Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Acum Crăciunul durează din noiembrie până-n februarie. Cum au schimbat timpurile timpul

Mall de Crăciun

Foto: Profimedia Images

Când eram copil la Mălini, Moș Crăciun venea într-o singură noapte, după un post lung, în care ne pregăteam sufletul, nu să urce spre cer, ci să primească în el cerul venit pe pământ. Crăciunul ținea trei zile și în acele zile trăiam miracolul nașterii lui Iisus. Cântam colinde și mergeam cu colinda seara. Când ne întorceam acasă cu o traistă de mere, nuci, colăcei și câțiva creițari în buzunar eram complet înghețați de ger, dar ne izbucnea în inimă focul bucuriei, când găseam pomul împodobit, aflam că a venit Moș Crăciun și părinții ne spuneau:

- Moșul a venit, chiar dacă ați fost obraznici, că e bun. L-a trimis Dumnezeu la toți copiii.

Adormeam ascultându-l pe tata povestind despre magii ce au venit cu aur, smirnă și tămâie la ieslea unde s-a născut pruncul sfânt și despre cum suflau boii aer cald peste trupul copilului să îl încălzească și totul... totul era miracol, iar noi făceam parte din acel miracol. Nimic nu ne clintea credința că Fiul lui Dumnezeu a venit în urmă cu două mii de ani pe pământ să ne învețe iubirea și cine ne este Tată și Lui și nouă. Și de două mii de ani îi retrăim în fiecare an nașterea...

A doua zi frații mei plecau prin sat cu steaua. Cântau la fiecare casă și vesteau nașterea Mântuitorului. Și îmbrăcat în cântec de colindă sau de stea fiecare sătuc era bogat, fiecare sătuc se simțea ca ieslea în care s-a născut pruncul sfânt. Fiecare sătuc era pregătit să îl primească.

Dar acum, cum să simți miracolul, când Crăciunul începe a fi sărbătorit la început de noiembrie și ține până în februarie, când l-am transformat doar în târg, mâncare, cumpărături!?

Copiii primesc prea mult și prea ușor totul si nu prețuiesc nimic. Simt că li se cuvine totul și devin isterici când li se spune nu. Toți sunt prinți și prințese și părinții uită să le spună că Mântuitorul lumii s-a născut într-o iesle, a intrat în Ierusalim pe un măgar, a fost scuipat, bătut, chinuit, răstignit pe cruce... și fără a fi prinț sau prințesă a biruit lumea!

Mi-e dor de bogăția sărbătorii de altădată! Mi-e dor de sufletul plin de trăire, pe care îl aveam atunci! Azi e prea mult târg și prea puțin miracol...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aveți perfectă dreptate, doamnă. Acum totul se reduce la material. Mă gândesc uneori cum să existe ipocrizia asta: târguri de Crăciun, cu toate bunătățile, chiar în postul Crăciunului? Și vorba Dvs, începând din noiembrie până în ianuarie-februarie! Sau ”pomana porcului” tot în post. Se vorbește în toată lumea (mondenă) de ”spiritul Crăciunului”, dar înțelesul adevărat al acestui spirit le e cam străin multora dintre cei care vorbesc de el. Sărbătoarea Craciunului n-ar trebui să fie despre cadouri (din ce în ce mai multe și mai scumpe), cel puțin pentru adulți, ci ar trebui să însemne bucurie pură și smerenie. Nu zice nimeni să nu ne bucurăm altă dată și în stil lumesc, cu cadouri și petreceri, dar pentru asta există și alte sărbători, care n-au legătură cu spiritualitatea creștină. De exemplu: Revelionul, ziua națională, zilele de naștere etc. Ca zile cu legătură cu creștinismul, dar mai deschise către petrecerea laică sunt și sfinții cunoscuți, respectiv zilele onomastice. Dar cred că în ceea ce privește Paștele și Crăciunul, nu e bine să le minimalizăm importanța spiritual-creștină, prin sărbătorirea lor mai mult în stil laic și materialist, comercial. Mi se pare aberant să facem cum fac unii tineri. Întreabă: ce e azi? Crăciunul! Păi atunci hai în club să ne porcim. NU sunt împotriva petrecerii (decente) în club, uneori, dar sărbătorirea ”lumească” e pentru sărbătorile laice sau cel mult onomasticele. Crăciunul și Paștele însă obligă la o atitudine interioară total diferită de sărbătorirea ”porcească”, așa cum din păcate fac mulți dintre noi.
    • Like 2


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult