Bineînțeles că nu există Camino Litoral. Tocmai l-am inventat eu, astăzi. După aproape două luni sedentare în Vamă, aveam clar nevoie de puțină acțiune. Și mi-am zis: ce-ar fi să o iau mâine dimineață ușor, pe plajă, spre nord, să văd unde pot să ajung. Și așa am făcut. Pe Google se vede o potecă, pe malul marii, chiar și în zonele din afară stațiunilor. Și chiar așa e.
Am plecat deci spre nord, azi dimineață la ora 8. Drumul între Vama Veche și 2 Mai îl făcusem de multe ori, așadar, ca să evit portul, am parcat mașina în centrul Mangaliei și am plecat ușor, pe jos. A mers 41 de kilometri, un maraton, ce mai, cu marea pe mâna dreaptă, și am ajuns până lângă podul de la Agigea, fix la ora 17. Aici oricum a trebuit să mă opresc, portul Constanța este imens și trebuie ocolit.
Am revenit în luna mai de pe Camino de Santiago, unde am făcut peste un milion de pași într-o lună de zile. Camino Litoral este mult mai simplu de făcut. Drumul e drept, fără istovitoarele ascensiuni iar bagajul e ușor sau chiar inutil. Peisajul conține mare cât poți cuprinde cu privirea, așadar nu poate fi numit decât superb. Pentru cei mai puțin obișnuiți cu efortul fizic, drumeția poate fi împărțită în două, cu o oprire de înnoptare la Costinești. Eu am mers mai mult de jumătate din drum desculț, pe nisip, însă pe porțiunile dintre stațiuni am avut nevoie de încălțări sport. Sunt zone cu straturi groase de scoici sau cu pietre, există și câțiva kilometri cu faleză asfaltată, însă sunt și câteva obstacole care trebuie escaladate. Totuși, nivelul de dificultate al traseului este redus. Știu că există câțiva pasionați, simpatici și naivi, care încearcă să marcheze un Camino românesc, prin Carpați, și îi compătimesc deja pentru birocrația autorităților, cu care cred că se confruntă, în toate județele. Sugestia mea pentru ei ar fi să marcheze Camino Litoral. Drumul este deja practicabil, cazare sau magazine găsești oricum, chiar și toamna sau primăvară, nu mai trebuie decât marcat elementar și promovat.
Mergând pe Camino Litoral, la fel ca și pe Camino de Santiago, poți experimenta senzația libertății autentice, chiar și pentru câteva ore. Poți pretinde că ai toate nevoile îndeplinite și toate stresurile rezolvate, pentru a-ți permite să-ți pui întrebări pe care nu ți le-ai mai pus, la modul serios, niciodată. Poți uita de rate sau de problemele copiilor, pentru o zi, și poți asculta melodia preferată de zece ori la rând, poți dansa sau cânta. Ești singur pe distanțe lungi, de kilometri și ești liber să te manifești cum vrei. Îți poți alege o problema fundamentală, care te macină, și la care nu ai niciodată, de fapt, timp suficient să te gândești. În treacăt fie spus, eventualele revelații nu sunt decât banale deducții logice, cauzate de oxigenarea sau relaxarea creierului. Sau poți doar să te conectezi la prezentul frumos pe care îl trăiești și să te bucuri pur și simplu.
În Saturn era prea dimineață și nu am văzut decât câțiva matinali în căutare de ultraviolete. O plajă lungă și goală, cu mii de șezlonguri aliniate și cam atât. Apoi, în Venus, am găsit mai multă agitație proletară și m-am reîntâlnit cu duiosul zgomot de zaruri de table, pe care, în Vamă, îl uitasem.
Am mai remarcat câteva hoteluri modernizate în Cap Aurora, înainte să dau colțul și să să ajung în Jupiter.
Pasionat de nostalgie, am încercat să mă reconectez cu locurile pe care le știam de atât de multă vreme. A fost plăcut să accesez niște amintiri superbe, ca un album foto vechi sau ca o casetă video VHS. Plaja din Jupiter și verile schimbării mileniului, când organizăm concerte pe plajă, zi de zi, cu toți artiștii celebri ai momentului. Mie, Camino Litoral mi-a trezit o grămadă de nostalgii, încă înainte de a ajunge la Costinești! Și am observat și un fapt interesant, respectiv faptul că unii câini mănâncă scoici! Nu știam!
În Olimp, drumul mi-a fost deviat din nou. Pe vremuri, îi spuneam Casa lui Ceaușescu de la Neptun, acum nu știu a cui e, cert este că am înțeles că oamenii sunt de două feluri: unii care au voie să se plimbe nestingheriți pe plaja țării și alții care trebuie să ocolească câteva garduri, cum eram eu.
