Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Când ajung copiii să urască matematica. Profesorul Radu Gologan: „E tot un fel de pandemie, ține de sute de ani”

copil invata la distanta -  (Foto: Olivier Marchesi/ AFP /Profimedia)

Foto: Olivier Marchesi/ AFP /Profimedia

Mulți dintre copii ajung să spună că urăsc matematica, spre disperarea părinților. Profesorul Radu Gologan, președinte al Societății de Științe Matematice din România, are o explicație, care are legătură cu transformările de gândire ale copiilor, la trecerea de la primară la gimnazială, dar și cu pregătirea pedagogică și psihologică a profesorilor. Unii dintre aceștia sunt înclinați, în general, să lucreze cu elevii care răspund repede, astfel că cei care gândesc la fel de bine, dar mai încet, rămân în urmă. 

„E tot un fel de pandemie, ține de sute de ani”, spune profesorul Radu Gologan, coordonatorul lotului olimpic național de matematică, întrebat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 despre copiii care ajung să urască matematica.

Citiți și:

„Cred că nu e bine să aducem în față talentul sau lipsa de talent a unui copil față de gândire, de logică, pentru că până la urmă pentru asta se învață matematica. Din experiența mea, vina pentru a ajunge să urăști matematica e în altă parte, e dată de trecerea de la copilăria de clase primare, la copilăria de gimnaziu, în care în special la băieți se întâmplă o schimbare de gândire - fizicienii o numesc tranziție de fază. Dacă veți vedea, băieții în clasele I-IV sunt ușor leneși, fetițele sunt cele care excelează la matematică, dacă au și o învățătoare bună își fac temele frumos, răspund foarte repede. 

Când ajung în fața unui profesor, nu a unui învățător, de cele mai multe ori acest profesor nu are suficientă pregătire pedagogică și psihologică pentru a vedea că la vârsta respectivă, cam la 10 ani, băieții devin mult mai iuți, foarte mulți dintre ei, în gândire, în răspunsuri, foarte mulți încep să fie pasionați de cifre și de lucrurile scrise. Profesorul e înclinat să lucreze cu cei care răspund repede, iar fetițele care gândesc la fel de bine, dar mai încet, rămân în urmă. De aceea veți vedea că 70% dintre femei spun că nu le-a plăcut matematica, restul fiind excepționale în matematică. La băieți procentul e cam jumătate – jumătate”, a explicat profesorul Radu Gologan, invitatul din această duminică al emisiunii „În fața ta”, de la Digi24.

Președintele Societății de Științe Matematice din România a spus că a văzut și clase de a șasea și a șaptea obișnuite, nu cu copiii aleși, în care toți elevii iubesc matematica, pentru că „profesorul le-a povestit-o așa cum trebuie”. El a dat exemplul unei școli din Comănești, lângă Bacău, unde a fost invitat de către un profesor să vadă o clasă cu copii de clasa a șasea care lucrau la ore din Gazeta Matematică. 

„Profesorul a venit să mă întâmpine, i-a lăsat pe copii în clasă. Când am intrat, toți copiii lucrau singuri în bancă. I-am întrebat: vă place? «Daaa, extraordinar! Facem probleme frumoase»”, a povestit Radu Gologan.

Profesorul a dat și un alt exemplu, dintr-o discuție cu filosoful și scriitorul Andrei Pleșu.

„Uitați-vă la logica extraordinară a lui Andrei Pleșu. De câte ori m-a întâlnit, mi-a spus că el nu a înțeles nimic din matematică, nu i-a plăcut absolut deloc și nu înțelege de ce se face. I-am spus: dl Pleșu, dacă ați fi făcut matematică cu cineva care trebuia să v-o spună frumos, probabil că erați azi un foarte bun matematician”, a relatat profesorul Radu Gologan.

Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, de la ora 14:00.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ca unul care a pendulat intre mediocritate si excelenta, trecand prin restante ma regasesc in cele descrise. Totusi, la fel cum personal am experimentat o schimbare de faza la socialism stiintific spre exemplu, alte materii pot trigera experiente similare sau chiar aversiune altor persoane. Si oricat de frumos ti-ar spune-o cineva exista multi factori ce pot declansa aversiunea fata de o materie. Numai daca ma gandesc la afirmatile unor profesori: nu ma intereseaza ce faceti la alte materii, la mine, bla, bla. Si da, exista o diferenta intre baieti si fete, cele din urma de regula mai constiincioase trec mai usor peste lipsa de logica, incoerenta sau pur si simplu inutilitatea unor materii de studiu. Da , dar ea a predat proiectul la timp, asa mi-a raspuns un profesor din facultate atunci cand am punctat o greseala flagranta in proiectul(notat cu 10) unei colege. Asa ajungem a fi priceputi la toate si specialisti la nimic. Concluzia, so much for Romanian education.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Nu doar matematica e în suferinţă la noi, ci şi literatura. Nu îneţeg de ce după ce comunismul e trecut şi îngropat se insistă pe structura literară a sovieticului Propp, în timp ce alte sisteme au trecut cu arme şi bagaje pe sistemul american a lui Campbell, care e mult uşor de reţinut şi de aplicat, atât în literatură cât şi în teatru sau film.
    E trist să vezi pe Youtube mulţi tineri care pot analiza corect un plot în timp ce noi ne cramponăm încă de un sistem sovietic, pe care de multe ori îl regurgităm la examene fără să-l înţelegem. Plus că este dat la vârste foarte mici, când gradul de maturizare este foarte scăzut.
    • Like 1
    • @ Valentin
      In primul rand nu vad de ce ar fi matematica "in suferinta". Dupa cum v-am mai aratat si alte dati standardul nostru de bac nu difera foarte mult de standardul bacului international. In al doilea rand nu vad care e problema cu modul in care se studiaza literatura la noi. Elemente de analiza literara se fac de ani de zile, notele la examene sunt de la 3 la 10, 5-ul nu e foarte greu de luat.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Elemente de analiză literară se fac şi în Statele Unite, însă cu următoarele amendamente: 1) ocupă aproape un sfert din materie, restul fiind centrat pe lectură şi scriere creativă, 2) încep mult mai târziu, când este atins gradul de maturitate corespunzător şi 3) nu sunt pe sistem sovietic.
      Noi am rămas pe sistem sovietic pentru că nu n-am reuşit să-i urnim pe cei care au fost obişnuiţi cu aşa ceva.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Faptul ca altii fac altfel nu e un argument. Sa le fie de bine, nu vad insa care e marea problema cu sistemul nostru.
      " 2) încep mult mai târziu, când este atins gradul de maturitate corespunzător " - demonstrati va rog ca sistemul nostru NU respecta pragul de maturitate. Ce mai exact din programa de literatura romana este peste pragul de maturitate si de unde rezulta asta?
      • Like 2
  • "Profesorul e înclinat să lucreze cu cei care răspund repede, iar fetițele care gândesc la fel de bine, dar mai încet, rămân în urmă. De aceea veți vedea că 70% dintre femei spun că nu le-a plăcut matematica, restul fiind excepționale în matematică."

    Indraznesc sa spun ca acest citat este exact motivul pentru care fetele si femeile ajung sa 'urasca' matematica si stiintele exacte inca din gimnaziu.

    Cum, Doamne iarta-ma, devin baietii mai rapizi in gandire si reactie in cele trei luni de vacanta dintre ciclul primar si cel gimnazial? Au in cap un circuit care face ca beculetul sa li se aprinda brusc atunci cand implinesc 10-11 ani? Iar fetele unul invers, care le face sa devina mai lente, in aceleasi trei luni?

    Ce inseamna ca un copil raspunde mai repede? Ridica mana mai viguros? Sare din banca si fuge la tabla? C'est quoi, ca?

    Ce este trist pentru mine este faptul ca domnul Gologan considera aceasta statistica absurda, si nesustinuta de nici un studiu pedagogic sau neurologic, ca pe un lucru dat, pe care profesorii nu pot sa il corecteze in propria mentalitate.

    Pana la urma, la clasa, lucram cu toti copiii, nu numai cu cei care ne plac, si este mult mai important sa ii sustinem pe cei mai timizi - lipsa preocuparii unui cadru didactic pentru cei ramasi in urma este o boala a profesorilor, nu a copiilor.

    Si domnul Gologan mentioneaza, oarecum in trecere, ca e o greseala a profesorilor, insa nu vad in vorbele domniei sale altceva decat acceptarea tacita a acestei discriminari. Care nu ar trebui sa fie o noutate pentru nimeni, dar care ramane in vant.

    Asta-i una.


    A doua - nu toti copiii vor 'iubi' matematica. Nu inteleg de ce a 'iubi' o materie este un sine qua non pentru a invata acea materie pentru o nota de trecere.

    Da, un profesor bun poate face o materie care nu se pliaza pe talentul sau aptitudinile unui copil tolerabila, si este datoria lui sa o faca, De aici pana la sentimente pasionale ca iubire sau ura e cale lunga.

    Va rog, stimati republicani - ridicati mana daca ati iubit geografia in clasa a VII-a. Sau chimia intr-a VI-a, latina intr-a VIII-a?

    De unde aceasta notiune ca trebuie sa 'iubesti' o materie ca sa o inveti, cat ti se cere, si sa iti vezi de treaba?
    • Like 1
  • Valentin check icon
    La fel cum cel mai bun profesor de educaţie plastică nu te poate transforma în pictor dacă nu ai vocaţia, tot la fel cel mai bun profesor de matematică nu te poate transforma în matematician. O mare parte din noi rămânem cu o simplă educaţie matematică pe care o folosim în viaţa de zi cu zi. Nu e o tragedie, la fel cum nu e o tragedie să fim toţi filologi, scriitori, chimişti, pictori, muzicieni, fizicieni etc. Fiecare îşi găseşte singur calea; dacă după opt ani de matematică şi peste zece profesori nu-ţi ai treabă cu matematica decât la nivel mediu, atunci nu e nicio tragedie. Nu mai suntem în comunism, să strălucim pe ramură peste tot. Fiecare e liber să facă ce vrea, după cum poate. Problema e că învăţământul românesc a rămas încă în logica socialist-comunistă.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Ce bine ca nici profesorul de mate nu trebuie sa te transforme in matematician, nici cel de educatie plastica nu trebuie sa te transforme in pictor.
      "Problema e că învăţământul românesc a rămas încă în logica socialist-comunistă." - nu, nu a ramas. Nu vrei mate de nivel inalt, ai licee unde se face mate de nivel mai scazut. In plus nu trebuie sa iei 10, nici macar sa dai bac. Doar 10 clase sunt obligatorii.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Aveti perfecta dreptate, de aceia sunt note - de trecere - de la 5 la 10, unii vor lua note mari la sport alti la desen si altii la mate, si multi la niciunele; si nu e numai la noi, e peste tot asa; asa ca treaba cu culpabilizare din vina "comunista" nu numai ca e depasita ci chiar nu mai e cazul (ps- pe vremea aia scoala cu caracter tehnic sau stiinte - mate, fizica informatica etc , se facea chiar bine; sufeream la materiile economice sau cele caracter social!)
      • Like 2
    • @ corneliu apostol
      Valentin check icon
      Diferenţele faţă de anii 80 sunt foarte mari. În anii 80 se intra cu examen şi nu repartizat după media. În anii 80 puteai lua liniştit o notă de trecere educaţie plastică şi puteai intra cu brio la un liceu de matematică.
      Mai nou orice notă scăzută te poate repartiza la un liceu în care profesorii au 5 la titularizare.

      Diferenţele dintre sistemul de învăţământ românesc şi cel din afară sunt foarte mari. Sistemul românesc este cu mult peste gradul de înţelegere al elevilor, mult mai stufos şi mult mai greoi şi în casre mediul îţi dă fiori.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Mai nou orice notă scăzută te poate repartiza la un liceu în care profesorii au 5 la titularizare."- asadar in orice liceu in care intri cu, sa zicem, 7 profesorii au luat 5 la titularizare? Ati verificat dvs. asta? In plus daca au luat 5 la titularizare, ce? 5 e nota de trecere.

      "Diferenţele dintre sistemul de învăţământ românesc şi cel din afară sunt foarte mari." - nu exista "cel" din afara, ca nu e unic.

      "Sistemul românesc este cu mult peste gradul de înţelegere al elevilor, mult mai stufos şi mult mai greoi." - de unde rezulta asta? Dupa cum v-am aratat cu alta ocazie diferenta de standarde de dificultate dintre bacul romanesc si cel international la mate (ca de aici pornise discutia oricum) nu este foarte mare.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      E si nu e asa. Un profesor cu 5 la titularizare e un profesor care a 'trecut' da, dar cu nota minima. Nu poti spune ca un elev de 5 e la fel de bun ca unul de 9.
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Evident ca nu e la fel de bun, dar asa cum elevul cu 5 a trecut clasa si proful care a luat 5 e calificat sa predea. N-au cum sa fie toti excelenti, asta e realitatea. A, daca standardul pentru ce inseamna nota 5 la titularizare trebuie ridicat, OK, sa se ridice.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Pai da, dar aici e furtuna perfecta. Un prof slab (OK, capabil sa predea) ajunge intr-un gimnaziu sau liceu mai slabut, sa spunem. Un elev cu un rezultat slabut ajunge in acel liceu/gimnaziu, pe mana unui profesor tolerabil, dupa standardele existente.

