Absolvenții de clasa a VIII-a au susținut joi proba de matematică a Evaluării Naționale. Ca în fiecare an, cerințele primite au avut prea puțină legătură cu viața reală, crede profesorul de matematică Sorin Borodi, de la Liceul Teoretic „Al. Papiu Ilarian” din Dej, care a analizat și rezolvat subiectele pentru Republica.
„Subiectele se încadrează în tiparele obișnuite, respectă tendința din ultimul timp, ele seamănă cu ce am avut la simulare și cu modelul oficial. Sunt niște subiecte previzibile, însă procentul de note peste 5 nu o să fie unul mare.
În afară de subiectul I care a fost abordabil, celelalte se adresează prea puțin elevului de nota 5. Nota 5 sau în jurul lui 5 se obține destul de ușor, dar după aia e destul de greu să obții notele mari. Subpunctul c de la subiectul III, a fost destul de dificil, nu o să îl facă mulți elevi. La fel de dificilă a fost problema 3 de la subiectul II, care ține de divizibilitatea din clasele anterioară (n.r. - elevii au avut de determinat cel mai mare număr natura nenul n, știind că dacă împărțim numerele 73, 123 și 223 la n obținem resturile 1,3 și 7). Genul acesta de problemă este întâlnit în auxiliare, dar mulți dintre elevi vor întâmpina dificultăți. Subiectele s-au încadrat în tendința din ultimii 2 ani, nu mai sunt elementare cum erau în urmă cu 3-4 sau 6 ani. Nota 10 o să fie destul de greu de obținut”, a spus profesorul Borodi.
Foto: Edupedu
În 2018 doar 61,3% dintre copii au obținut notă de trecere la proba de matematică de la Evaluarea Națională. Și atunci, ca și în alți ani subiectele au avut un grad ridicat de abstractizare. Situația s-a repetat și în acest an.
„Iar avem acel tip de subiect cu conținuturi rupte de realitatea. Este un subiect legat de temperatura și mai este o problemă de la III, despre un trapez, în care a fost strecurat cuvântul teren, dar e fals legată de concret, e trasă la temă cum se spune în rebus. Nu trebuie blamați autorii de subiecte, ei nu fac decât să se adapteze modului în care se predă. Ei nu pot să vină cu alte tipuri de subiecte. După ani de zile în care elevilor li s-a cerut să găsească două numere nu poți să vii cu fântâni arteziene”, crede Sorin Borodi, care a făcut o analiză comparativă a examenelor date la matematică, la sfârșitul ciclului gimnazial, în România, în ultimii 80 de ani.
Explicația pentru numărul mare de note mici înregistrat an de an la examenul de final de clasa a VIII-a, în ciuda faptului că tipurile de cerințe sunt cunoscute atât de profesori cât și de elevi, stă în felul în care este predată această materie în România.
„Cauzele, sunt convins de asta, stau în modul de predare începând cu clasele I-IV. În niciun caz nu dau vina pe învățători, că și profesorii la fac la fel. Predau chestiuni care nu au cum să îi intereseze pe copii. În afară de acel procent de 1% din copii, care sunt înzestrați pentru matematică și iubesc din start simbolurile și chestiunile abstracte, pe ceilalți nu are cum să-i atragă. Pe un copil de 7 ani, 10 ani, 14 ani nu au cum să îl atragă pagini întregi de enunțuri care pentru el nu înseamnă nimic. Pedagogia ne învață că totul se învârte în jurul concretului, obiecte palpabile, care se află în jurul copilului. Acesta trebuie învețe chestiuni care îi servesc la ceva.
Altfel termină școala și, dacă are acasă un motan căruia trebuie să îi dea un tratament, nu știe cum să calculeze doza, dacă în prospect scrie că trebuie administrate atâtea miligrame pe kilogram corp. Nu mulți sunt capabili să facă un calcul elementar, chiar cu telefonul la îndemână. Nu știu ce calcul să facă”, atrage atenția profesorul.
Mai jos, soluțiile problemelor de la proba de matematică a Evaluării Naționale din acest an, prezentate de Sorin Borodi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Opinia dvs. mi se pare chiar... hilară. Susţineţi că avem un sistem pedagogic slab, insuficient documentat, dar pedagogia nostră zbârnâie. Prin contrast sistemul lor pedagogic este bine documentat, cu reviste doldora de studii, dar pedagogia lor cam scârţie.
Cum se face că noi, cu o pedagogie slabă, avem un sistem atât de superb, în timp ce ei, cu toate studiile lor, au o pdagogie de toată jena?
Şi de ce mai ţinem cu dinţii de studiile PISA? Păi sunt făcute tot de ăia, slabii, cu pedagogie proastă. Dacă pedagogia lor e jenantă înseamnă că tot ce derivă din ea - studii, teste etc. - ar trebui să fie şi ele de toată jena, sunt tot un produs al educaţiei. Oamenii care le fac s-au format tot în acel sistem ridicol, însemnând că revistele pe care le răsfoiţi sunt un zero barat din moment ce autorii lor n-au studiat în eternul şi fascinantul nostru sistem educaţional.
Sau poate că toată floarea mapamondului s-a şcolit în România şi a plecat de-acolo. O fi studiat Bill Gates în Bucureşti, că sistemul lui pedagogic e jenant comparativ cu al nostru. Altă explicaţie nu găsesc.
"Şi de ce mai ţinem cu dinţii de studiile PISA?" - o intrebare foarte buna. Mai sunt si alte teste, ar trebui sa ne folosim si de ele.
Nu calitatea e motivul pentru care a fost lăsată programa la fel ca în anii comunismului, ci comoditatea. Şi nu există o susţinere, nu argumentează nimeni menţinerea acestei programe. Mai mult, o menţin, dar o şi critică. Nu vă miraţi, e România. Câţi din cei care se află sau s-au aflat la guvernare sunt afectaţi de lipsa autrăzilor? Veţi vedea că sunt afectaţi, că deplâng situaţia, dar lucrurile rămân la fel de zeci de ani. La fel şi în educaţie, în sănătate, peste tot.
Sistemul e greşit, dar îl iubim pentru că e al nostru. D-aia nu-l schimbăm.
Avem o programă foarte bună făcută de pedagogi... buni sau slabi? Că e o întrebare valabilă.
Am putea apela şi la alte teste, dar dacă provin tot din afară atunci ce rost mai are? Ar trebui să existe teste româneşti care să evalueze învăţământul la nivel modial, pentru că doar învăţământul nostru e valabil. Finlandezii sunt praf, britanicii la fel... Ce să ne luăm după testele lor?
"Sistemul e greşit, dar îl iubim pentru că e al nostru." - nu toate partile din sistem sunt gresite, de aia nu le schimbam pe acelea, desi s-ar putea schimba foarte usor, asa cum s-au schimbat si standardele la examene de-a lungul anilor, asa cum s-au facut si schimbari minore de-a lungul anilor. Simplificarea programei chiar nu ar fi o problema, dar nu are rost sa fie facuta.
"Am putea apela şi la alte teste, dar dacă provin tot din afară atunci ce rost mai are?" - pai la teste din afara ma refeream. Da, sunt mai multe, sunt din afara si a folosi mai multe ar fi mai util decat sa ne uitam doar la PISA.
Întotdeauna apar discuţii între cei care au apucat o concepţie decare nu vor să scape şi cei care doresc schmbare.
Standardele examenelor s-au schimbat, aici aveţi perfectă dreptate, dar nu s-a schimbat şi programa în acord cu aceste standarde. Jumătate din programă nu este necesară trecerii examenelor.
N-am spus că toată programa ar trebui schimbată. De fapt am spus cu totul altceva: că programa ar trebui ÎMPĂRŢITĂ într-o zonă de basic şi o zonă de avansat. Asta am spus.
Dacă vă referaţi la teste din afară, atunci deveniţi lipsit de logică.
a) învăţământul din afară e praf. Asta aţi spus-o de nenumărate ori.
b) un învăţământ praf nu poate produce teste bune. Singurele teste la care ar trebui să se raporteze omenirea sunt cele făcute de noi, românii.
Mai mult, spuneţi că vă bazaţi pe o documentaţie solidă care vin DIN AFARĂ. Dar din moment ce în afară sistemul e praf şi străinezii sunt semi-analfabeţi, cum pot produce studii şi teste care merită atenţie?
"Jumătate din programă nu este necesară trecerii examenelor." - pe de alta parte daca ajungem sa ne pregatim doar pentru examene, ala e dresaj si nu e bun.
"De fapt am spus cu totul altceva: că programa ar trebui ÎMPĂRŢITĂ într-o zonă de basic şi o zonă de avansat. " - tot o schimare inseamna si asta. Astfel de zone exista deja, in programele de liceu, in functie de profil. La real se face mate avansat, spre deosebire de uman, de exemplu.
"a) învăţământul din afară e praf. Asta aţi spus-o de nenumărate ori." - nu, am spus ca standardele programelor lor sunt mai slabe ca ale noastre. Pentru ca de multe ori asa e. Si nu, ce am spus nu e lipsit de logica. Daca in alte sisteme se face liceu ce se face la noi in generala, testele lor de liceu ne pot fi utile noua la nivel de generala, de exemplu. SAT 1 s-ar putea da la noi ca exercitiu de engleza si matematica la clasa a 8-a fara probleme, de exemplu, desi americanii il folosesc pe post de bac.
"Mai mult, spuneţi că vă bazaţi pe o documentaţie solidă care vin DIN AFARĂ. " - le critic sistemele preuniversitare, nu pe cele universitare. Sunt lucruri semnificativ diferite.
@ Jonn Jonzz: pe de alta parte daca ajungem sa ne pregatim doar pentru examene, ala e dresaj si nu e bun.
Nu vă faceţi griji, pentru că nimeni nu aprofundează programa. Nici elevii, nici profesorii. Ca să treci examenul ai nevoie doar de deprinderea unor automatisme şi de memorarea unor formule. Ce e aşa de greu? Ţi se dă textul, concluzionezi că e liric sau epic din ce vezi acolo şi gata demonstraţia! Nu dacă ajungem, ci facem lucrul ăsta din anii 60.
Nu văd diferenţe prea mare între secţiile unui liceu cu profil de uman şi real. La literatură programa este aceeaşi. La educaţie plastică este aceeaşi. La educaţie muzicală este aceeaşi. Diferă doar numărul de ore şi seriozitatea abordării, dar diferenţe majore nu prea există. Nu văd diferenţe la literatură între un liceu de mate-fizică şi unul de filologie. Nu văd ce învaţă diferit şi mai uşor un viitor administrator de sistem comparativ cu un viitor filolog. Informaticianul învaţă acelaşi spanac la literatură, pe care îl regurgitează la bac. Eternele scheme care se memorează fără să citeşti textele respective.
În mod evident, le poţi citi dacă vrei, dar un test care îţi permite să trişezi e un test prost.
Dacă standardele din afară sunt mai slabe ca ale noastre, asta nu rezultă un învăţământ slab? Lămuriţi-mă, nu înţeleg logica. Standarde slabe pot da un învăţământ mai bun decât cel românesc? Înseamnă că învăţământul nostru e net superior; atunci toate acele studii pe care le tot daţi ca exemplu sunt slabe, pentru că sunt făcute de persoane care s-au educat în acest sistem cu standarde slabe. Degeaba le daţi, pentru că nu prezintă încredere.
Cine poate avea încredere într-un studiu dintr-o ţară cu standarde educaţionale slabe?
Rezultă că doar la noi e epicentrul educaţiei mondiale, că doar studiile noastre sunt demne de încredere.
"Nu văd diferenţe prea mare între secţiile unui liceu cu profil de uman şi real. La literatură programa este aceeaşi. La educaţie plastică este aceeaşi. La educaţie muzicală este aceeaşi." - la educatie plastica si muzicala nici nu au cum sa fie diferente, pentru ca in ambele cazuri se lucreaza pe trunchiul comun si atat, pana in clasa a 10-a. Veti vedea insa diferente intre profilul uman si cel de arte, de exemplu. Si la romana sunt diferente.
"Nu vă faceţi griji, pentru că nimeni nu aprofundează programa. Nici elevii, nici profesorii." - serios? Si asta rezulta de unde, mai exact?
"Eternele scheme care se memorează fără să citeşti textele respective. " - nu "se" memoreaza, invata fiecare dupa doreste si dupa cum crede mai bine. Dupa cum inveti, asa vor fi consecintele mai tarziu.
"Înseamnă că învăţământul nostru e net superior; atunci toate acele studii pe care le tot daţi ca exemplu sunt slabe, pentru că sunt făcute de persoane care s-au educat în acest sistem cu standarde slabe. " - v-am mai explicat, sistemele preuniversitare si cele universitare sunt lucruri complet diferite. V-am mai explicat si in ce masura anumite teste din afara ne pot fi utile noua, chiar daca programele acelor sisteme sunt mai slabe ca ale noastre.
"Cine poate avea încredere într-un studiu dintr-o ţară cu standarde educaţionale slabe?" - standardele din sistemele universitare din acele tari pot fi foarte bune, depinzand desigur de universitate.
Profesorii universitari n-au nicio scuză, dar în general cam ei sunt problema. Profesorii universitari nu au experienţă cu grupa de vârsta pentru care fac programa, şi de de aici apar multe probleme. Din câte ştiu, în alte sisteme se cere obligatoriu un stagiu, ca la rezidenţiatul medicilor. La noi nu se cere.
Bănuiesc că au standarde diferite, dar nu începi nicăieri cu cel universitar. Preuniversitarul este cel care construieşte, ori dvs. pe acesta îl blamaţi. Cum poţi avea un sistem universitar valabil cu un sistem preuniversitar slab?
