Foto: Getty Images
Prima dată când am auzit-o pe fiică-mea că nu va rămâne în România avea vreo nouă ani și nu am luat-o în seamă prea mult: fusese în tabără în UK și venise foarte încântată de acolo. I-am zis într-o doară că în țara ta e cel mai bine și subiectul a fost părăsit pentru o vreme.
Acum are 15 ani și, la masa de prânz, m-a întrebat dacă m-aș supăra dacă ar părăsi țara după terminarea liceului. Că sunt niște burse pentru tineri și ar putea aplica și ea... Era evident că interesul pentru emigrare nu a fost pasager și, în calitate de mamă protectoare, am rămas cu dumicatul în gât și cu furculița in aer. „De ce ai pleca? Ce-ți lipsește aici?”, am întrebat-o eu în timp ce procesam rapid minusurile și plusurile vieții noastre de familie. „Nu-mi lipsește nimic și știu sigur că în UK nu-mi va fi ușor, mai ales în primii ani. Poate nici nu voi reuși, poate nu mă voi adapta și atunci voi veni în România, ca ultimă soluție”. Când am auzit-o vorbind despre ani, am simțit că mi se rupe sufletul și, cu egoism matern, i-am cerut să-mi explice de ce ar lua o asemenea decizie, dacă nu-i lipsește nimic. Mai mult, i-am enumerat câteva persoane din anturajul nostru, care s-au chinuit mult până și-au făcut un rost în altă țară, și chiar și rostul acela e discutabil. Și mi-a explicat, în cuvinte puține și clare: va termina liceul, poate o facultate, își va căuta de lucru și va munci, așa cum se așteaptă de la orice tânăr adult.
În România va munci opt ore sau mai mult pe zi, va asista la promovarea unor colegi descurcăreți și servili, se va înghesui în metrou, va călca pe trotuare murdare, pline de scuipați, va pleca o dată pe an într-o minivacanță pentru care a economisit tot anul, va avea grijă să nu se îmbolnăvească pentru că e înspăimântată de sistemul medical. Va respecta legea și va plăti taxele către stat, adică va fi prostul satului și nicidecum un cetățean respectat, pentru că, în România, cetățeanul respectat nu prea respectă legi și nu plătește taxe: le eludează cu măiestrie, lucru pentru care ea nu va fi pregătită niciodată. În UK sau în altă parte, va munci opt ore pe zi sau mai mult, va fi promovată conform performanțelor, va merge mult cu bicicleta pe pista specială, nu va călca pe trotuare pline de scuipați pentru că nu toți europenii scuipă pe jos, va pleca în vacanțe tihnite și se va baza pe asigurarea medicală. Va respecta legea și își va plăti taxele către stat și acest lucru o va face un cetățean respectabil.
Vreau să am copilul aproape, mă doare deja dorul de ea. Aș vrea s-o contrazic, s-o conving, să apelez la patriotism sau să încerc o manipulare la îndemână, din categoria „nu poți să-mi faci asta". O dată cu dumicatul îmi înghit niște lacrimi și tac.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
-- Copii ,apoi viitorii elevi-studenti ,,trec prin ,cresa-gradinita--sc. elementara -gimnaziu -liceu-facultate ,care insumeaza in final ,,cheltuieli imense ptr educatia lui , Ca in final ,sa ,,intoarca spatel si sa plece cu Diploma in buzunar,
-- Am kinteles ca ,la medicii ,care doresc sa plece imediat ,dupa absolvire , trebuie sa plateasca ,,banii statului roman ,Cred ca este foarte bine ,
-- La un Atelier mecanic la o F-ca celebra, seful neamt este pus in situatia sa aleaga , dintre 2 muncitori ,unul de orig romana si mai bun decat cel german , sa fie propus ca Sef de echipa ,
-- Ce credeti ? Seful a ales pe neamtul mai putin competent decat pe romanul mai competent, Bineinteles ca, au fost discutii dar degeaba ,
-Cam asa ceva si multe alte ,,mizerii ,,se intampla,, pe afara ,,
In Anglia sistemul medical nu e nici la degetul mic al celui din România. E gratuit dar nici nu-ți oferă ceva. Ramura medicilor de familie e moartă și îngropată . Nu te poți nici macar programa la medicul de familie, de tratare nici nu poate fi vorba.
De aceea, calatoria tinerilor in Europa si nu numai este parte din viata normala. Nimeni nu a ramas in varful muntelui de dragul privelistilor mirifice, sau in pesteri de dragul avantajului temperaturii optime de 21 de grade celsius. Oamenii din totdeauna au mers acolo unde s-au simtit mai bine si au trait mai usor. Drama parintilor carora le pleaca copii departe, oriunde, (poate sa fie din Suceava si sa plece in Timisoara - nu paraseste tara dar face 13 ore cu trenul si 10 cu masina - tot e departe de iti vine sa plangi) este strict legata de diferenta dintre generatii, poate ca un sfat bun este sa iti dai seama de tanar, fix cand faci copii si apoi sa strangi bani pana ajung sa plece si sa ai pe ce pune mana si sa mergi dupa ei. E normal "ca orice pui sa isi ia zborul" de altfel e normal si "dorul de pui" dar oare care este mai important? Amandoua, pai atunci gasiti solutii sa le impacati pe ambele. Sunt parinte si sunt constient ca voi ajunge in situatia asta peste cativa ani, dar nu uit niciodata ca la acest lucru am contribuit si eu, invatand copilul sa fie cinstit, sa nu fure, sa respecte pe cei din jur, etc. Ne place sau nu, traim intr-o societate care are 40 de ani de handicap educational, de valori, de sanatate, etc. Ei sunt tineri si vor sa traiasca acum, nu peste 20 sau 30 de ani, si deci isi cauta "padurea" cea mai potrivita pentru ei, azi, nu peste 10 ani.
Cred ca cel mai important este sa il inveti pe copil valori stabile si sa creada in el si in ceilalti oameni. Sa il inveti sa aiba caracter si sa stie ca oriunde merge in lume el tot asa va fi. Sa nu fuga de el si de responsabilitate. Iar daca aceasta misiune este indeplinita atunci grija pentru el dispare la parasirea cuibului, ramane doar dorul, care, de altfel, cade in responsabilitatea parintelui.
Cum s-a mai spus anterior, Romania nu e o tara pe atat de "esuata" cum multora li se pare. De asta iti dai seama mai ales dupa ce petreci o perioada in afara granitelor.
Peste tot sunt probleme. Curatenia mentionata in articol e partial adevarata, promovarea la fel, banii de vacanta economisiti fara mult efort sunt iar un subiect discutabil functie de tara unde alegi sa emigrezi. Poat ciudat, insa chiar si sistemul de invatamant nu este categoric superior celui din tara.
Clima, natura, job-uri, venituri vs cheltuieli, caitatea serviciilor, entertainment, sistemul de sanatate privat sunt doar cateva elemente la care Romania sta foarte bine. Mult mai bine decat multe alte tari europene.
Probabil ar merita să se ia în calcul și niște destinații mai apropiate. Nu știu unde locuiți, însă pentru unii Austria sau chiar Germania sunt mai aproape de Romania. Până în Viena CFR-ul are tren de noapte. S-ar putea ajunge și cu mașina într-un timp rezonabil. Bonus se poate considera și noua limbă care va fi învățată.
În primul rand, cred ați uitat cum sa e sa fii tânăr. Tinerii nu pleacă pentru ca "le lipsește ceva" sau din lipsa de confort. Aia pentru care confortul e important nu vor pleca niciodată de sub fusta mamii și nu-și vor asuma niciun risc. Cei care pleacă o fac din spirit de aventura, din dorința de a realiza ceva prin efort propriu sau datorita senzației de peste prea mare într-un acvariu prea mic. Sentimente care ar trebui sa fie normale pentru orice tânăr. Cred ca ar trebui sa fiți îngrijorată dacă copilul NU vrea să-și întindă aripile și sa încerce sa zboare singur, mai sus decât ați reușit vreodată dvs s-o faceți. Abia asta e un semn ca undeva ați greșit, ca s-a născut bătrân sau ca e un papa-lapte.
În al doilea rand România nu-i o tara chiar atât de nasoala cum ne place sa ne jeluim, și cred ca e doar o chestiune de timp pana când va deveni și destinație pentru imigrație, nu doar sursa. O ducem mai bine decât majoritatea vecinilor, și în ultimii 10 ani am redus distanta și fata de Ungaria. Iar dacă ieșiți un pic din Europa și vedeți cum se trăiește și în alte colturi (ma refer la viata reala nu la zonele turistice) ale lumii o sa vedeți ca pana la urma facem parte dintr-un club destul select, chiar dacă suntem printre membrii mai amărâți. Evident ca avem probleme însă probleme are toată lumea și foarte mulți au probleme mult mai mari decât noi.