      Proful e slab, elevul e deja considerat slab, mediul nu incurajeaza nici excelenta, nici competitia, toata lumea e chill... Ca oricum, de ani de zile mai mult de 5% din elevii scolii respective n-au luat BAC-ul. Cam toti stau la scoala 12 clase pentru ca deh, mai bine la scoala decat la facut ceva, si...

      Sunt de acord, standardul pentru titularizare ar trebui ridicat, si inca mult. Pentru ca te uiti (sau ma uit, cand ma intorc acasa) ce face un prof care nu stie sa vorbeste romaneste (sic) dintr-un elev care intr-o anumita etapa a vietii nu a luat 7.50 ci 7.49.

      Nu spun, si nu am spus niciodata ca trebuie sa fim cu totii academicieni. Imi permit, insa sa fiu un pic sentimentala (asa-s toate femeile, le zici una si plang) ce se intampla cu un copil care ar fi putut. Nu sa fie academician, dar de exemplu, un instalator bun, sau un tamplar bun, orice.

      Intr-un mediu care balteste, iti balteste si initiativa, si puterea de munca, si acest - las-o ba, ca merge asa! e primul lucru pe care il inveti, ca tanar adult.
      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      Daca vorbim de cazuri in care doar 5% din elevi iau bacul, ala nu e caz de chill, e caz de panica. Asta e un indicator ca ori standardul de trecere la titularizare trebuie ridicat, ori ceva dupa acel examen se duce naibii rau de tot - poate mediul de munca e toxic in vreun fel, de exemplu (directori numiti politic, anyone?).
      Si ca tot veni vorba, da, avem nevoie si de o revenire in forta a scolilor profesionale.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Am o amica de pe la Focsani, intr-un sat in care rata de promovare la BAC e 2% de zece ani. Noi filizofam despre programe corelate, despre tot felul de inaltimi ametitoare, dar realitatea e alta.

      Pustoiaca nu e proasta deloc - ne cunoastem pentru ca amandoua suntem cu animal rescue - si imi este inca inimaginabil faptul ca 1) scoala aceea e inca deschisa; 2) un copil care e chiar OK la Romana (scrie si vorbeste mai bine decat doamna Dancila, nu ca ar fi greu, si nu am prins-o cu greseli gramaticale, a luat un 8.12 onorabil in scris) si OK-ish in Engleza si Spaniola ia 1.20 la BAC la mate. 1.20. Nici nu credeam ca poate exista o asemenea nota.

      Chiar toti copiii din satul ala sunt tampiti? E vreo pandemie? Pentru mine e clar ca proful de mate de acolo e vreun barzaune, pentru ca exista totusi o curba Gaussiana a performantei.

      Cand inca predam, si clasa mea avea varful curbei la nota de trecere, sau mai jos, nu la un 6-7 cum ar fi normal, era clar ca fac EU ceva prost.

      Si yeah, scolile profesionale ar trebui sa fie acolo, pentru copii ca G., (nu e chair copil are 19 ani), si isi doreste mult sa devina macar tehnician veterinar. Si chiar nu ai nevoie de super-mate ca sa faci aceasta meserie onorabila - exista tabele, le citesti cu linia, it's not rocket science.
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Pai filozofam despre programe corelate si pana la urma la prof ajungem. Da, absolut ca exista niste cazuri de speriat. Tot aici pe republica cineva povestea la un moment dat nu de profi nasoi ci de profi... lipsa. Adica se chinuia scoala cu chiu cu vai sa gaseasca un inginer pensionar (inginer, om fara exeperienta la catedra) care sa fie prof de mate sau de fizica pentru ca pur si simplu nu exista personal.
      • Like 2
    • @ Valentin
      in ce priveste aprecierile si comparatiile, exista un fel de conflict intre cei dedicati stiintelor umaniste care invoca unele/multe carente si cei preocupati de stiintele exacte ;;
      la stiinte exacte materia care se face acum este cam o treime din ce era in liceele sau clasele de mate-fiz sau mate-info,
      si, si mai rau, profii sar capitolele care nu o sa se ceara la bac, si incep selectarea asta chiar de la clasele 9-10;
      asa ca cine se vaita ca e multa materie e de fapt influentat de parinti care nu le-au avut cu scoala (mai e o varianta dar nu o scriu);
      oricum tabla inmultirii ramane piatra de incercare.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Nu chiar asa! Referitor la admiterea la liceu. Realitatea e ca media de admitere este alcatuita 80% din media de la evaluarea nationala (un exemen care cumva ar semana cu admiterea la liceu din acea perioada - eu de exemplu am dat in anul 1968, la care existau probele scrise la romana si matematica cu subiecte unice pe tara, urmata de probe orale cu 2 subiecte pe bilete, in fata unei comisii de 3 profesori de la alte licee, atat la cele doua materii si in plus si la istoria Romaniei ), IAR MEDIA ANILOR DE DE STUDIU ESTE 20% (aici ar putea intra influenta unei note mai slabe la o materie). De asemenea atunci trebuia sa cumpanesti bine la ce licel sa te prezinti la concursul de admitere. deoarece esecul (si puteai la un liceu de elita sa "cazi cu succes" cu medie de admitere peste 8) insemna sa dai un nou concurs de admitere toamna, bineinteles pe locurile neocupate (licee de cartier, licee industriale), bineinteles daca acestea existau. Altfel ajungeai la o scoala profesionala chiar daca tu erai altfel elev de media generala 9. Mai faceai apoi liceul la seral. oricum locurile la liceu erau mult sub numarul absolventilor de scoala generala. Deci un rezultat relativ mediocru (7-8) de acum te poate duce prin repartitia computerizata intr-un liceu decent (normal nu in unul de elita la care vor accede doar cei mai bine pregatiti si cu stapanire de sine in conditiile unui examen).
      • Like 2
  • Valentin check icon
    La fel cum cel mai bun profesor de educaţie plastică nu te poate transforma în pictor dacă nu ai vocaţia, tot la fel cel mai bun profesor de matematică nu te poate transforma în matematician. O mare parte din noi rămânem cu o simplă educaţie matematică pe care o folosim în viaţa de zi cu zi. Nu e o tragedie, la fel cum nu e o tragedie să fim toţi filologi, scriitori, chimişti, pictori, muzicieni, fizicieni etc. Fiecare îşi găseşte singur calea; dacă după opt ani de matematică şi peste zece profesori simţi că nu ai treabă cu matematica decât la nivel mediu, atunci nu e nicio tragedie. Nu mai suntem în comunism, să strălucim pe ramură peste tot. Fiecare e liber să facă ce vrea, după cum poate. Problema e că învăţământul românesc a rămas încă în logica socialist-comunistă.
    • Like 0
  • "De aceea veți vedea că 70% dintre femei spun că nu le-a plăcut matematica, restul fiind excepționale în matematică. La băieți procentul e cam jumătate – jumătate " - cum au fost obtinute acele procente, mai exact? Aceste rezultate sunt corelate strict cu acel exemplu de lipsa de pregatire pedagogica pe care l-ati mentionat, sau sunt si alti factori de luat in considerare? Cati profesori fac acea greseala, mai exact?
    • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Pentru mine, si aici ma duc un pic off-topic, exista un sexism institutional pe care o statistica precum cea de mai sus il cimenteaza.

      In generatia mea - a noastra, sa zicem - exista o chestie impamantenita cu 'fetele nu le au cu matematica', 'fetele sunt mai bune la romana/limbi straine', etc. Baietii nu devin brusc mai isteti in gimnaziu, insa se schimba anumite criterii de notare care in ciclul primar avantajau, intr-un fel fetele (de exemplu, cum arata tema vs. continut).

      Daca mai ai si bafta sa dai peste un prof sau profa de mate sau fizica care considera ca pentru fete asta cu materiile, sa zicem reale, e o fitza, si te descurajeaza activ sau pasiv, evident ca iti pierzi interesul, pierzi pasul, si pa. Sunt foarte putini elevi de 10-14 ani care pot rezista la un asalt continuu de - nu esti bun la 'aia' pentru ca 'aia' e pentru sexul opus, sau la insistenta ca inveti bine la mate/fizica, sa zicem pentru ca vrei sa faci meseria frumoasa si eleganta de profesoara, nu pe cea urata si murdara de inginer. Chimia era incurajata - din nou, medicina fiind considerata o profesie eleganta pentru o femeie.