Cel puţin asta susţineţi dvs., că sistemul lor preuniversitar e slab. Atunci cum rezolvăm misterul?
Şi cine face aceste standarde, din moment ce materialul din afară e slab? Le aduc extratereştrii cu farfuria zburătoare? Nu sunt făcute tot de cei formaţi în sistemul acela preuniversitar slab comparativ cu mirificul nostru sistem?
"Cum poţi avea un sistem universitar valabil cu un sistem preuniversitar slab? " - incercand sa compensezi din rasputeri in primul an sau primii 2 ani. Si cam asta se face. Studentii romani de multe ori dau examene care le permit sa sara peste unele cursuri din primul an pentru ca pur si simplu cunosc deja materia. Eu la randul meu am facut asta la un moment dat.
"Şi cine face aceste standarde, din moment ce materialul din afară e slab?" - le fac cei din mediul universiar, care nu e slab. Nu ca acele teste ar iesi totdeauna perfecte, tocmai de aceea nu e bine sa ne bazam doar pe unul.
Nu-mi dau seama dacă s-au redus sau nu. Înainte de anii 90, cometariile literare erau libere. Nimeni nu-ţi contoriza cuvintele. Era o libertate care modela gândirea analitică. Astăzi eşti obligat să comprimi un comentariu în 150 de cuvinte, în care trebuie să atingi toate clişeele tipice.
Mai mult, din moment ce nu există o metodică unitară, e greu să ştii ce termeni trebuiesc folosiţi, Un corector e de părere că trebuia să spui urmtoarea formulă, în timp ce altul că trebuia să spui o altă formulă. Practic eşti obligat să memorezi un ceraşaf imens de clişee ca să fi sigur că vei lua punctele respective.
Nu mi se pare că lucrurile s-au simplificat, ci din contră, s-au complicat.
Chestia cu materia sărită nu mi se pare o brânză prea mare. Nu toţi studenţii români reuşesc în străinătate, şi nici nu s-a făcut o statistică clară din care să reiasă că ai noştrii sunt mai cu moţ. Da, vorbim de olimpici, dar olimpicii sunt un segment aparte, de profesionişti pasionaţi. Olimpicii sunt o clasă aparte în orice sistem.
Cunosc şi eu studenţi care au galopat prin alte sisteme fără să fie olimpici - n-au fost nici în sistemul nostru - şi care n-au făcut mare lucru în afară. Nu că s-ar fi prezentat prost, dar nici n-au strălucit. Cunosc şi copii care au învăţat un timp în alte sisteme de învăţământ, unde erau cu materia cu mult înainte, dar asta nu-i făcea mai inteligenţi. Era ca şi cum ar fi văzut un serial în reluare: ştiau acţiunea.
Poate fi un avantaj, dar cred că nu unul semnificativ. Exact cum spunea şi altcineva, la olimpiadele aplicate nu prea vezi români (era pe undeva cometariul).
Asta nu înseamnă că românii nu fac treabă bună în afară, dar ideea asta că noi sunt buricul pământului doar pentru că am văzut în avans mai multe episoade nu mi se pare şi un semn al inteligenţei. Am fost duşi de sistem, nu am vrut noi.
Aveţi o logică de fier. Spuneţi că mediul universitar nu e slab, în timp ce mediul preunivesitar e vai de capul lui.
Explicaţi-mi şi mie cum vine treaba asta. Cum poţi clădi ceva valabil pe o bază inexistentă?
Un mediu preuniversitar slab nu poate da decât un mediu universitar slab. Nu poţi clădi ceva din nimic. Cărămizile mediului universitar se fabrică în şcoală şi liceu, ori dacă şcoala şi liceele lor nu fabrică decât rebuturi, atunci ceva nu se leagă.
"Nimeni nu-ţi contoriza cuvintele." - asta e pur si simplu un altfel de masura. Inainte nu era masurat nr. de cuvinte, ci cel de pagini.
"Un corector e de părere că trebuia să spui urmtoarea formulă, în timp ce altul că trebuia să spui o altă formulă." - pentru asta exista barem. Care clarifica destul de bine ce ar trebui sa apara pe lucrare.
"Exact cum spunea şi altcineva, la olimpiadele aplicate nu prea vezi români (era pe undeva cometariul)." - olimpiade aplicate nu exista. Am clarificat asta la comentariul respectiv, da.
"Spuneţi că mediul universitar nu e slab, în timp ce mediul preunivesitar e vai de capul lui." - da, pentru ca asa e.
"Explicaţi-mi şi mie cum vine treaba asta. Cum poţi clădi ceva valabil pe o bază inexistentă?" - nu e inexistenta, dar e slaba. Cat despre cum poti cladi, greu, incercand sa compensezi in primii ani ce nu se face la liceu, cum v-am mai spus cu alta ocazie.
"Un mediu preuniversitar slab nu poate da decât un mediu universitar slab." - nu neaparat, mai ales daca accepti studenti din tari unde chiar se face treaba in preuniversitar.
Cum vedeţi dvs. un astfel de barem? Se dă un punct dacă titlul apare denotativ şi doua dacă apare conotitativ.
Şi ce va scrie elevul?
Titlu e denotativ, ca să ia două puncte.
Baremul nu poate da toate formulele, iar acestea sunt multe şi mărunte. Un corector preferă un anumit set de stereotipii, altul alt set, şi nu-l poţi contrazice.
Aha, deci sistemul preuniversitar din orice ţară n-are legătură cu ţara respectivă, ci se susţine doar prin acceptarea studenţilor din alte ţări.
Cam încurcată treaba.
"Baremul nu poate da toate formulele, iar acestea sunt multe şi mărunte." - nici nu e necesar, sunt date formulele necesare pentru punctaj.
"Un corector preferă un anumit set de stereotipii, altul alt set, şi nu-l poţi contrazice." - ba da, poti face contestatie, mai ales daca profesorul nu a respectat baremul cand a corectat.
"Aha, deci sistemul preuniversitar din orice ţară n-are legătură cu ţara respectivă, ci se susţine doar prin acceptarea studenţilor din alte ţări." - nu asta am spus, mai cititi o data comentariul meu.
Arătaţi-mi un barem atât de complet care să dea mură-n gură fiecare virgulă sau expresie din zdemiile de metodici care plutesc prin învăţământul românesc.
Nu, baremul punctează atingerea unor etape, dar în ce constau acele etape, ce formule precise trebuiesc scrise ca să iei puncte nu spune nicun barem.
@ba da, poti face contestatie, mai ales daca profesorul nu a respectat baremul cand a corectat.
N-aţi înţeles! Din moment ce nu putem vorbi de o metodică unitară, există o grămadă de formule prin care se poate rezolva problema. Ideea e dacă cel care corectează le ştie pe toate sau le acceptă pe toate. Pe de altă parte, acesata fiind formule, e necesar să le treci cu punct şi virgulă.
Sunt formule pe care nici măcar un adult nu le înţelege, darămi-te un copil!
Baremul nu acoperă toate formulele. De fapt nu dă niciuna. Spune doar că acolo se potrivesc un set de formule.
Dau un exemplu. Fantezist, că nu mai ţin minte toate bălăriile alea:
BAREM
Definiţiea lirico-gogolioidă a titlulului constructiv - 2 puncte
Tu scrii:
Titlul gogoloid tehinco-liric reprezintă guguleala spofoidă a gugulelii liriceşti.
Bun, pare ok, dar poţi spune şi o altă formulă, pentru că sunt zeci de formule şi zeci de stereotipii în învăţământul românesc, şi nu toţi corectorii le ştiu.
Un meditator bune te învaţă totuşi vreo 3 sau 4 formule, aşa că poţi împuşca un 10
În fine, daca asta înseamnă educaţie... înseamnă că asta e de fapt educaţia adevărată.
Cu formule şi ticuri verbale.
"Sunt formule pe care nici măcar un adult nu le înţelege, darămi-te un copil!" - am trecut si eu prin aceleasi formule, si nu sunt greu de inteles, nici macar pentru un copil. Nici maica-mea nu a avea probleme in a le intelege ca ii aratam, stia ce faceam la scoala. Asa ca nu stiu despre ce adult vorbiti, dar problema e la acel adult.
"Bun, pare ok, dar poţi spune şi o altă formulă, pentru că sunt zeci de formule" - care inseamna toate acelasi lucru, daca vorbim de o definitie. Un corector capabil stie asta. Daca corectorul a gresit, din nou, pentru asta exista contestatia.
Vizând mult trâmbițata idee de a lega matematica cu practica : decât abordări prost inspirate de genul "o lumânare în formă de piramidă patrulateră regulată" căreia trebuie să-i determini distanța de la un punct la un plan mai bine enunțat la nivel teoretic.
Nu mi-a plăcut niciodată matematica şi nu ascund că sufăr de un grav analfabetism funcţional la această materie - cum alţii suferă de analfabetism la literatură, educaţie plastică, muzicală etc. - dar opiniile d-lui profesor arată că totul pleacă de la sistem.
Un sistem vechi şi prăfuit, târât din considerente nostalgice (gen eh, pe vremea mea...).
"Predau chestiuni care nu au cum să îi intereseze pe copii", afirmă dl. profesor. Întreg sistemul educaţional e plin de chestiuni care nu-i interesează nici măcar pe profesori, dar pe care trebuie să le predea.
"În afară de subiectul I care a fost abordabil, celelalte se adresează prea puțin elevului de nota 5. Nota 5 sau în jurul lui 5 se obține destul de ușor, dar după aia e destul de greu să obții notele mari." spune dl. profesor. Ceea ce da, 5 se ia destul de usor pe subiectele astea. Chiar nu vad o problema in a lua o nota mai mare, subiectele au fost banale.
"Nota 10 o să fie destul de greu de obținut" - daca va fi asa e chiar foarte bine. Este normal sa se faca o diferentiere pentru esalonul superior.
"Iar avem acel tip de subiect cu conținuturi rupte de realitatea." - sunt subiecte de MATEMATICA, e normal sa existe un grad de abstractizare. Tocmai asta e si ideea, elevii sa capete aceasta capacitate de a gandi abstract, macar intr-o anumita masura. Din punctul acesta de vedere subiectele au fost potrivite, si, dupa cum spune chiar domnul profesor, nu mult diferite de cele din anii anteriori.
"„Cauzele, sunt convins de asta, stau în modul de predare începând cu clasele I-IV. În niciun caz nu dau vina pe învățători, că și profesorii la fac la fel. " - asta e de-a dreptul contradictoriu. Modul de predeare e nasol inca din I-IV, dar nu e vina invatatorilor. E doar vina profesorilor atunci? Invatatorii doar ii urmeaza pe profesori si ca atare nu sunt de vina? De ce nu ar fi si ei de vina, ma rog?
"Predau chestiuni care nu au cum să îi intereseze pe copii." - nuu, imposibil, cum sa intereseze matematica pe cineva. Am pierdut sirul, parca nasol era modul de predare, acum continutul e de vina?
"În afară de acel procent de 1% din copii, care sunt înzestrați pentru matematică"= procentul de 1% de unde a fost scos?
"Acesta trebuie învețe chestiuni care îi servesc la ceva." - nu stiu daca greseala gramaticala este a autorului sau a editorului, dar trecem peste. Da, scoala il invata pe elev chestiuni care ii servesc mai tarziu. Asta, desigur, daca si elevul depune efortul corespunzator pentru a si le insusi.
"opiniile d-lui profesor arată că totul pleacă de la sistem." - sistem e un termen destul de general. La ce va referiti, mai exact?
Aş spune că argumentele d-lui profesor sunt mult mai solide. E o critică adusă sistemului de educaţie autohton. Asemenea critici se găsesc din belşug în manualele de pedagogie, spaţiul media etc.
Aprecierile la adresa sistemului nu prea se găsesc, nici în manuale, nici în lucrările de specialitate. În spaţiul public se găsesc doar la comentarii.
@Jonn Jonzz: Da, scoala il invata pe elev chestiuni care ii servesc mai tarziu.
Serios? Cât v-a servit dvs. analiza morfosintactică a elementelor plastice? Aţi folosit semnul plastic sau semnul constructiv în viaţa de zi cu zi? Cât aţi câştigat din contrastele expresiv-cromatice? Aşa, concret. A, aţi demonstrat atunci. Acum nu mai contează.
@Jonn Jonzz: E doar vina profesorilor atunci? Invatatorii doar ii urmeaza pe profesori si ca atare nu sunt de vina? De ce nu ar fi si ei de vina, ma rog?
Am mai discutat de "beneficiile" şi deliciile sistemului spiralat versus sistem modular. Una din marile probleme pe care le are sistemul de tip lanţ (spiralat) este că dacă se strecoară o eroare - să zicem un învăţător care nu-şi face treaba - sistemul merge înainte fără recuperări. Sistemul modular permite reluări pe diferite grade de dificultate.
@Jonn Jonzz: sunt subiecte de MATEMATICA, e normal sa existe un grad de abstractizare.
Dacă veţi studia sistemele de educaţie din afară - despre care înţeleg că aveţi şi o bogată literatură de specialitate - veţi vedea că abstractizarea este un proces care se desfăşoară treptat. La noi, copilul este aruncat din start în oceanul de abstractizare. Nu confundaţi matematica cu predarea matematicii. Sunt două lucruri diferite.
@Jonn Jonzz: Este normal sa se faca o diferentiere pentru esalonul superior.
Nu este normal în cazul unei evaluări primare, de cultură GENERALĂ (şcoală GENERALĂ = cultură GENERALĂ), este normal doar în cazul unui examen, a unei concurenţe. Evaluarea nu e competiţională, ci vizează doar atingerea unor competenţe MEDII. D-aia se şi numeşte evaluare. Atlfel s-ar numi concurs de admitere. La noi nu se face treaba asta, pentru că la noi învăţământul e praf şi pulbere.
"Aş spune că argumentele d-lui profesor sunt mult mai solide." - cel putin in articolul de fata domnul profesor aduce in discutie pareri personale, mai putin argumente.
"Serios? Cât v-a servit dvs. analiza morfosintactică a elementelor plastice?" - elemente de la diverse materii mi-au dezvoltat cultura generala + diverse abilitati. Da, mi-au fost si imi sunt utile, nu regret nimic din ce am facut in anii de scoala.
"na din marile probleme pe care le are sistemul de tip lanţ (spiralat) este că dacă se strecoară o eroare - să zicem un învăţător care nu-şi face treaba - sistemul merge înainte fără recuperări. " - nu neaparat. Exista posibilitatea de a recapitula, dupa cum exista si corigenta si repetentia. Nu e in nici un caz imposibil de recuperat.
" La noi, copilul este aruncat din start în oceanul de abstractizare." - stiu cum functioneaza unele sisteme din afara. Si nu, la noi elevul nu e aruncat in "oceanul de abstractizare". Se incepe treptat, cu notiuni simple, cum e si normal, nu se fac monoizi si clase de echivalenta la clasa a 3-a.
"Nu este normal în cazul unei evaluări primare, de cultură GENERALĂ (şcoală GENERALĂ = cultură GENERALĂ), este normal doar în cazul unui examen, a unei concurenţe. " - eu ma refeream la subiecte de examen, dar da, are sens sa se faca o diferentiere in cazul oricarei evaluari, pentru in oricare cadru, ca vorbim de scoala generala sau un inceput de specializare mai tarziu, nu toti elevii performeaza la fel de bine la toate materiile. Invatamantul nostru are niste elemente bune: programa si evaluarea, cand se face corect. Are si probleme, dar nu e (inca) praf si pulbere.
Mă bucur că aveţi, dar sincer să fiu nu prea se vede. În afara acelor studii sociologice de care vă agăţaţi random nu puneţi probleme de pedagogie.
@ Jonn Jonzz: elemente de la diverse materii mi-au dezvoltat cultura generala + diverse abilitati.
Aha, d-aia v-aţi mirat că vorbim de morfosintaxă, comentând că.... nu apare în programă (deşi programa specifică clar aria din care este preluat termenul)? Păreaţi că auziţi termenul pentru prima dată. Nu întreb dacă ACUM puteţi face o analiză de imagine plastică la nivel de clasa a VIII-a. Nu mai simt nevoia să întreb din moment ce vă miră un termen de bază al ariei. Sunt totuşi curios: câte comentarii plastice aţi făcut pe parcusul şcolii generale? 10? 20? 100? Câte aţi făcut din propria iniţiativă, ca să vă familiarizaţi cu limbajul plastic? Ce efort personal aţi depus în afara orelor de educaţie plastică, la fel cum aţi depus pentru matematică sau fizică? Aţi depus un efort egal? Hmm... nu-mi răspundeţ, pentru că e retoric...
Corigenţa şi repetenţia nu sunt recapitulări. În sistemul modular - dar şi la noi, prin meditaţii - nu se repetă întreaga materie, ci doar zonele care sunt neclare. Plus că repetenţia înseamnă reluarea totală a întregului parcurs.
@ Jonn Jonzz: stiu cum functioneaza unele sisteme din afara.
Da? Sunteţi sigur că ştiţi? În afară se face tot dresaj la literatură, adică se dă o schemă în care înlocuieşti doar anumite elemente şi iei notă maximă? În ce sistem se petrece treaba asta? Eu ştiu că în afară literatura se face practic, prin SCRIERE CREATIVĂ, prin fragmente de roman, prin joc de rol, nu prin dezvoltarea unor automatisme.
Vi se pare normal ca un copil care nu a citit vreodată un text să fie în stare să ia o notă de 9 doar recunoscând automat anumite trăsături ale unui gen literar?
Un sistem care permite unui elev să ia mecanic o notă fără să parcurgă materia respectivă, ci doar să memoreze şi să aplice anumite scheme, e un sistem praf şi pulbere. E un sistem care testează reflexele, nu competenţele. Nu, aşa ceva nu se practică în afară. Şi nu o spun doar eu, o spun multe cadre didactice.
@ Jonn Jonzz: eu ma refeream la subiecte de examen
Nu se dă examen în România la clasa a VIII-a. Nu se mai dă de multă vreme. Se dă evaluare. Evaluarea nu e examen, nu e concurs.
