La începutul anului 2023, am luat hotărârea de a mă înscrie pentru admiterea la Masterul în Management Cultural. Astfel, am alocat o parte semnificativă a acestui an rezoluției mele, prin participarea la cursuri de pregătire și înscrierea la o școală de vară specializată în management cultural.
După înregistrarea documentelor pentru înscriere, am început să resimt emoții intense. În câteva săptămâni, mă aștepta prima probă, iar eu am abordat-o plin de entuziasm și bucurie. Comisia era alcătuită din trei doamne profesoare de actorie, care au evaluat experiența mea de 6 ani în management cultural cu nota 4,33. Cu norocul de partea mea, datorită punctului din oficiu, am obținut astfel 5,33 la prima probă.
În cea de-a doua zi, a avut loc cea de-a doua probă a examenului, iar eu am păstrat aceeași doză de entuziasm, cu toate că veselia mea a scăzut ușor. Eram foarte curios să descopăr ce mă așteaptă acolo: ce subiect voi extrage și cum voi prezenta proiectul cultural în fața comisiei. Trebuia să fac față unui subiect dat la prima vedere, așa cum stipula regulamentul examenului. Când am ajuns în fața sălii unde urma să susțin examenul, m-am simțit dezamăgit când am constatat că unii dintre candidați aduseseră deja subiectele pregătite de acasă.
Nu m-am gândit nicio secundă că voi pica examenul care de fapt a constat în prezentarea propriului CV, a unei scrisori de intenție și a unui proiect de management. Nu m-am gândit nicio secundă că voi pica un examen care pentru mine însemna o continuare firească a ceea ce fac de 6 ani într-un domeniu cultural.
Așa că nu am fost admis. Am rămas un manager cultural wanna be, dezamăgit, trist și frustrat, care nu a înțeles în ce constă managementul admiterilor într-o instituție de învățământ superior.
Nu doresc să intru cu forța și nici nu este obligatoriu să fac acest master aici. Doar că nu mă așteptam ca, la 20 de ani de când am terminat studiile, să mă întorc din nou la școală și să găsesc un astfel de dezastru în care se intră pe pile și combinații.
Dar această scurtă poveste nu este nici măcar despre dezastrul din UNATC sau din orice altă unitate din România. Este despre un obicei bun pe care se pare că l-am uitat din ce în ce mai mulți. Obiceiul de a ne scandaliza, de a protesta împotriva nedreptăților ale căror victime sau martori suntem. Ne-am obișnuit atât de mult cu abuzurile și hoția, încât suntem tentați să-i catalogăm pe cei care vor să lupte drept iraționali și scandalagii.
Aproape toți prietenii care mă cunosc (cu mici excepții) m-au sfătuit să trec peste și să caut un alt program de master. Dar aici nu este vorba despre programele de master sau despre nebunia mea de a face un master cultural la 40 de ani, ci este vorba despre incapacitatea noastră de a ne cere drepturile, despre felul în care, nefăcând nimic, devenim complicii unui sistem care a terminat cu părinții noștri și care are toate șansele să termine nu doar cu noi, ci și cu cei care vin după noi.
Șosele, spitale, învățământul - toate sunt la pământ. Și cu toate acestea, acceptăm fiecare dezastru cu blazare și fatalism. Pacienții români stau ore întregi la ușile medicilor, așezați pe jos, pe scările spitalelor, umiliți până la ultima suflare. Drumul București – Brașov durează și 5 ore cu mașina, iar cu trenul, dacă te încumeți să străbați țara pe ruta, să zicem, București – Arad, faci doar 12 ore, în timp ce în anii '80 dura 8 ore. Nu mai protestează nimeni, ce rost ar mai avea? Sportul nostru național este să cunoaștem pe cineva care cunoaște pe cineva și care să ne ajute să rezolvăm problema..
Am povestit toate acestea nu pentru că vreau să fac o revoluție (oricum nu interesează pe nimeni), ci pentru că încă sunt atât de naiv încât să cred că pot face ceva cu adevărat util în instituțiile de stat românești.
Închei cu o anecdotă tristă: „Ce e mic și respiră greu?” se întreabă un personaj dintr-o piesă de teatru a cărei acțiune se petrecea în anii ‘’80.
Deci, ce e mic și respiră greu? Viitorul – suntem în 2023.
PS : Am uitat sa precizez că este vorba despre UNATC - Antreprenoriat și Management al organizațiilor teatrale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Și eu am avut la IPB materii la care profesorii dădeau lista de subiecte și fiecare și le rezolva de acasă. Nu văd care e problema.
Din acest punct de vedere, e posibil ca întregul articol să fie un jalnic hoax.
Unii renuta si pleaca din tara pentru ca nu isi pot petrece toata viata luptand in strada. nu au suficient timp in viata pentru a face asta.
Altii, renuta pentru ca nu vad un progres real in diectia asta si atunci cauta alte solutii si asa ajung la un cunoscut care cunoaste pe cineva...
Abordarile astea se vad in toate problemele, in toate situatiile si daca e nevoie de un exemplu la extrem, se vede chiar si in lucruri infinit mai tragice, precum razboiul din vecini. A-ti pastra adepti pentru o lupta in strada este o strategie pe care cei cu resurse o stiu si o practica.
Dar de fapt poate că sunteți unul dintre sorosiști. În acest caz nu mai am nimic de comentat....
Raspunsul meu este dat celor care spun ca numai strainii fac lucruri rele in Romania si ca noi romanii suntem victime nevinovate, noi fiind ce mai cei curati din aceasta lume. Nu, primii nostri dusmani suntem chiar noi. Ce se intampla acum in tara, persoanele votate, coruptia generalizata are mai putin de a face cu strainii, ci cu noi romanii. Cineva spunea ca libertatea inseamna mult responsabilitate. Noi ne-am luat-o fara sa fim responsabili pe destinul nostru si am lasat-o la altii ca este mult mai usor sa dai vina pe altii, adica pe strainii rai.
P.S. Eu care credeam ca ne tragem din Adam si Eva si nu Decebal si Traian, care a fost o idee progresista chiar din timpul comunismului...daca va mai aduceti aminte
Revenind. Nu am spus niciodată că vina pentru destinul nostru prost o poartă străinii. Sigur că noi suntem responsabili pentru destinul nostru, așa cum orice popor e responsabil pentru destinul său. Dar Dvs și colegii Dvs de ideologie păreți să nu înțelegeți ceva, sau să aveți ”orbul găinilor”, ziceți cum vreți. În lume există o competiție dură între state, pe toate planurile, și în special pe plan economic. Un stat, dacă e responsabil, CONTRACAREAZĂ tendințele celorlalte state de a-și ”trage spuza pe turta lor”. Noi într-adevăr suntem corupți, dar de corupția nostră beneficiază și alte state, pe care le favorizăm economic, în dauna interesului nostru național. Să nu credeți că dacă un stat vestic e eficient în gestionarea propriilor probleme, dacă îi vom lăsa libertatea de a ne ”duce de mânuță” va fi la fel de eficient și benefic și pentru noi. Aste e o tâmpenie puerilă. Fiecare stat va face ce e bine strict pentru el. Noi dacă nu facem nimic bun pentru noi - și nu facem - vom fi doborâți la pământ de statele responsabile, care se străduiesc să facă bine pentru ele. Ceea ce e corect. Așa ar trebui să facem și noi și NU FACEM, de tâmpiți și corupți și indolenți ce suntem. Deci deși alte state ne fac rău implicit, ei au dreptate, fiindcă fac bine pentru ei, iar noi suntem așa cum nu ar trebui să fim, fiindcă în loc de a ține la intersul nostru național, favorizăm TOT interesul altora. Noi suntem într-adevăr de toată jena, în schimb pentru statele europene partenere, jos pălăria referitor la cum își urmăresc interesele proprii !
Dar am o rugăminte amicală: lăsați deoparte retorica, în sens peiorativ, cu creștinismul și dacii liberi etc, că e (puțin spus) neonorantă pentru Dvs...