Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Când am venit în București, nu știam decât să fierb un ceai. Însă întâlnirea cu o carte mi-a deschis pasiunea pentru gătit

Jamie Oliver

Când am venit în București, nu știam decât să fierb un ceai. Pasiunea mea pentru gătit nu s-a născut din nevoie, ci a apărut odată cu prima mea carte „serioasă” de bucate: Jamie Oliver, „Ministrul hranei sănătoase”. 

O carte care a pornit o revoluție alimentară la nivel mondial și care mie mi-a schimbat cu totul abordarea față de mâncare.

Ce am învățat de când lucrez într-o editură care publică și cărți de gastronomie este că aceste cărți înseamnă mult mai mult decât ce ne închipuim cu toții atunci când le privim ca pe niște simple culegeri de rețete. 

Pentru început, trebuie să nu le confundăm cu volumele de nutriție și sănătate, pline cu sfaturi general valabile, care abordează științific relația pe care o avem cu mâncarea. Cărțile de bucate tratează altfel această relație, ele cunosc faptul că hrana unui popor constituie o parte importantă din cultura sa, așa că scot în față ceea ce este unic, specific. Știm cu toții că mexicanii mănâncă iute, italienii nu se despart de paste, indienii combină arome amețitoare.

Globalizarea face ca aceste cărți de bucate să devină portavoci ale unor schimburi culturale. Rețete străvechi și ingrediente rare călătoresc în cele mai îndepărtate locuri, combinațiile îndrăznețe ale gusturilor diferite nasc noi rețete și ajungem să recunoaștem în cărțile de gastronomie de astăzi o radiografie a unei lumi care se zbate, nu doar în farfurie, între inevitabilitatea globalizării și imposibilitatea renunțării la individualitate.

Foto: Guliver Getty Images

Pare că avem cărți de bucate de când lumea și pământul, însă o industrie a acestor cărți s-a dezvoltat cu adevărat abia în urmă cu aproximativ 20 de ani și și-a găsit, bineînțeles, nucleul în Occident. Înflorirea extraordinară în ultimii ani a acestei industrii nu face decât să indice un grad din ce în ce mai înalt de civilizație, de dezvoltare economică - în fond, nu putem avea o piață a cărților de bucate acolo unde bucatele lipsesc de pe masă.

Se spune că orice carte reflectă spiritul epocii sale. În urmă cu zeci de ani, titlurile și copertele cărților de gastronomie erau dedicate exclusiv doamnelor, de la celebra „La veritable cuisine de famille par Tante Marie”, la „Quick Dinners for the Woman in a Hurry” și „A Thousand Ways to Please A Husband”. În zilele noastre putem observa pe copertele cărților de bucate – și nu de puține ori – și bucătari celebri, majoritatea susținuți de show-uri TV și canale Youtube populare. Jamie Oliver și Gordon Ramsay sunt doar doi dintre ei. Dacă înainte bucătăria era un loc destinat exclusiv jumătății feminine dintr-un cuplu, astăzi pasiunea pentru arta culinară este parte a unui lifestyle elaborat, ce îi înnobilează în egală măsură pe domni și pe doamne.

În prezent, piața cărților de gastronomie cuprinde o sumedenie de titluri, de la nemuritoarele cărți cu rețete de bază la cele din bucătăriile exotice, de la rețetele grupate în funcție de ingredientele principale la cele categorisite după felurile de mâncare; cărți mici sau mari, cartonate și îngrijit editate, tipărite în culori vii și ilustrate sugestiv. La nivel internațional există chiar Gourmand World Cookbook Awards, o ceremonie prestigioasă care de 20 de ani reunește și premiază cele mai importante sau originale titluri de cooking de pe plan mondial, competiție în care și România și-a găsit locul în ultimii ani prin „Cartea regală de bucate” a Principesei Margareta, „Rămâi la masă?” de Laura Cosoi și „Rețete vegane fără foc” de Ligia Pop.

Este greu să te faci remarcat într-o astfel de piață dacă nu aduci ceva diferit. Și pentru acest lucru trebuie să înțelegi că atitudinea generală față de mâncare s-a schimbat semnificativ în ultimii ani.

Într-o societate civilizată, apetitul pentru cărți de gastronomie ajunge astăzi să reducă uneori chiar apetitul pentru mâncare, încurajând educarea gustului și preferința pentru calitate în loc de cantitate.

Faptul că generalizarea economiei de piață liberă a adus cu sine și un stil de viață nesănătos, cu promovarea excesivă a mâncării de tip fast-food și a semipreparatelor, a creat o criză serioasă a obezității, care s-a dublat la nivel mondial din 1980 și până astăzi. Conform OMS, în 2014 mai mult de 1,9 de miliarde de adulți și 39% dintre tinerii sub 18 ani erau supraponderali, cu impact negativ major pentru sănătate. În România, rata obezității a depășit 20%. Era firească o răzbunare, și aceasta a venit sub forma curentului mâncatului sănătos, a întoarcerii spre moderație și mâncare gătită acasă, a educației nutriționale, a orientării către diete sau vegetarianism. Într-o societate civilizată, apetitul pentru cărți de gastronomie ajunge astăzi să reducă uneori chiar apetitul pentru mâncare, încurajând educarea gustului și preferința pentru calitate în loc de cantitate.

Foto: Guliver Getty Images

Alături de înscrierea în curentul mâncatului sănătos, care poate uneori îmbrăca și forme extreme, cele mai căutate cărți de bucate ale zilelor noastre aduc ceva în plus: identificarea cu un stil de viață elitist. Segmentul cărților premium rămâne căutat, o carte de bucate scumpă devenind, în ultimă instanță, un accesoriu de lifestyle. Luxul de a găti din plăcere și de a mânca sănătos este la fel de atractiv precum libertatea de a experimenta, de a aduce arome exotice și noi stiluri de preparare a hranei în bucătăria personală.

Dincolo de aceste lucruri, publicul însuși a devenit mai exigent. Trăim într-o epocă în care găsim rețete oriunde – la televizor, pe Facebook, pe Youtube, pe site-uri și bloguri. Nivelul educației culinare a crescut. De multe ori, în această epocă a creatorilor de conținut, noi suntem cei care creăm, fotografiem și postăm rețete în mediul online. Cu toate acestea, piața cărților de gastronomie rămâne una bine reprezentată, chiar în creștere. Preferăm să avem în față obiectul fizic, să îi simțim paginile, să îl putem expune în bucătărie, și apreciem cărțile produse la o calitate tipografică excepțională, cu fotografii de cea mai bună calitate, semnate de cei mai cunoscuți chefi sau de vedete în vogă, cărți în care editurile investesc consistent.

Totuși, cât de mare este piața cărții de gastronomie în România? În lipsa statisticilor din domeniu, estimarea ar veni în urma discuțiilor cu marii distribuitori, potrivit cărora procentul mediu ar fi undeva între 3 și 7% din volumul total de vânzări, într-o piață de carte de 60-80 milioane de euro. Procentual, se pare că suntem doar ușor sub media europeană, valoric însă piața de carte din România rămâne una dintre cele mai mici din continent.

În momente-cheie ale evoluției sociale și culturale, cărțile s-au schimbat odată cu noi. O carte, fie ea și de gastronomie, poate avea puterea de schimba lumea, și în aceeași măsură de a reflecta schimbările lumii. Pentru a ne măsura locul pe scara economică mondială e suficient să ne uităm la numărul de librării, la cum arată și cum sunt expuse în ele cărțile (în acest caz de bucate), la cât de multe titluri internaționale sunt traduse la zi, la cât de mulți autori autohtoni avem. Iar pentru a înțelege unde a ajuns și ce nevoi are o societate civilizată, e suficient să deschidem cea mai recentă carte a lui Jamie. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Silvia Jurcovan
    • Like 0
  • check icon
    Gătesc și eu de ani buni și am o sumedenie de cărți de bucate. Mărturisesc că Radu Anton Roman și Silvia Jurcovan sunt ”vinovați” pentru cel puțin 10 kg de țesut adipos extracomunitar. Rețetele lui Jamie Oliver & Co. nu mi-a spus mare lucru, nu sunt un fan al bucătăriei anglo-saxone-normande...
    Ce vroiam de fapt să vă spun, Ah, da! Ceaiul NU se fierbe! Niciodată! Cel mult apa pentru ceai și de fapt cunoscătorii spun că se încălzește (in funcție de felul ceaiului: alb, verde, negru, ceylonez, indian, chinezesc, japonez, etc.) de la 60 de grade până la 90, rar până la 100. Sunt ritualuri întregi de făcut ceaiul, după cum bine știți, așa că nu puteți expedia in derizoriu nobila artă a ”servirii ceaiului” decât dacă beți ceai de păpădie sau cozi de cireș.
    Dacă tot lucrați la o editură de specialitate.....ar trebui să știți măcar acum, când scrieți despre arta culinară, aceste detalii...
    • Like 0
  • Sanda Marin bate pe Jamie Oliver la poponeţ! Părerea mea.
    Și-o găseşti in orişice bucătărie unde se ştie găti.
    • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult