Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Când asumarea bate discriminarea: „Ar trebui să fie o normalitate să nu ascunzi cine ești”

Renata Mihaly

Am cunoscut-o pe Renata Mihaly la un festival de modă. Venise acolo în calitate de tânăr designer, pentru a-și prezenta colecția la care muncise în ultimele luni. Mi-a atras atenția faptul că printre ținutele vestimentare pe care le pregătea pentru podium erau și eșarfe cu bănuți. Știam despre Renata că e de etnie romă, dar n-am bănuit niciodată cât de mult face acea tânără de numai 23 pentru comunitatea de romi din Baia Mare, locul ei de baștină.

Și acum, fie vorba între noi, există tendința asta păcătoasă să ne concentrăm aproape exclusiv pe valorile din capitală, încât aflăm doar accidental de existența unor oameni care în comunitățile lor locale fac adevărate miracole. Și Renata Mihaly e unul dintre ei. 

Mama Renatei e de etnie romă și tatăl ei e maghiar. Tocmai pentru că s-a născut din apropierea a două minorități, Renatei nu i-a fost niciodată rușine să spună cine e. A simțit asta de la grădiniță. N-a învățat-o nimeni să fie asumată, singură a înțeles că poate nu e chiar în dezavantajul tău să spui că ești minoritar, că poate tocmai asta te poate face special pe lume. Și practica i-a dat dreptate.

Pe de altă parte, a avut norocul să se nască într-o familie în care valorile toleranței, implicării și altruismului să conteze cu adevărat. Mama ei, Loredana Mihaly, e profund implicată în sprijinirea comunității rome din Baia Mare, îi ajută pe cei vulnerabili și face adesea eforturi de combatere a conspirațiilor care circulă liber și periculos prin mediul lor. Așa că și Renata a simțit de devreme imboldul de a ajuta.

Și pentru că are un talent deosebit la desen, se duce adesea în comunitățile de romi și învață copiii să deseneze. Între un desen și o pictură, ea le insuflă acestora și idei, pe care poate mulți nu le aud în familie. Una dintre ele este asumarea.

“Sunt tineri și copii care nu au curaj, dar văd alți tineri din comunitate care au curaj, și atunci e posibil ca asta să ajute. Eu sunt voluntară în Baia Mare la mai multe asociații, unde vin copii, facem activități cu ei, inclusiv desenăm, pictăm. Iar eu mereu încerc să mă prezint lor ca fiind de etnie, ca să aibă și ei curajul să facă la fel. Să nu mai existe rușinea aia, pentru că noi putem face lucruri minunate. Trăim totuși în vremuri în care ar trebui să fie o normalitate să nu ascunzi cine ești.”

Când vorbește despre asumare, Renatei îi sclipesc efectiv ochii. Cumva, ea a ajuns instinctiv să rezolve o problemă pe care alții se chinuie s-o dezlege de ani întregi în România: că asumarea bate discriminarea. Că e contraproductiv să fii de etnie și să spui că nu ești, ca să eviți privirile insinuante. E exact ca în principiul acela care funcționează în strategia politică: “Dacă e ceva de spus despre tine, fii tu cel care spune!”

Cu alte cuvinte, e mai puțin probabil să fii discriminat, atunci când îți afirmi cu mândrie identitatea. La fel cum e mai posibil să cazi pradă discriminărilor, atunci când minți despre cine ești cu adevărat. Lecția asta, venind de la o copilă de 23 de ani, e uriașă.

Căci dincolo de toate, aici e vorba despre împăcarea cu sine din care derivă autenticitatea. Când ești autentic, e imposibil să nu fii plăcut. Și asta m-a învățat pe mine Renata Mihaly în cele câteva zile în care ne-am intersectat la festivalul de modă.

Și-am vrut să duc povestea asta în toate mediile în care am ajuns ulterior. Pentru că în lumea asta atât de tehnologizată și de artificială, e atât de rar să găsești un om căruia să-i sclipească ochii dintr-un ideal. Și nu voi încheia povestea asta cu vorbele mele, ci cu vorbele ei, ca să simțiți cu toții emoția autenticului care nu poate fi trucat în niciun fel:

“Fiecare alege ce vrea să facă și cum vrea să se expună, dar pentru mine e dureros și trist să văd că sunt oameni care nu au curajul să se deschidă și să spună cine sunt cu adevărat. Bine, toată comunitatea romă mai are încă de lucrat la asta, pentru că încă există în interiorul nostru, al comunității, teama de prejudecată și de subiecte care îi înjosesc. Dar eu am încercat de fiecare dată să spun cu mândrie că sunt de etnie și asta mă ajută și mă bucură. Asta și încerc să transmit prin ceea ce fac: că tinerii romi trebuie să aibă curajul și mândria de a spune cine sunt. Pentru că doar noi, etnicii romi, putem să arătăm lumii lucrurile minunate din cultura noastră.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    "Și acum, fie vorba între noi, există tendința asta păcătoasă să ne concentrăm aproape exclusiv pe valorile din capitală" - adica daca nu vine de capitala nu reprezinta nimic. Cunoastem astfel de stereotipuri care in realitate sunt o discriminare mascata.
    Ca sa nu se mai simta nimeni vinovat propun sa incepem usor usor cu o descentralizare a societatii romanesti si fiecare regiune sa se dezvolte asa cum doreste si nu cum doresc cei de la Bucuresti. In afara de Franta toate tarile dezvoltare sunt tari federale sau tari cu descentralizari largi sau chiar autonomii...
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
sound-bars icon