Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Din ce în ce mai mulți români au ajuns să-și trăiască criza vârstei de mijloc cu gândul de a pleca în altă țară pentru o ultimă șansă la o viață decentă

aeroport

„De ce acte ai avut nevoie? Cum e acolo? Te-ai adaptat? Cum e cu școala copilului?”

De când am plecat - și încă nu s-a împlinit un an – zeci de prieteni și cunoștințe mi-au scris ca să-mi pună întrebări de genul ăsta. Și nu mă refer la genul de conversație în care oamenilor dragi le pasă de cum o duci în altă parte, nu, din păcate acum mă refer la cei care întreabă pentru că sunt direct interesați de subiect. Oameni care și-ar dori să plece din România. Până acum nici nu știam că sunt atâția în jurul meu. Dar disperarea care i-a cuprins în ultimul an, pentru că asta îmi spun toți, îi apropie din ce în ce mai mult de o astfel de posibilitate.

Conform statisticilor, deja au plecat din România în jur de 4 milioane de oameni. Dacă fiecare dintre aceștia are măcar alți cinci, ca să nu zic zece prieteni, care sunt interesați să facă acest pas și dacă doar unul îl face, cu sau fără familie, calculați voi câți stau pregătiți la linia de plecare. Sau, să presupunem că doar jumătate dintre aceștia se gândesc serios la emigrare și tot sunt cel puțin un milion. Acum. Cum va fi peste încă 3 ani? Cum va fi dacă (ne) vom rata iar „viitorul” la următoarele alegeri?

Și nu e vorba de tineri care își doresc să studieze la universitățile din străinătate, e vorba de oameni trecuți de 35 - 40 de ani, care au familii. Și care au fost aduși în situația de a-și dori să părăsească țara în acel moment al vieții în care cei mai mulți nu se gândesc să o ia de la capăt în altă parte, ci ar vrea să stea liniștiți la ei acasă, să-și crească copiii și să vadă alte țări doar în vacanță...

Nu e ușor să pleci când ai peste 40 de ani. Clar, nu e ca atunci când ai 20. Și, totuși, din ce în ce mai mulți români au ajuns să-și trăiască criza vârstei de mijloc, nu cu gândurile specifice acestei perioade de care facem atâta haz, ci cu gândul de a pleca în altă țară pentru o ultimă șansă la o viață decentă pentru ei și mai ales pentru copiii lor - pentru educația acestora pe alte principii decât acelea date drept exemplu prin comportamentul actualilor guvernanți: nu contează să știi, contează „că poți”; nu contează să vorbești corect, contează „cu cine vorbești”; nu contează dacă furi, ci cât furi...

Acum vreo doi ani ascultam o emisiune la radio, în care Moise Guran spunea că cei care nu au plecat din România până la 40 de ani nu o vor mai face. Că până la vârsta aia și-au asumat țara asta cu tot ce reprezintă ea, și bun și rău. L-am crezut și i-am dat dreptate. Dar, după câteva luni oamenii protestau pe străzi împotriva Ordonanței 13, iar eu aveam peste 40 și am plecat.

Mulți se gândesc acum așa: „Ne-am asumat o grămadă în jumătate din viață, dar mai avem jumătate…, iar copiii noștri au toată viața înainte”. Nu pot să nu mă gândesc când vorbesc despre asta la colegul meu de birou, care și-a depus actele pentru Australia și a plecat cu trei copii și a luat-o de la capăt în celălalt capăt al lumii. Nu i-a fost ușor. Adaptarea e un proces care te provoacă în fiecare zi. Dar nu te mai fură nimeni. Din păcate, o chestie logică ca cea afirmată de Moise Guran în emisiunea de la radio nu se mai aplică astăzi în România. Din păcate, există oameni de peste 40 de ani care pleacă sau se gândesc serios să o facă. Și, tot din păcate, ei nu mai reprezintă excepții.

M-am hotărât să scriu acest text, gândindu-mă la toate acele întrebări pe care le-am primit de când am plecat. Nu am răspunsuri clare. Nu am cum. Nu sunt specialist în emigrare. Și pentru fiecare caz în parte lucrurile stau diferit. Dar pot să spun câteva lucruri în care cred, lucruri pe care i le-aș spune unui prieten bun dacă ar vrea să plece din țară.