Am numărat peste o sută de plaje pe care m-am plimbat, în lumea asta, și am remarcat că plaja, respectiv locul unde marea atinge nisipul, oferă întotdeauna un coridor de trecere, pentru oamenii simpli, ca mine, cărora le place să se plimbe cu picioarele în spuma mării. Acest lucru este valabil și în Honolulu, și în Zanzibar, și în Pattaya și în mai toate locurile în care am fost. Am fost deci neplăcut impresionat de stupizenia existenței unei case de protocol pe plajă, opulență românească pentru oameni speciali, indiferent de motivul pentru care ei se cred speciali. Am făcut niște poze, peste gard, întrucât pe plaja de protocol, pe lângă gardieni, se regăseau vreo 10 turiști speciali, pe șezlonguri. Nu știam cine sunt și nu înțelegeam motivul specialității lor.
Păreau oameni la fel că noi, iar copiii lor se jucau în valuri și aveau colace colorate, la fel ca și copiii noștri, cei de dincolo de gard. Am plecat mai departe pe Camino Litoral, deplângând soarta nedreaptă a celor care muncesc și plătesc impozite, pentru că oameni aleși de ei să beneficieze de condiții sporite de confort atunci când sunt în vacanță. Și, la drept vorbind, de ce au nevoie de casă de protocol la Marea Neagră? Oricum, în vacanțe, merg în străinătate și tot pe banii noștri. Proprietatea aia ar trebui licitată iar noul proprietar ar trebui să deschidă un culoar de trecere, pe plajă, pentru deținătorii de drept ai acestei țări si ai plajelor ei.
Nu știam nici că există o plajă practicabilă în localitatea 23 August. Erau vreo cincizeci de persoane, preponderent nudiști, și chiar am remarcat un grup de 7 băieți dezbrăcați care făceau plajă împreună. Mi s-a părut ciudat, iar prin asta am observat la mine, un reflex vechi și stupid de a mă mira de exprimarea libertății altora. Desigur, nu mă imaginam pe mine, împreună cu gașca de băieți, dezbrăcăți, pe nicio plajă din lume, dar de ce stăteam eu să-i judec pe băieții aia?
Costineștiul nu mai este demult stațiunea tineretului. În ultimii douăzeci de ani, de când nu am mai fost pe aici, până și relieful s-a schimbat.
A apărut un canal care leagă marea de lac, iar majoritatea căsuțelor studențeșți s-au degradat iremediabil, par că au fost folosite ca scenografie într-un film de război și bombardate. A rămas doar Obeliscul, poate cel mai urât monument din țară, cu care toată generația mea deține poze. Mi-am amintit cu mare plăcere câteva flirturi petrecute acolo, am băut un frappe și am fumat câteva țigări. Când eram la Sindicatul Studenților, organizam taberele gratuite, oferite de Minister. Alea au fost primele veri la Costinești, apoi după câțiva ani, m-am întors să fac evenimente acolo.
Până și Eforiile îmi trezesc o grămadă de nostalgii, încă de la primele mele vacanțe la mare.
Îmi amintesc cum ne-au fugărit niște melteni, odată, când am mers cu Benkὅ până la Tabăra Internațională, să căutăm două gagici din Baia-Mare, pe care le agățaserăm cu o seară înainte. Nu aveam cazare și speram să dormim la ele, clasic. Spre surpinderea noastră, camera lor avea 60 de paturi și era mixtă iar băieții din liceul lor ne priveau foarte urât. Instinctul băieților educați tribalist este de a trata femeia ca pe o resursă a ecosistemului lor, nu ca pe un membru egal al speciei lor. Așa am înțeles eu excesiva protecție a băieților din provincie asupra fetelor concitadine, mai ales împotriva bucureștenilor mârlani, mitici sau crai, depinde de perspectivă. Am citit că și gorilele sau alte primate tratează femeile la fel. Iar un mascul nou, învingător în lupta corporală, câștigă și teritoriul învinsului, dar preia și femelele aferente.
Cu gândul asta în cap, am rupt-o la fugă și eu, și Benkὅ, declanșatorul fiind previzibila curiozitate a meltenilor despre nivelul șmecheriei noastre. La întrebarea ești șmecher?, se știe, răspunzi afirmativ și cocoșezi pieptul sau fugi mâncând pământul, răspunsul negativ nefiind decât o declarație umilă de supunere, incompatibilă cu scopul amoros al vizitei noastre. Bobi și-a uitat blugii în camera fetelor, dă-i încolo, a fugit în chiloți până în Eforie Sud, cu ăia după noi. Ulterior s-a răzbunat și el prostește, trosnind niște nevinovați, doar pentru că locuiau în Tabăra Internațională, deși nu aveau nicio legătură cu grupul care ne înspăimântase pe noi.
A fost foarte relaxantă ziua de astăzi și experiența Camino Litoral, în ansablu. Am numărat 21 de castele de nisip în drumul meu și am stat pe malul mării, la câte o țigară, sub stoluri gălăgioase de pescăruși. Le recomand tuturor prietenilor mei această plimbare. Dacă încercați, luați-va încălțări sport cu voi, deși va sfătuiesc să mergeți cât mai mult timp desculți. Aveți nevoie să luați apă cu voi, atât la Olimp, cât și la Costinești, pentru că urmează câțiva kilometri fără nici un magazin. Iar dacă nu vă place experiența, vă puteți opri oricând. Șoseaua e aproape iar calea ferată la fel. Eu m-am oprit la o terasă în Eforie Nord, să scriu acest text. Probabil că diseară voi lua trenul înapoi către Vamă. Sau poate mă cazez aici iar mâine iau un taxi până la Acvariu, să depășesc astfel portul Constanța, apoi pot să o țin pe plajă până sus la Vadu. Tot către nord. De ce nu?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O alta BALIVERNA apărută in acest articol(chestie care CHIAR NU POT SA ÎNȚELEG ce legătura are cu periplul pe malul marii!) e aceea legată de așa-zisul “instinct al băieților educați tribalist de a trata femeia ca pe o resursă a ecosistemului lor” pentru ca,vezi Doamne,așa ar fi inteles autorul “excesiva protecție a băieților din provincie asupra fetelor concitadine,mai ales împotriva bucureștenilor mârlani,mitici sau crai”!Ce îngrămădeală de ABERAȚII!Pentru informația ta,NU AI ÎNȚELES ABSOLUT NIMIC!Ce înseamnă aia,”băieți educați tribalist”?!Intelegi măcar termenului “tribalist”?!Nu cred deoarece IL FOLOSEȘTI AIUREA!Tribalismul NU ARE CE CAUTA in acest context,iar sintagma “educație tribalista” E ABSOLUT RIDICOLA!Poate vrei sa spui “primitiv”,ceea ce e cu totul altceva!Si bineînțeles ca acei băieți NU SUNT DELOC EDUCAȚI asa cum aiurezi tu si NU AU NICI UN INSTINCT TEMBEL de genul pomenit de tine,ci pur si simplu era vorba O RIVALITATE MASCULINĂ ABSOLUT NORMALA ÎNTRE ADOLESCENȚI!Cat despre “protecția excesivă”,EA NU EXISTA!Exista doar O PROTECȚIE NORMALA ÎNTRE COLEGI,fata de niște străini!Iar asta ESTE VALABIL PENTRU TOȚI BAIETII,PENTRU CEI DIN CAPITALA LA FEL CA SI PENTRU CEI DIN PROVINCIE(ba poate si mai mult pentru cei din capitala)!Si bucurestenii CHIAR SUNT DE (FOARTE) MULTE ORI “mârlani,mitici sau crai”,dindu-si niște AERE PENIBILE SI ABSOLUT DELOC JUSTIFICATE in fata celor din provincie!O dovedești DIN PLIN chiar tu prin modul cum te exprimi la adresa acelor baieti,considerandu-i chipurile “educați tribalist”,doar pentru ca erau din provincie!Afla ca BĂIEȚII DIN PROVINCIE SUNT MULT MAI BINE EDUCAȚI SI MAI MANIERAȚI decât “șmecherii de Bucale”,din care si tu faci parte(asta apropo de “șmecherii” de care faci vorbire),iar fetele alea CHIAR AVEAU NEVOIE SA FIE PROTEJATE de SPECIMENE ca de-alde voi!Si mai îndrăznești si sa-i compari pe OAMENII aceia cu niște gorile sau sa-i faci “melteni”!ABSOLUT PENIBIL!Ca sa știi si tu,GORILELE SAU ALTE PRIMATE NU TRATEAZĂ FEMELELE așa cum bati tu câmpii,iar MELTENII SUNT CEI CA TINE care se iau de alții doar fiindcă nu le place de ei!In concluzie,in câteva vorbe ai reușit sa debitezi O GROAZA DE AIURELI,care oricum NU AU ABSOLUT NICI O LEGĂTURA cu subiectul articolului!
Eu am facut acest "periplu" de mai multe ori, bineinteles ca pe bucati si va pot spune ca :
1. Plaja de la "23 August" este de fapt de la "Pescarusi" sau "Pescarus" asa cum se numeste mica gara CFR situata la vreo 30 de metri de mare si exista cam de vreo 10 ani, fiind mai populata de cand plaja de nudisti dinspre epava din Costinesti practic nu mai exista si cei de acolo s-au "relocat" aici.
2. "Canalul" care leaga marea de lac in Costinesti a aparut in Septembrie 2005 cand a avut loc o mare inundatie, apa venind dinspre sosea spre plaja si maturand tot in cale si ulterior a fost taluzat, iar Obeliscul este unul nou, datand tot din acelasi an 2005, fiindca la inundatie cel vechi a fost ingropat in nisip.
3. Din pacate nu ati spus nimic despre cea mai nou aparuta plaja semi-salbatica, cea de la Tuzla, cam la 400 m nord de celebrul far si care mie mi se pare chiar "ultima oaza" de liniste.
O singura remarca: acel Camino romanesc, prin Carpati, poarta numele de Via Transilvanica si este finalizat in proportie de 60% de catre Tasuleasa Social. Recomand parcurgerea lui pe traseele dezvoltate deja;-)
Spor si picioare de gazela!
Nici eu nu știam că mai există localități cu acest nume!