Evalurea înseamnă atingerea unor competenţe GENERALE, a unei ALFABETIZĂRI. Nu are rolul unui concurs, ci a unui nivel mediu, este testarea unei alfabetizări. Dacă un elev performează slab la evaluare înseamnă că n-a fost alfabetizat corect la materia respectivă. E vorba de o ALFABETIZARE, este un examen care trebuie să arate finalul unui parcurs de şcoală generală.
Concursul - sau examenul - înseamnă un plus peste evaluare şi testează abilitiăţi specifice unei specializări. La noi lucrurile sunt amestecate.
Şi da, e praf şi pulbere sistemul nostru. Cei care îi scapă sunt cei care descoperă metode de autoeducaţie. Mulţi ar adopta homeschooling-ul - care din păcate este prea costisitor - şi ar obţine rezultate la fel de bune sau poate chiar mai bune. Cunosc elevi din sistemul homeschooling care performează cu mult peste medie.
" În afara acelor studii sociologice de care vă agăţaţi random"- nu sunt "random", asa se lucreaza corect si riguros, cu date, nu cu pareri personale.
"Da? Sunteţi sigur că ştiţi?" - da, sunt. Stiu ca nu se lucreaza la fel ca la noi, am mai vorbit despre aspectele astea.
"Nu se dă examen în România la clasa a VIII-a. Nu se mai dă de multă vreme. Se dă evaluare. Evaluarea nu e examen, nu e concurs." - evaluarea nationala este un examen.
"Şi da, e praf şi pulbere sistemul nostru."- nu, nu este. Unele lucruri inca se fac bine, chiar mai bine ca in alte parti.
Orice examen de titluarizare - şi la noi, dar şi în alte ţări - are subiect de specialitate şi subiect de didactică a specialităţii. Mai precis un subiect de matematică şi unul de predare a matematicii. Sunt două paliere diferite: una e matematica, alta e predarea ei. Aţi pus o întrebare ciudată. Normal că un modul de pedagogie te instruieşte în practica pedagogiei. Dacă aţi citit atât de multă literatură pedagogică chiar nu aţi aflat că oriunde pe planeta Pământ competenţele pedagogice nu vin prin teleportare, ci sunt obiect de studiu? În alte ţări nu se fac module sau cursuri de pedagogie?
Se lucrează corect şi cu date, dar sistemul lor pedagogic pune mare preţ pe metodele diferite de predare (auditiv, chinestezic şi vizual), pe relaţia dintre predare şi fixare etc. La noi totul e o apă şi un pământ. Se învaţă la grămadă într-un singur mod. Cine poate ţine pasul, îl ţine. Cine nu poate.... vai de el!
Sunt suprins că manualele şi revistele bine documentate pe care le studiaţi nu v-au arătat aceste lucruri.
https://cft.vanderbilt.edu/guides-sub-pages/learning-styles-preferences/
@ Jonn Jonzz: Stiu ca nu se lucreaza la fel ca la noi, am mai vorbit despre aspectele astea.
Nu, nu se lucrează la fel ca la noi. Asta spuneam şi eu. Se lucrează total diferit, diferenţiat, pe stiluri de învăţare foarte clar definite. E bine să vă mai documentaţi.
Da, din păcate evaluarea naţională a devenit... examen! Este ca şi cum ai spune că un pantof poate fi folosit pe post de polonic pentru servit supa. Se poate. La noi se poate orice.
" Cine nu poate.... vai de el!" - nu, cine nu poate se poate inscrie la o scoala profesionala. Nu e obligatoriu ca toti sa aiba 10 sau sa mearga pe un traseu academic.
"Sunt suprins că manualele şi revistele bine documentate pe care le studiaţi nu v-au arătat aceste lucruri." - da, stiu ca exista mai multe feluri de a invata, si fiecare are anumite preferinte. Nu inseamna insa ca fiecarei persoane ii corespunde doar un anume tip de invatare.
Iar cu pregătire pedagogică eşti pedagog. După opinia dvs. nu există pedagogi.
Da, nu e obligatoriu. Exact cum am spus: vai de el!
Înseamnă că fiecare persoană dă randament maxim cu un anumit stil de învăţare, cel puţin aşa apare în literatura de specialitate. Aveţi dvs. un studiu care să ateste că cineva poate atinge randament cu o metodă care nu îi este proprie? Dacă aveţi, indicaţi-l şi să-l discutăm.
"Aveţi dvs. un studiu care să ateste că cineva poate atinge randament cu o metodă care nu îi este proprie?" - metodele de invatare arata o preferinta, nu o limita dura, v-am mai spus asta si alte dati. Poti invata prin mai multe metode, chiar daca preferi una anume.