Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Când ambiția ține loc de strategie

Întâlnire de afaceri

Foto: Profimedia Images

O problemă comună cu care se confruntă mulți antreprenori este legată de confuzia dintre ambiție și strategie.

În timp ce ambiția este un obiectiv pe care antreprenorul și-l setează în mintea sa, strategia se referă la calea de urmat pentru a putea atinge acel obiectiv, inclusiv identificarea oportunităților sau depășirea obstacolelor care ar putea apărea pe parcurs.

Etimologic, cuvântul strategie provine din grecescul strategos care înseamnă “general de armată”. Chiar dacă, la origine, termenul aparține sferei operațiunilor militare, însemnând pregătirea, planificarea și ducerea războiului, în business, strategia se referă atât la stablirea obiectivelor, cât și la planificarea acțiunilor de urmat pentru a atinge acel obiectiv.

Și cui nu i s-a întâmplat, cel puțin o dată în viață, să lucreze intens la un obiectiv și, totuși, să-și dea seama că acțiunile pe care le-a întreprins nu au dus în direcția dorită? Cauza, cel mai adesea, este legată de faptul că acțiunile respective nu au fost organizate de așa manieră încât să fie aliniate cu obiectivul propus.

Cele mai multe probleme în business se ivesc atunci când business owner-ul este fie depășit, fie copleșit, sau chiar amândouă, de ceea ce se întâmplă în propria-i ogradă. Cu alte cuvinte, nu știe cu exactitate ce fac sau ce ar trebui să facă angajații ori nu înțelege natura problemelor cu care firma se confruntă și, astfel, apar mici crize care tind să se perpetueze și să genereze, la rândul lor, alte probleme.

În timpul uneia dintre campaniile electorale de la noi, am lucrat, pe partea de comunicare, cu o organizație politică care era burdușită cu tot felul de tactici, fără a avea însă o strategie de campanie coerentă. Mai mult decât atât, la fiecare ședință apăreau noi tactici, noi idei și toată lumea părea fascinată de ele. 

L-am întrebat pe managerul de campanie:

- Care e, totuși, strategia? Pentru că pare că stăm pe loc…

Răspunsul lui a fost:

- Să facem un scor bun!

Am insistat, spunând:

- Trebuie să existe o strategie înainte de a putea inventa tactici. Altfel, vom acționa în toate direcțiile și nu vom ajunge nicăieri!

A refuzat să înțeleagă diferența. Și, evident, au pierdut.

Imaginează-ți că ești pe câmpul de luptă și fiecare soldat din formația care se află în subordinea ta are câte o idee despre cum s-ar putea câștiga bătălia. Niciunul dintre soldați nu deține informații despre inamic, armele pe care acesta urmează să le folosească și nici nu are cunoștințe despre teritoriul pe care urmează să se dea lupta.

Tot ce știe e că vrea să învingă. Vrea să câștige. Vrea trofeul. Așa că, scoate arma din dotare și începe să tragă. Fără direcție. Fără țintă. Fără scop. 

La fel procedează și colegii săi. Trag fără o țintă clară, alergând de colo în speranța că inamicul va fi pus la pământ. După un timp însă, oboseala își spune cuvântul, iar gloanțele sunt oricum pe terminate. Lupta este pierdută.

În mod asemănător, mulți antreprenori își doresc un “profit bun” cum, de altfel, e și normal. Doar că, un profit bun nu poate fi realizat decât dacă există o „strategie bună” care să poată fi pusă în aplicare.

În niciun caz nu sunt de părere că strategia ar trebui să fie un act democratic, la care să contribuie toți cei implicați. Din contră, consider că ține de liderul companiei respective să o dezvolte, eventual împreună cu un consultant.

Iar asta pentru că strategia nu este despre ceea ce cred sau vor angajații să se întâmple, ci despre desfășurarea optimă a forțelor (umane, financiare, materiale, etc.) pentru atingerea obiectivelor stabilite de companie astfel încât aceasta să își îndeplinească misiunea pentru care a fost creată.

De aceea, strategia este mai mult despre acceptarea și înfruntarea realității așa cum este ea pentru că implică, pe de-o parte, curajul de a vedea și rezolva problemele care apar într-o companie, iar pe de alta, depinde de inteligența antreprenorului de a putea depăși obstacolele care stau în calea atingerii obiectivelor propuse.

Pe cale de consecință, un antreprenor nu se poate baza pe strategia speranței în afacerea sa, ci trebuie să acționeze având certitudinea că lucrurile pe care le face îi vor aduce rezultatele pe care le dorește.

În caz contrar, se va ciocni de ceea ce se numește breșa dezamăgirii – prăpastia adâncă dintre ceea ce a visat și ceea ce a realizat de fapt. Ambițiile lui sunt undeva sus, dar realitatea este aici, jos. Și asta pentru că, așa cum zicea Benjamin Franklin, „dacă eșuezi să planifici înseamnă că planifici să eșuezi”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Pălărie de damă

Copiii mamei soacre și-au confruntat notițele abia după înmormântare. Adevărul i-a eliberat, au urât-o pentru câteva ore, dar prevederile testamentare și o ladă de șampanie vintage, scumpă, cumpărată chiar de soacră-mea pentru ocazie, a mai atenuat șocul și a netezit o parte din drumul spre vindecare. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Bosnia Romania

Suntem contrariați de atmosfera din Bosnia, de modul în care a fost primită echipa națională. Lucescu vorbea chiar de condiții de divizia C, evident după ce a criticat arbitrajul, ca în toată cariera lui. Comentatorii sunt siderați de ostilitatea gazdelor, și ne întreabă retoric cu un ton superior dacă ne-am săturat de UE, uitați asta ne așteaptă în afara blocului comunitar. Înseamnă că domnul Lucescu, domnii Grădinescu și Mocanu și tot restul suporterilor care cred că România e altfel, nu știu în ce condiții joacă unii juniori în România. foto Profimedia

Citește mai mult

Nicolae Șerban

E greu să vezi în agricultură mai mult decât vreme, prețuri și noroi. Dar în halele de la Orbeni, printre senzori, tabele și camioane care nu merg niciodată goale, înțelegi că povestea asta e despre altceva: despre disciplină. Despre felul în care cineva a decis că nu „merge și-așa”, că agricultura e știință, nu poezie, și că, atunci când partenerii potriviți se întâlnesc, produsul românesc poate sta pe raft nu doar în iulie, ci și în ianuarie.

Citește mai mult

 expert contabil

Pentru fiecare 10.000 de lei distribuiți, impozitul crește de la 1.111 lei la 1.905 lei, iar firmele trebuie să verifice activul net și capitalul social înainte de a face orice distribuție. „Cota de 16% intră în vigoare de la 1 ianuarie, dar se aplică pentru dividendele distribuite după 1 ianuarie. Or, ce dividende pot eu să distribui în ianuarie? Pe cele din trimestru IV, cele care se formează chiar acum”, explică expertul contabil.

Citește mai mult