Mic ghid de emigrare

- Dacă te gândești să emigrezi într-un loc pe care nu l-ai vizitat, dar despre care ai auzit lucruri care ți s-au părut pe gustul tău, ar fi bine să-ți petreci o vacanță sau două acolo – nu e același lucru să stai într-un loc două săptămâni sau o viață, dar ar fi totuși înțelept să-ți faci o idee.

- Intră pe site-ul pentru imigrare al țării respective și dacă nu ești mulțumit sau lămurit cu informațiile găsite acolo du-te până la ambasadă și cere detalii sau întreabă de unde le-ai putea obține.

- Caută un consultant de emigrare, vezi cât te-ar costa și dacă merită versus timpul pe care l-ai irosi tu cu toată hârțogăria.

- Ține cont de faptul că perioada de așteptare de când depui actele și până îți vine răspunsul este de cel puțin un an.

- Depunerea actelor înseamnă o grămadă de formulare de completat și bani.

- Fă-ți ordine în finanțe și în tot ceea ce privește bunurile pe care le deții.

- Ar fi bine să cunoști pe cineva din zona în care vrei să te muți, eventual cineva pe care te poți baza – ar fi bine, dar nu e obligatoriu.

- Dacă vrei să grăbești procesul sau să fii deja sigur pe un venit atunci când pleci încercă să-ți cauți de lucru din timp pentru că, oricum, acest proces durează – un prim pas ar fi să ai un CV bine pus la punct pe care să-l trimiți firmelor de recrutare din țara/orașul în care vrei să te muți. Dacă îți găsești de lucru va fi mai ușor să știi și unde îți vei căuta locuință.

- Dacă ai copii, interesează-te de școlile din zonă și, în special, de cerințele privind limba și alte testări pe care le va da, dacă e mai mare. În acest fel, va avea timp să se pregătească până plecați.

- Poate că internetul nu e întotdeauna cea mai bună sursă de informare în anumite privințe, dar e bine să te documentezi în legătură cu locul unde vrei să te muți, citind ceea ce au scris alții – uită-te însă după chestiunile practice, și nu te lăsa influențat de cele emoționale – dacă cineva nu s-a adaptat sau s-a confruntat cu anumite probleme nu înseamnă că asta ți se va întâmpla și ție.

- Fă o analiză a costurilor privind traiul acolo ca să știi la ce să te aștepți – chirii, întreținere, mâncare, timp liber…

- Vezi care sunt obiceiurile privind fumatul, în cazul în care ai acest viciu – s-ar putea să fie un factor din cauza căruia nu te-ai putea adapta.

- Decizia finală privind plecarea o vei lua doar după ce primești răspuns pozitiv din partea autorităților din țara unde vrei să emigrezi (deci ai suficient timp la dispoziție să te răzgândești; e bine să privești întregul proces și cheltuielile pe care le implică ca pe orice investiție, existând și riscul să pierzi).

- Dacă ai luat decizia să pleci, încearcă să nu te lași influențat de cei care vor să te deturneze doar pe baza unor povești nefericite pe care le-au auzit despre alții sau pe care le-au trăit chiar ei – tu nu ești ei, iar noi, oamenii, avem tendința să exagerăm și să generalizăm. Nu e bine să rămâi cu regretul a ceva ce ți-ai dorit și nu ai încercat, mai ales dacă te-ai gândit bine și motivele sunt puternice și importante pentru tine și familia ta.

- Înarmează-te cu multă răbdare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Hm, multe bune, multe...mai putin bune.

    Ghidul dumneavoastra pare adresat persoanelor cu un anumit nivel de calificare profesionala, si, cu scuze pentru faptul ca eu sunt plecata din tara de la 25 de ani, imi permit sa fac unele corectii.

    1. Nu plecati fara sa cunoasteti, macar putin, limba tarii in care veti trai, sau macar o limba de circulatie internationala. Daca v-ati gandit seros la emigrare, si aveti un an de pregatire al actelor, nu il irositi.

    2. Nu mergeti in vacanta in tara respectiva. Folositi banii pe care i-ati cheltui pentru a merge la interviuri de slujba in acea tara (si da, CV-ul inainte, si da, verificarea recunoasterii diplomelor sunt absolut necesare.)

    Corolar: Nu plecati fara oferta de job. Serios, nu o faceti. Interviurile de angajare va vor da o idee mai buna despre oamenii de acolo, despre orasul ales si tara aleasa decat o simpla vacanta.

    3. Foarte putini isi permit sa angajeze un consultant de imigrare. Pe noi, recenta mutare in Spania ne-a costat 600 de euro, si hartogaria tot noi am facut-o. E drept, suntem niste complicati (sunt maritata cu un american, deci non-EU) dar procesul a luat patru luni, ei nu au facut altceva decat sa se prezinte cu mine la intalnirile cu autoritatile. In rest...

    4. Din nefericire, oriunde veti merge, veti intampina prostia si lenea personalului consular. Si al nostru, si al lor (in afara de Scandinavi, ei sunt super OK). Fiti inarmati cu rabdare si tutun (guma de mestecat, pentru nefumatori...). Sfatul cu rabdarea este divin.

    5. Pentru fumatori, Portugalia si Austria ;) Va promite sora dumneavoastra, fumatoare inraita.

    6. Adaptarea nu inseamna asimilare completa. Verii mei locuiesc in Finlanda din anii '90, si desi au adoptat cateva obiceiuri haioase (sau scarboase - hering marinat, ewwww) de pe acolo, sunt inca romani. Frecventeaza o biserica ortodoxa, sunt o parte integranta a comunitatii de romani de acolo.

    Corolar. A emigra nu inseamna a renunta la ceea ce esti. Nu va fie rusine cu ceea ce sunteti, nu aveti de ce.

    6. Veniti in vacanta in tara, dar mergeti si la vot. Cineva scria mai jos ca Romania isi va rezolva problemele fara noi, mult hulita diaspora. Mda, mai vedem...

    7. A pleca nu inseamna a-ti lua viata de la zero. Bine, depinde unde, dar in UE nu este cazul.

    8. Respectati legile tarii in care va veti muta, si faceti un efort sa le cunoasteti. Hint: Daca aveti senzatia ca bataia e rupta din rai, Scandinavia nu e recomandata.








