz în Kecskemet, după ce încercase, fără succes, să vină în România. „Audi s-a extins la Györ, Opel la Szentgotthard şi constelaţii întregi de pro­ducători de pie­se şi furnizori de ser­vicii de peste tot din lume au apărut în jurul marilor cen­tre de producţie a­uto. Robert Bosch, Knorr-Bremse, Thy­s­sen­krupp, Borg Warner, Delphi Thermal, Delco Remy, Halla Visteon, GM Powertrain, Bridg­es­tone, Conti­nental, Denso, Hankook Ti­res, Lear, LUK şi Michelin sunt doar câţiva dintre ei. Pe lângă marile nume germane, în Ungaria, la Esztergom, produce maşini şi compania japoneză Suzuki. În total, sectorul auto maghiar este reprezentat de peste 700 de companii, care la sfârşitul anului trecut aveau peste 154.000 de angajaţi”, scria anul trecut ZF despre miracolul auto maghiar. La noi, angajații Dacia-Renault au întrerupt lucrul și au ieșit la protest, cerând... o autostradă. Au fost, dacă vă amintiți, aspru certați de Guvern și acuzați de lipsă de patriotism.
  

• Sigur, boom-ul auto maghiar nu i se datorează lui Viktor Orban, guvernele de dinaintea lui punând pietrele de temelie pentru dezvoltarea industrială de azi. Însă ungurii, indiferent de orientarea politică a Guvernelor, au înțeles ceva ce românii nu au priceput: că trebuie să ai un proiect de țară care să te facă într-un fel competitiv în lume, că trebuie să construiești ca să culegi creștere economică, altfel aceasta rămâne (ca la noi) doar un truc contabil, că trebuie să atragi companii străine puternice alături de care să reindustrializezi țara. Orban s-a răstit la companiile din retail, la bănci, la cele din telecom, dar nu s-a legat de industria auto, care contribuie cu 10 la sută din PIB. La noi, guvernarea PSD-ALDE s-a răstit haotic și fără sens la toate multinaționalele, a intrat cu picioarele în domeniul IT (care aduce 7 la sută din PIB), a făcut manelism economic, să moară dușmanii lui, și a primit aplauzele românilor mândri de prin studiourile TV, pentru ca în final să obțină praful de pe tobă.
  
• Aceasta se întâmplă pentru că Dragnea îl imită pe Orban, dar doar la nivelul de suprafață, cel al discursului. Liviu Dragnea este în fapt o caricatură de Orban. Este mândru, suveran și neatârnat, dar nu crede în realitate în prostiile astea. El trebuie să pară în ochii alegătorilor săi drept un haiduc care se ia la trântă cu Occidentul, dar nu vrea de fapt să obțină nimic pentru România. Singurul său obiectiv este să-și salveze pielea, iar pentru asta se poate converti la iliberalism, la mahomedanism, la iluminism sau la orice fel de -ism îi pun consilierii săi israelieni pe masă. Spre deosebire de Orban, Liviu Dragnea nu are ideologie. Singura sa ideologie este oportunismul. Niciun dictator nu s-a înstăpânit peste o țară doar dând din gură, majoritatea au avut ambiția să lase și ceva în urmă, chit că din orgoliul de a fi pomeniți de istorie. Ce lasă guvernarea Dragnea în urmă, altceva decât castele de nisip în Brazilia?
  
• Asta nu înseamnă că Liviu Dragnea e benign. A făcut proba nocivității sale în ultimul an și jumătate când a reușit să deraieze o țară, probabil până de curând cel mai solid partener al UE și al NATO din Estul Europei. Prin atacul sistematic la toate instituțiile care nu au comandă din Kiseleff 10, a vulnerabilizat România în fața amenințărilor rusești. A gripat economia, lipsind-o de anticorpi în perspectiva crizei ce va veni. A confiscat banii de investiții ai companiilor de stat, pentru satisfacerea clientelei de partid: România construită de Ceaușescu iese după 30 de ani din garanție și, în lipsa investițiilor, pică peste noi. A făcut din spațiul public un mediu toxic, guvernat de propagandă, manipulare și hate speech promovat de televiziunile sale. Din lipsa serviciilor publice elementare, a lipsei de perspectivă și a toxicității mediului social, generația aflată acum în apogeul energiei creatoare pleacă din țară. Prin schimbarea de la o zi la alta a Codului fiscal, în funcție de nevoile de cash ale Partidului, i-a făcut pe investitori să aștepte zile mai liniștite sau să-și ducă banii în țările vecine. Nu a construit nimic, școli, spitale, drumuri (ați fost azi cumva pe DN1?...), toate sunt praf în ochi: Liviu Dragnea a adus o guvernare de vorbe, un premier analfabet care se poticnește săptămânal când citește programul de guvernare, făcut special pentru un popor mândru că are toaleta în fundul curții.
  
• Așadar, Dragnea nu este Orban, chiar dacă îl admiră fără rezerve. România nu e Ungaria, tot așa cum București nu e Budapesta (of, Centura Capitalei, praful, gunoiul, trotuarele, sclipiciul, banii cheltuiți pe festivaluri, mafia taximetriștilor, Firea, traficul, traficul, traficul...). La noi discursul antieuropean, antioccidental, anti-Bruxelles nu este sincer, ci vine din frustrarea căpitanilor de județ că li se dă peste degete când bagă mâinile în banii europeni. Nu ne lăsați să vă furăm? Atunci fir-ați ai dracu voi cu Occidentul vostru! Huo, Soros! Asta nu e o doctrină, nu e o ideologie, nu este un gest de suveranitate, ci e demnitatea proastă a slugii hoațe.
  
• Și veți mai vedea ceva când ajungeți în Ungaria: n-au munți, mare, frumusețile patriei, frunza-n dungă, dar au turism. Și ceva mai multă curățenie. Asta spune ceva despre noi și despre ei: noi ne apărăm sărăcia, și nevoile, și neamul de Bruxelles, ei, cu banii Bruxelles-ului, au construit toalete.
  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp