Foto: Getty Images
E vineri după-amiază. Tocmai am terminat o sesiune de consultanță online, șase ore maraton cu un medic oncolog/ antreprenor. Deschid calendarul și e pentru prima oară după mult timp când dau ”hide” la calendarul familiei în cloud, senzația aia că nu mai am respiro îmi ține sistemul nervos simpatic activat mai mult decât îmi doresc. Ca prin minune, calendarul meu se „curăță” de 30% din întâlniri/ sarcini și alte chestii ce-ți bruiază mintea. Mă uit la ceas, trebuie să plec, nu-mi place să conduc pe întuneric... mi-e mintea obosită și visez la somn, dar nicio șansă. Trebuie să fac cumpărături, să nu uit să hrănesc pisica și papagalul înainte de plecare, să pun benzină, să...
Închid laptopul și fug.
Pe drum, îmi sun o colegă de liceu, dacă am noroc și îmi răspunde știu că voi avea un interlocutor până la destinație. E profă de istorie la un liceu cunoscut din București, se chinuie cu un master, e în sesiune. Râd când răspunde și îi spun: „Ce ușurare, voiam și eu să vorbesc cu oameni din generația mea!” Turuim vrute și nevrute de la istorie, Ucraina și interesele producătorilor de armament, până la alte evenimente plăcute sau neplăcute din viețile noastre.
Parchez. Se simte în aerul satului mirosul de lemn ars și numai cine nu știe bucuria primului foc în sobă, în ajunul iernii la țară, nu poate să traducă această senzație. Nucul cel bătrân îmi face cu ochiul așa cum faci unei puștoaice puse pe șotii – ha, ha, el e cel gol… de frunze. Descarc cumpărături pentru doi, alese după gusturile noastre. Le car după mine în două drumuri. Și ciocăn ușor la ușă. Îmi răspunde zâmbind cu părul vâlvoi.
Și atunci m-a izbit. Am ciocănit la ușa fiului meu, în casa în care a decis pentru prima oară în viața lui să stea singur câteva zile. Nu mai conta motivul (pentru că numai aici poate vedea cerul plin de stele, numai aici poate să observe în aceste zile cu telescopul său nu știu ce galaxie), situația asta inversată m-a emoționat profund.
El, copilul cu bucle blonde ce dormea cu lumina aprinsă, căruia îi era jenă să ceară o sticlă cu apă la alimentara din colt, care încă se mai joacă cu bețele prin pădure ori vrea să fie mângâiat pe păr, a locuit singur prima noapte din viața lui și-a făcut cumpărături și s-a gospodărit cum a putut. E acel „preview” pe care mamele îl anticipează cu durere, dar și cu mândrie. Are 15 ani și 1,92. Încă copil, în trup mare pe drumul independenței sale.
Life skills. Azi, când ne plimbam amândoi prin pădure, cu gândul la contextul de mai sus, am conștientizat că orice părinte trebuie să ofere copilului său experiențe care să-l ajute să fie independent, să găsească soluții rapide atunci când viața te provoacă. Îmi amintesc că atunci când m-am mutat singură în clasa a XII-a, am fost un dezastru la acest capitol. Noroc că viața mi-a scos în cale oameni de la care am învățat, iar multe altele le-am învățat singură. Anii mei de singurătate și independență m-au învățat mult mai multe decât mi-aș fi dorit, uneori și al meu soț are un sentiment de disconfort, pentru că sunt puține lucruri pe care nu le pot face/ repara/ muta singură prin casă.
Ca mamă a trei băieți voi fi oricum blamată de armata de fete ce se vor perinda prin viețile lor (și noi partenerele de viață o mai facem în gând uneori, nu-i așa?), dar dincolo de curicule școlare și rezultate academice, un adolescent care pleacă pe drumul devenirii sale în campusuri universitare/ locuit singur, trebuie să știe chestiile alea mărunte pe care până acum le lua de-a gata.
De exemplu, așa cum îmi vin în minte acum:
1. Să-și țină camera/ casa ordonată și curată, căci și mintea îi va funcționa ceva mai bine și puterea de concentrare va crește.
2. Să fie capabil să-și pregătească măcar șapte feluri de mâncare, să știe să recunoască ingredientele la piață sau supermarket (nu râdeți, mulți bărbați nu fac diferența dintre mărar și pătrunjel, de exemplu).
3. Managementul banilor/finanțelor personale.
4. Cum să-și organizeze timpul în funcție de priorități (și da, cum să se trezească singur dimineața).
5. Cum să rezolve o problemă cu care se confruntă (nu de mate/ fizică/ chimie), care sunt pașii.
6. Cum să exerseze practic luarea deciziilor de la cele simple, la cele importante.
7. Să aibă grijă zilnic de igiena personală. Din cap până în picioare.
8. Managementul hainelor murdare, inclusiv instructaj pe sortarea lor înainte de spălat. Folosirea mașinii de spălat ori spălare manuală.
9. Cum se calcă o cămașă și un pantalon (aici fetele îmi vor mulțumi).
10. Cum se spală vasele...
11. Cum să se protejeze- și aici gama este foarte diversă, de la sănătate, boli, substanțe interzise, până la comportament online și siguranță online.
12. Cum să-și aleagă hainele, în funcție de dress code-ul solicitat.
13. Bune maniere în relația cu ceilalți și managementul diferențelor culturale.
14. Abilități de comunicare, cum să se asigure că mesajul său e recepționat corect.
15. Mici reparații necesare în casă: cum se bate un cui, cum se schimbă un bec, cum se repară o priză, cum se desfundă o țeavă etc.
16. Tipuri băuturi/ alcool – efecte.
17. Sănătate emoțională/ compasiune de sine: timp pentru sine, pentru nutriție sănătoasă și sport, timp pentru somn, rețea de suport, sistem de management al stărilor negative, respirație conștientă și altele.
18. Cum să recunoască persoanele toxice din jurul său.
19. Diferența dintre bravadă și nesăbuință. Cum să reacționeze la presiunea grupului.
20. Cum acționezi în caz de accidente, catastrofe naturale, cum oferi primul ajutor.
21. Cum să supraviețuiești în cazul în care trebuie să te descurci fără resursele cu care erai obișnuit.
22. Cum conduci o mașină în siguranță (motocicleta îmi dă fiori).
23. Cum să se orienteze într-un loc necunoscut, navigație cu mașina.
24. Cum să devină angajabil, ce trebuie să știe, ca să poată accesa un job în timpul facultății.
Cu siguranță mai sunt și altele. Puteți adăuga și voi!
Părinții nu obișnuiesc să pună adolescenților gata de plecare pe drumul devenirii lor ca adulți „manuale de descurcat în viață” în bagaj, ei le picură așa cum pot și cum se pricep de-a lungul vieții. Dar viața nu va fi predictibilă niciodată și cum reacționăm în fața impredictibilului e o chestiune de antrenament, învățare continuă și inspirație.
Notă: Dar dacă totuși puștoaicele acelea de vor invada viața fiilor mei vor fi extaziate de câte chestii utile știu și au ei chef să facă, ca să le impresioneze constant, nu mă aștept să-mi ridice statuie, dar sper să-mi mulțumească uneori, în gând așa cum și noi femeile facem asta uneori în tăcere, pentru mamele domnilor noștri.
Foto: amaliasterescu.ro
Articol preluat de la blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Și nu standardele familiei tradiționale dîn România: rahaturi naționaliste, ocultism, bigotism, analfabetism, violenta împotriva femeilor, etc.