      In clasa mea de liceu (mate info) au fost sase fete, din treizeci si sase de elevi. In cea paralela erau patru. Erau mai multe la real, dar toate voiau la ASE si Relatii Internationale - nu stiu ce era acolo, parca era lapte cu miere... Din nou, meserii percepute ca 'feminine', cumva - iti pui un toc frumos, un costum elegant, la 5pm se termina programul, si deci aveai timp de barbat/copil, etc.

      La fel in facultate - daca am fost 5% in an, mare minune. La Automatica era mai OK, pentru ca din nou, programatorii nu se baga pe sub mese sa traga cabluri de retea. La Electronica in schimb, eram rara avis.

      Iar in facultate, la anumite materii, ideea ca femeile nu pot sa faca inginerie era pusa pe catedra de la primele cursuri. Am avut profi care ne-au spus in fata ca nu ajungem in anul trei, pentru ca e prea greu, si nu mai bine ne ducem la etajul opt la psihologie (ha-ha-ha-ha, ce funny...). Comentarii pe fata, in publlic, ca am luat note mai mari decat meritam pentru ca de, suntem fete, deci trebuie sa fim ajutate, ca e mai greu pentru creierul nostru mic si spiritul nostru plapand...

      Si mai dragut, profesori care dadeau note mai mici ca sa te prinda singurica la contestatii...Ahem.

      Evident, ce spun acum este anecdotic, insa nu cred ca experienta mea a fost unica. Insa sunt lucruri pe care le 'vezi', cum ar fi, de exemplu faptul ca nu am vazut un asistent medical de sex masculin. Ever. Or fi doi-trei, de prasila, dar 99% sunt femei. De ce oare?

      In plus, a fi exceptional la ceva nu e corelat in nici un fel cu cat de mult iti place materia respectiva. Daca ar fi sa masuram dupa note, eu am fost exceptionala la mate. Pot sa spun ca ma dadeam in vant dupa mate? Nu - nici nu imi placea, nici nu imi displacea, era OK. Si atat.
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Daca acele procente se coreleaza intr-adevar cu un sexism institutional, asta e ceva intr-adevar scarbos. Eu unul n-am vazut asta in generatia mea dar 1) s-ar putea sa fiu in minoritate aici si 2) nu cred ca am avut vreodata profi de mate/fizica barbati. Cumva m-as astepta mai mult de la un barbat sa vina cu comentarii de tipul "matematica nu e pentru fete" decat de la o profa - ipocrizia ar fi totusi prea tipatoare.... desi, la un asemenea nivel de prostie, orice exercitiu de gimnastica mentala e posibil asa ca de ce nu.

      "Evident, ce spun acum este anecdotic, insa nu cred ca experienta mea a fost unica. Insa sunt lucruri pe care le 'vezi', cum ar fi, de exemplu faptul ca nu am vazut un asistent medical de sex masculin. Ever. Or fi doi-trei, de prasila, dar 99% sunt femei. De ce oare?" - in Romania nu exclud o doza semnificativa de misoginism. Pe de alta parte intr-una din tarile nordice in care se pusese foarte mult accent niste ani de zile pe egalitatea de sexe inca se observau totusi niste discrepante procentuale la unele categorii profesionale: asistente medicale de exemplu - mai multe femei decat barbati, la psihologie la fel - mai multe femei decat barbati etc. Nu am acum studiul respectiv la indemana, dar am sa-l caut. Se pare ca sunt totusi ceva diferente de personalitate, cred, intre femei si barbati care duc, statistic, la niste diferente. Asta evident nu scuza cu nimic descurajarea fetelor de a se indrepta catre stiintele exacte sau inginerie. Cat despre ce se intampla la facultate... ala ar trebui sa fie caz de politie, nici macar de departament de HR ( o exista asa ceva la Poli?).
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Nu e o chestie de minoritate. Discriminarea este resimtita de cel discriminat, daca nu e chiar pe fata. Nu cred ca un baiat de varsta gimnaziala ar observa comentarii mici si rautacioase la adresa colegelor. NU pentru ca e rau, sau prost crescut, sau misogin din nastere, ci pentru ca la varsta aceea, sa zicem 10-14 ani, desi acum cred ca se intampla mai devreme, nu percep fetele ca pe un animal misterios. Le percep ca egale, ceea ce e absolut corect.

      De aceea comentarii scurte si rautacioase le trec pe langa ureche, si nu simt acelasi frecat al ridichii (literalmente, asa, cate o observatie la fiecare ora) pe care il simt fetele. E greu - discriminarea rasiala, discriminarea unui copil cu anumite afectiuni fizice sau pshihice se vad. Ca o vezi, sau sa o simti pe cea sexuala trebuie sa ai o notiune despre sexualitate. La acea varsta nu o au copii sau puberii. O au, insa, adultii, si incepe in moduri subtile din scoala primara - nu te urca in copaci, ca ti se vad chilotii, de exemplu. Si dintr-o data, ca fetita, devii the other - de ce OK sa vad eu chilotii unui baietel, dar nu e OK ca el sa ii vada pe ai mei? Devii constienta, foarte devreme ca baietii pot sa faca anumite lucruri, tu insa nu. Si chestia se adanceste pe masura ce crestem, aria lucrurilor rezervate baietilor si aria celor rezervate fetelor se extinde. Nu neeaparat brutal, ci doar cate putin, in fiecare zi. Nici macar fetele nu o observa imediat - dar daca la clasa un baiat primeste complimente pentru ca e destept, si o fata primeste complimente sau comentarii pentru cum e imbracata, incep sa se invarta niste rotite.

      Daca un profesor ii spune, in continuu, unui copil ca e derbedeu, pana la urma...

      Discrepantele procentuale in anumite meserii sunt o combinatie de genotip si fenotip, cred. Femeile sunt mai risk averse, deci prezenta lor in meserii mai sigure, chair in Scandinavia, este explicabila. Fetitele sunt crescute sa nu se murdareasca, deci femei instalator...rar. Baietii sunt crescuti sa fie tari, sa nu dea cu emotii - deci o meserie, cum ar fi asistenta medicala, care necesita empatie ii emasculeaza, cumva. Varul meu din Finlanda imi spunea chiar ca barbatilor le e frica de anumite meserii - cum ar fi, educatia pre-liceala - pentru ca acolo treaba cu abuzul copiilor e luata atat de in serios incat un barbat se teme sa fie normal cu copilul unui strain, sa il atinga, chiar daca e doar in joaca, sau pentru ca vezi un copil plangand, si il iei in brate ca sa il linistesti. Cineva, undeva, te vede si daca i se pare ca e ceva ciudat, nu vei scapa de acuzatie toata viata. I-am zis ca exagereaza, si m-a pus sa ma uit la 'Vanatoarea' (Mads Mikkelsen, film danez excelent). In fine, prea mult off topic.

      Varul meu si sotia lui sunt ambii profi universitari de mate cu tenure, dar ea vrea mai mult cu copiii. Vorbeam cu ea de curand si imi zicea ca ea nu s-ar fi bagat niciodata la ce am facut eu (management consulting, 120h pe saptamana, calatorii lungi si/sau dese). Sigur, banii sunt multi, dar riscul de a fi concediat si stilul de viata nu e ceva pe care ea si l-ar fi dorit, ever. Era OK, acasa, cu copiii, nu era lipsita e ambitie, dar nici asa agitata, pentru ea era, si este OK. N-am nici o problema cu femeile care gandesc sau simt asa.

      E incomod sa faci o meserie care te consuma, si pentru ca e un mediu aproape exclusiv masculin, si pentru ca la 35-40 de ani ajungi generatia sandwich: ai si copii, ai si parinti care incep sa aiba probleme de sanatate, deci tot ce ai acumulat profesional dispare exact in momentul in care cei fara atasamente familiale, sau barbatii care isi pot tine sotiile acasa, se duc in sus.

      Sa te duci unde ne-am dus eu si amica mea cu fuck all kinds of duck e foarte riscant. Alta notiune care ne este inculcata foarte devreme - barbatii au sotii care ii asteapta acasa. Femeile care se intorc de la munca si nu vor altceva decat opt ore de somn nu sunt femei. Partenerii le vor insela sau parasi, daca au copii, o sa creasca niste lighioane... More risk. Si da, profele mele de mate si fizica erau fantastice, dar nemaritate si evident sortite unei batraneti de American Horror. Facusera o alegere, traiau cu ea, si nu ele erau cele cu comentariile ghimpate. Restul profelor, in schimb...Hm.

      But these things will change. Poate nu in generatia noastra, dar macar in doua, pana si in Romania.

      Iar despre HR, in Poli, gluma. Nu te credea nimeni. Cand ne-am plans toate despre un anume prof, ne-a chemat decanul sa ne explice ca asa e domnul, mai afectuos, mai patern, si oricum, sa fim serioase, ca il avem numai un semestru, ne baga mana pe sub fusta doar la partiale si finale, maxim de doua ori.

      Sau sunteti toate fecioare? a zis, el, hatru,

      Cu ce am fi putut merge la politie? Nu existau mobile cu reportofon sau camere de filmat, pe vremea aceea. Imi aduc aminte de studenta aceea la Medicina de la Iasi, care si-a filmat profesorul in timp ce incerca sa obtina o atingere afectuoasa de la ea, ca sa ii mareasca nota, si cum am chitait si topait prin sufragerie, strigand - Fuck YEAH!

      Nu ca ar fi dus undeva. O astfel de inregistrare nu reprezinta o proba in instanta. Proful respectiv a fost sanctionat disciplinar pentru sase luni, si apoi s-a intors la treaba.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Cred că Andrei Pleşu este exemplul cel mai bun. Unii oameni sunt făcuţi pentru matematică, alţii nu asimilează decât o matematică de bază.
    Conform acestui principiu ar trebui să pictăm ca Leonardo Da Vinci dacă am fi avut un profesor bun la educaţie plastică şi să cântăm ca Pavarotti dacă ar fi mers bine educaţia muzicală.
    Şi nu doar Andrei Pleşu e exemplul cel mai bun; există numeroşi oameni de cultură cu o logică perfectă şi foarte vii la minte pentru care matematica a fost tangenţială.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Sau poate ca Andrei Plesu exagereaza putin. Prin matematica sigur a trecut si note de trecere presupun ca a luat. Se poate spune atunci cu certitudine ca exercitiul la matematica, asa neplacut cum i s-a parut nu l-a ajutat in dezvoltarea gandirii logice? Nu.
      • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nici dvs. nu puteţi susţine că l-a ajutat, cel puţin nu aţi demonstrat că acest lucru se poate şi întâmpla. Ideea de a transforma matematica într-un şerveţel antibacterian cu care doar rămâi curat după ce-l arunci la coş mi se pare lipsită de sens.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Am expus pur si simplu o posibilitate, ceea ce ati facut si dvs. pana la urma, pentru ca nu exista o dovada clara ca matematica NU l-ar fi ajutat, in ciuda impresiei pe care i-a lasat-o dumnealui.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Andrei Plesu e un exemplu complet atipic, pentru ca domnia sa este un intelectual, as spune, complet si foarte rotunjit. La uman, si mai ales pe vremea domniei sale, se faceau temeinic logica si filozofia, care au elemente riguroase - as indrazni sa spun, chiar matematice - in constructie.

      Dupa cum scrie si Jonn, nu trebuie sa ai o pasiune pentru matematica in liceu (Romanul Adolescentului Miop, anyone?) ca sa treci, si e foarte greu sa descalcesti in mod mecanic ce ti-a format sau influentat modul de gandire si ce nu. Cum il descalcesti pe filozoful Descartes de matematicianul Descartes, de exemplu? Idem cu Pascal, ca sa nu mai vorbim de grecii antici.

      Si CTP este, dupa parerea mea, un intelectual rotunjit, si se vede ca a citit si altceva decat Gazeta Matematica sau literatura SF. E putin mai direct in scris decat domnul Plesu, care, pana la urma este filozof, asa ca profesia domniei sale este sa isi puna, si sa ii puna, cititorului in fata dileme vechi sau noi.
      • Like 1


Îți recomandăm

Wantsome

Academia Prietenoasă Wantsome îi invită pe toți cei care își doresc să facă o reconversie profesională în IT sau un upgrade de skill-uri în 2022 să participe gratuit la evenimentul Perfect Week - o săptămână deschisă demonstrativă care aduce oportunități de cunoaștere a universului IT, a mentorilor, a angajatorilor și a foștilor cursanți.

Citește mai mult

Școală modernă

Educația, în toate formele sale, este o investiție, nu o cheltuială. De la nivelul familiei și până la societate în ansamblul ei, toți ar trebui să fim conștienți că fiecare resursă alocată acestui domeniu aduce, aproape fără excepție, plus valoare ce se întoarce la nivel de individ și în comunitate.

Citește mai mult

Apartamente

22 de grade Celsius. Aceasta este temperatura pe care românii din orașe preferă să o aibă iarna în case, conform unui studiu realizat pentru Habits by Republica de Unlock Research.

Citește mai mult