    • Like 1
  • check icon
    Din păcate așa este, oameni la 50 de ani emigrează deja. E groaznic, să pleci la genul acesta, în masă pe timp de pace, Sunt convin că prietenii noștri de la Răsărit își freacă mâinile de bucurie.
    • Like 0
  • Am vazut un sondaj de opinie recent (unul credibil, nu mizeria lui Palada).
    PSD-ul are 28%.
    Nu mai retin cit avea ALDE ( sincer nu imi explic cine voteaza cu acest partid fara ideologie, format 100% din gunoaie, traseisiti, infractori, mitomani...).
    Dar retin ca împreună Psd, Alde, Udmr se apropie de 50%.
    Se pare ca România nu are nici o sansa la normalitate si democrație
    • Like 1
  • Daca am merge la vot , daca putin am fi interesat de ce inseamna sa mergi la vot si sa te interesezi putin pe cine sa votezi , nu ar trebui sa plecam din tara , dar nu ne intereseaza votul , ne intereseaza "sa stam sa minciunim " si atunci cautam in alta parte ca la noi nu sepoate .
    Concluzia
    Nu se poate din cauza noastra , neimplicare , indiferenta ne omoara...
    • Like 2
  • Gabriei check icon
    De anul trecut de la protestele impotriva ordonantei s-au inmultit vizibil numarul romanilor in Germania si UK (pe unde umblu mai des). Dintre noi veniti cu care am vorbit, in mare parte, cauza plecarii are legatura cu situatia din tara, Unii s-au adaptat in noua patrie mai repede altii sunt dezamagiti (ex. restauratoare de arta, vanzatoare la Tedi). Trei concluzii as trage:
    1. In ritmul asta al plecarilor nu numai ca nu o sa mai aiba cine sa protesteze dar nu o sa mai fie nici cine sa voteze impotriva regimului;
    2. Cei care zic ca ar trebui sa plece lumea din tara pentru ca e rau, le-as aduce aminte ca acum 28 de ani pe vremea asta era si mai rau: Iliescu fusese ales cu o majoritate de 80%, FSN-ul avea o majoritate de 67% in Parlament iar in Bucuresti, minerii faceau legea.
    3. Oricat de bine te-ai integra in alta tara, niciodata nu vei fi “acasa” si trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca esti un “acceptat” sau chiar un “tolerat” tot restul vietii tale.
    • Like 2
  • Referitor la ghidul de emigrare. Sunt unele sfaturi care mai mult confuzioneaza. De pilda 'trimite CVul la cat mai multe firme din zona etc.' Sa nu stiti oare ca trimisul CV-ului este un gand de alta data. Nimeni nu mai primeste CV si atat. Cam toate firmele serioase (si mai putin) alcatuiesc un model de formular care se cheama in engleza Application Form. Motivul - pentru ca firma sa obtina informatiile de care este interesata ea, nu ce te intereseaza pe tine. Dar daca va asteptati sa va indemn sa cereti acest formular inainte de a pleca n-am s-o fac. De ce? Pentru simplul fapt ca nu ajuta. Application form=ul are un punct in legatura cu statutul dvs - Aveti drept de munca in UK? La acest punct oricine ati fi, trebuie sa puneti NU, pt ca numai dupa ce ajungeti in UK si faceti cerere pt ceea ce se cheama 'National Insurance Number' si-l obtineti (o formalitate) numai atunci puteti raspunde Da in formular. Totusi am inteles ca exista firme care vin ele in Romania si ofera slujbe. Asta e o varianta mai buna. Obiceiurile de fumat sunt un detaliu ce poate fi neglijat. Daca fumati exista locuri special amenajate (pe strada).
    Un alt sfat - Intereseaza-te de scolile din zona..... LA ce bun, as zice. Aducerea copilului mai intarzie. Vor trece luni de zile in care timp veti avea tot timpul necesar. Dar, de ce va faceti probleme, UK, de exemplu, are un invatament de calibru mondial. N-ati vazut niciodata intr-o scoala la noi, ce veti vedea acolo. Ala da invatamant gratuit. O scoala la care as fi putut sa ma angajez - scoala generala (cls 1-8) avea peste 1000 de elevi si bugetul peste 5 milioane de lire pe an. Pt scoli se investesc milioane foarte usor. Calitatea invatamantului este extraordinara. Nu va luati dupa povesti - cineva care nu se pricepe va va spune: Aah, nu e ca la noi, acolo merg slabut- copilul meu de a 2 a intrat intr-a cincea. O sa auziti multe echivalari de genul acesta. Asta este aparenta cand vii dintr-un sistem medieval, bazat pe memorare prosteasca. Acolo planul de invatamant e cu totul altul. Desfasurarea materiei este cu totul diferita si da senzatia de lentoare. Dar, nu mi se pare ca bagand cu pisalogul in capul copilului pana la 10 ani materie pe care n-o intelege, te face mai breaz. Au baza materiala, au capete.
    • Like 1
    • @ Edi Constantinescu
      Domnule Constantinescu, romanii au drept de munca peste tot in EU, pana si in UK, care a fost obligat sa isi termine moratoriul impotriva Romaniei si Bulgariei prin 2013-2014. Vom vedea ce va fi dupa Brexit, dar momentan...
      • Like 0
  • check icon
    Slabe sperante sa plece si niste ziaristi, sociologi, filozfi, actibisti si al;ti inutili mancatori de buget!
    • Like 1
  • PROSTIA OMENEASCĂ !?
    ””Era odată un om însurat,care trăia cu nevasta și cu soacra,care erau amândouă proaste.Într-o zi,pe când acesta nu era acasă nevasta începe și plânge.Disperată,soacra vine să vadă ce s-a întâmplat.Aceasta i-a povestit totul,apoi au început amândouă să plângă,pentru că patul copilului era sub u drob de sare,iar dacă pisica îl va dărâma îi va cădea copilului în cap și acesta va muri.Când s-a întorsc omul acasă iar acestea i-au povestit ce au pățit,acesta s-a luat cuc mâinile de cap și a plecat,spunându-le că dacă va găsi proști mai mari se va întoarce.În drumul lui s-a întâlnit cu un om care încerca să bage soarele în casă cu o găleată,cu unul care își făcuse o căruță în casă și acum voia să dărâme casa pentru că nu mai putea să o scoată.A mai întâlnit unul care voia să arunce nucile în pod cu furca și unul care încerca să urce vaca în pod în loc să îi aducă fânul jos.El i-a îndrumat pe fiecare,apoi s-a întors acasă,fiind sigur că există proști mai mari.””
    Cam așa arată viața românilor prefigurând personajul lui Ion Creangă. Copilul, este, sunt, chiar copiii noștri care le stă să le cadă în cap nenorocirile semănate de actuala putoare. În loc ca părinții acestor copii să elimine „drobul„ de prostie și nemernicie ei se gândesc să abandoneze teritoriul țării, lăsându-l pradă la hiene. Da, asta este într-adevăr prostie românească, prostie dusă la extrem văzând că se abandonează țara fără luptă.

