Au urmat două luni de tăcere, în care am învățat mai multă carte decât în toți anii dinainte. Mama reușise, cu sacrificii pe care nici astăzi nu cred că le înțeleg pe deplin, să-mi plătească zece ședințe de pregătire. Cu tata nu vorbeam decât strictul necesar: un „bună dimineața” și un „noapte bună”, uneori nici atât.

Îmi amintesc perfect întrebările care nu-mi dădeau pace în seara în care am aflat că am fost admis la facultate. Cu ce mă voi întreține? Unde voi locui? Ce voi mânca? Cum mă voi descurca? Entuziasmul reușitei, după 3 ani de speranță, era umbrit de teama de necunoscut.

Nu știu cum am reușit, da' am găsit în cele din urmă un zugrav mai prietenos cu clasa muncitoare și așteptări financiare ceva mai pământene. Vorbesc cu el, îi zic ce și cum, batem palma telefonic, azi m-am dus cu mașina să-l aduc la mine acasă să vadă proiectul la fața locului.

Din perioada cȃnd eram studentă la inginerie, am o amintire care nu şi-a pierdut actualitatea, deşi datează de aproape 40 de ani: un desen (afișat atunci la ceea ce se numea „gazeta de perete” a facultăţii) care descria „muntele studenției”: era o piramidă în trepte la poalele căreia stăteau puiuți gălbiori extrem de fericiţi. Apoi aceştia începeau „urcușul” şi deveneau din ce în ce mai „jumuliți”, pȃnă cȃnd – la vȃrful piramidei – se aşeza, obosit şi cocoşat, un vultur pleșuv, numit „absolvent”.

În cea de-a doua zi, a avut loc cea de-a doua probă a examenului, iar eu am păstrat aceeași doză de entuziasm, cu toate că veselia mea a scăzut ușor. Eram foarte curios să descopăr ce mă așteaptă acolo... (Foto: Profimedia Images)

În anii 90-2000, un om înstărit își permitea un bucătar personal, un aghiotant care să îi facă cumpărăturile și un șofer cu o mașină în fața blocului, întotdeauna la dispoziție; desigur, plătind salarii pentru fiecare dintre aceștia. În 2022, un corporatist cu un salariu mediu pe economie are toate acestea la dispoziție cu 3 aplicații instalate pe telefon. (Foto: Getty Images)

În centrul învățământului universitar românesc – așa cum se înfățișează el astăzi – se află multul, sau mai exact cantitatea. Știm că acest lucru e corelat cu faptul că studenții care depășesc numărul locurilor ”subvenționate” plătesc taxe. Firește că numărul acestor locuri e stabilit de așa manieră încât plătitorii de taxe să fie cât mai mulți. (Foto: Damien Meyer/ AFP/ Profimedia)

Dom' profesor punea multe note, în jur de șapte pe semestru plus teza, și nu avea nicio problemă să te asculte de două ori în două zile, ca să nu te culci pe-o ureche.

Săptămâna aceasta guvernul britanic a confirmat că studenții din UE nu vor mai putea lua împrumut de student de la băncile engleze pentru taxa anuală de școlarizare. Având în vedere că aceasta era în jur de 9000£ anual, pentru o majoritate covârșitoare a studenților europeni, și mai ales români, acest împrumut reprezenta unică modalitate prin care reușeau să-și acopere costurile. (Foto: Stefan Rousseau/ PA Images/ Profimedia)

„Studentul poate să lucreze oriunde doreşte în Europa, în lume, dar dacă primeşti din partea statului un sprijin, după terminarea facultăţii să existe o perioadă în care acele lucruri pe care statul ţi le-a dat să returnezi, aşa cum se întâmplă în Europa", a spus Eugen Teodorovici. (Foto: Inquam Photos)