    • Like 4
    • @ Dorel Romica Palenciucc
      Cum sa lupți si cu cine ? Descrie clar planul tau de luptă! Si mai ales pentru cine??
      Eu am "luptat" pentru familiam mea si am castigat. De pupatorii de moaste nu mi-a mai ramas timp si nici interes.
      Toate cele bune si multe victorii în lupte!
      • Like 9
    • @ Dorel Romica Palenciucc
      Lupti daca exista speranta. Eu nu am avut timp sa lupt si nici copiii mei nu au avut timp sa astepte schimbarea. Prima mea datorie e fata de copiii mei. Am plecat acum 16 ani si nu am regretat nici o secunda
      • Like 4
    • @ Theo Freimann
      La câte proteste ați participat ? Eu la peste 60 de ani ai mei și cu ambele picioare funcționale doar 50 %, am participat cei 2 1/2 ani cât am locuit în București.
      • Like 0
    • @ Simona Pasere
      La câte proteste ați participat ? Eu la peste 60 de ani ai mei și cu ambele picioare funcționale doar 50 %, am participat cei 2 1/2 ani cât am locuit în București. Dacă a murit și speranța ceea ce nu cred, atunci da, ne căutăm în altă parte fericirea.
      • Like 0
    • @ Dorel Romica Palenciucc
      check icon
      Speranța... da a murit de mult, de când am realizat de cine-i populată țara asta.
      • Like 0
  • Lupta pentru a renaste societatea si tot ce inseamna om pe pamant se face printr-o gandire sanatoasa si plina de sinceritate,Totul ne apartine noua celor care cu adevarat vrem sa traim intr-o lume educata si bine informata prin care sa poata sa isi descopere fiecare dintre noi adevarat valoare a propriei sale fiinte.Sa nu uitam .A fi om e lucru mare a fi domn e o intamplare.Dar toate astea daca nu le faci din iubire si sa pui suflet in tot ce faci nimic in aceasta viata nu poate fi real.
    • Like 1
  • Le doresc succes maxim celor care au plecat, precum și celor care vor să plece, fără sarcasm. Poate e mai bine să fim răspândiți prin lume, ”distributed” e cuvântul magic al începutului de secol: distributed computing, distributed risk, etc, așa că distributed nation s-ar putea să fie cartea câștigătoare, mă uit la Est și mă gândesc câteodată că lucrurile ar putea ieși chiar urât. Doar să nu vă uitați originea și limba.

    Fiindcă după ce noi, cei rămași, vom rezolva toate probleme de care voi fugiți, vă vom primi înapoi cu brațele deschise, fiindcă asta fac frații. Cu puțin noroc poate vă vor aștepta și frații de peste Prut.

    Despre mine se va putea spune orice la marginea mormântului meu, dar nu va putea nimeni să spună că nu am fost român. Păstrând proporțiile, prefer să fiu Țuțea decât Cioran.
    • Like 5
    • @ Mihai Gafiteanu
      Apreciez optimismul tau dar românii (singuri) ,din pacate, nu vor mai putea rezolva nimic. Este mult prea târziu. Iar de aproape 30 de ani merge constant in jos. Iar de vina este mentalitatea si educatia poporului majoritar, care a permis si nu a deschis ochii nici chiar astăzi la faptul că fosta tagma a securității a infiltrat in mod profesionist absolut toate alternativele României. Macar după 10 ani trebuiau să se trezească. Intoarcerea si primirea cu bratele deschise.....din pacate rămâne un vis frumos. De ambele părți.
      • Like 3
    • @ Theo Freimann
      De 70 de ani nu de 30.
      • Like 4
    • @ Dorel Romica Palenciucc
      Da, corect. Dar de vreo 30 de ani am scapat de "mama Rusia" (sper) si ar fi trebuit să gândim ca nație libera. De 30 de ani nu avem nici o scuza. Nu ne-a mai "calarit " nimeni. Doar tot ai noștri.
      • Like 2
    • @ Theo Freimann
      Nu am scăpat de Kremlin nici măcar o secundă. Statul paralel este de fapt o putere care din umbră dictează prin marionetele lor cum să ne „sinucidem„.
      • Like 3
    • @ Mihai Gafiteanu
      check icon
      Patriotismul de cartier nu ține de foame, educație, cald, omenie și bucurie. Restul e gargară.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult