Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Care e problema cu predarea matematicii în România? Daniela Vasile: „Profesorii români înțeleg cu adevărat matematica. Din păcate, nu sunt pregătiți să o predea”. Mark Saul: „Matematica nu e despre răspunsuri, ci despre modul în care obții răspunsurile”

Profesorii Mark Saul și Daniela Vasile

Majoritatea copiilor români nu înțeleg matematica din școală, o arată atât rezultatele la testele internaționale, cât și realitatea zilnică în care înflorește industria meditațiilor. În timp ce pe caiet se adună lecție după lecție, elevii nu reușesc să-și dezvolte capacitatea de a raționa, care le-ar face mintea puternică și i-ar ajuta să gestioneze mai ușor șirul nesfârșit de probleme pe care îl ridică viața. 

Nu trebuie să îi grăbești pe elevi prin materie, ci trebuie să îi faci să se gândească mai profund la problemele simple, cred Daniela Vasile și Mark Saul, doi profesori de matematică recunoscuți la nivel internațional. 

„Avem tendința la matematică să premiem răspunsurile mai rapide. Dar, foarte adesea, trebuie să încetinești, să gândești mai profund, nu trebuie să ne oprim la răspunsuri. Problemele bune sunt probleme care pot fi extinse. Trebuie să-i învățăm pe copii să gândească ce se întâmplă dacă schimbăm ceva la problema, cum va schimba soluția. În educație este vorba despre aprofundare, nu despre accelerare”, crede Daniela Vasile. 

Părerea sa este împărtășită de Mark Saul. „Un profesor bun nu răspunde imediat la întrebare. Un profesor bun se va gândi: ce întreabă cu adevărat elevul? Ce vrea să spună? Un profesor bun va oferi sarcini care sunt deschise. (....) Matematica nu este despre răspunsuri, ci despre modul în care obții răspunsurile.

Este o poveste despre Gelfand, un matematician celebru, cu care am scris și o carte faimoasă. Este unul dintre marii matematicieni ai secolului XX. I-am dat o cană de la unul dintre concursurile noastre, pe care era inscripționată o problemă de matematică. Și s-a uitat la problemă. Nu a rezolvat-o, așa cum ar fi putut face mulți copii. Dar el a observat că problema avea o premisă foarte interesantă. Și a început să își pună alte și alte întrebări, ajungând să rezolve un întreg domeniu. Asta pentru că nu s-a mulțumit să dea doar răspunsul. Răspunsul nu este atât de important cât este să te gândești la problemă”,  spune Mark Saul. 

Dr. Mark Saul  este autor al mai multor lucrări de specialitate. conduce la New York un centru de excelență în matematică, este arbitru al olimpiadelor internaționale de matematică și are o lungă experiență în pregătirea profesorilor pentru predarea acestei materii. Dr. Daniela Vasile este Director of Learning, la Avenor College din București, e consultant internațional educațional pentru programele Bacalaureat Internațional și consultant pentru programul Gifted and Talented la City University în Hong Kong. Totodată, ea lucrează de mulți ani în parteneriat cu Council of International Schools – o organizație care evaluează și acreditează școli din toata lumea. Cei doi au participat weekendul trecut, la Brașov, la festivalul de educație matematică DataMathLab, organizat de Aspire Teachers, o organizație care pregătește profesorii români pentru a preda matematica într-un fel care să îi ajute pe copii să-și dezvolte capacitatea de a gândi.

Într-o discuție cu Republica ei au vorbit, alături de Măriuca Morariu, directoare executivă a Aspire Teachers,  despre cele mai bune strategii pentru învățarea acestei discipline și au demontat o serie de mituri pe acest subiect. „Un alt lucru pe care vreau să îl amintesc este declarația făcută de Andreas Schleicher, director de educație și abilități al OCDE, înainte de a prezenta rezultatele PISA.

El a spus că predăm matematica precum religia, în termeni de reguli și proceduri. Dar că lipsește esența, care este despre gândire și proces. Vrem să aducem asta înapoi în școli”, a declarat Măriuca Morariu. 

Citiți mai jos, pe larg, prima parte a discuției, în care veți descoperi una dintre întrebările pe care Daniela Vasile le pune la clasă. „Dacă ați avea o foaie uriașă de hârtie, pe care o puteți împături de câte ori vreți, de câte ori ar trebui pliată pentru a ajunge la Lună?”

Sistemul românesc de educație pare să se concentreze, mai ales în predarea matematicii, doar pe elevii de top. Ce se întâmplă în alte țări?

Mark Saul: Am observat un paradox. În fostele state socialiste, în care comuniștii predicau egalitatea pentru toți, educația a vizat cel mai înalt nivel - și au fost foarte buni la asta. Dar, după cum spuneți, pare să fi fost neglijată o educație mai generală. În Statele Unite, avem ideologia capitalistă, victoria celor mai buni, individualismul. Și totuși, în educație, suntem mult mai preocupați de populația generală, de medie. În America, cu filosofia individualismului, a capitalismului, a aventurozității, sistemul educațional încearcă să răspundă maselor și, de fapt, neglijează elitele.

„Studenții români pe care i-am cunoscut sunt străluciți. Și profesorii pe care îi cunosc sunt geniali”

Dar totuși, universitățile americane conduc topul instituțiilor de învățământ superior la nivel mondial? Cum se explică acest lucru?

Mark Saul: Cred că datorită faptului că sunt alimentate cu studenți din alte țări. Mai mult de jumătate dintre absolvenții noștri de matematică au fost educaţi în alte ţări. Avem rezultate foarte bune în rândul studenților crescuți în țări hispanice, dar propria noastră populație vorbitoare de spaniolă nu accede îndeajuns de mult în comunitatea academică matematică.

Care este percepția dvs. despre calitatea învățământului românesc matematic, bazându-vă pe impresia pe care v-au făcut-o întâlnirile cu studenții români? Cum vi s-au părut aceștia?

Mark Saul: Oh, sunt străluciți. Și profesorii pe care îi cunosc sunt geniali, atât cei care au emigrat, cât și cei pe care i-am întâlnit în România. Unul dintre bunii mei prieteni, cu care am scris o carte, este Titu Andreescu, care a emigrat în 1989.


E un matematician genial, un profesor excelent, lucrăm împreună de mulți ani. Această carte este doar unul dintre lucrurile pe care le-am făcut împreună. Am fost cu el la o întâlnire la Sinaia, unde mi-a făcut cunoștință cu alți 15 - 20 de matematicieni. Vorbeau mai mult în română, dar puteam să înțeleg părțile de matematică și am văzut că discuția era la un nivel extrem de înalt.

Tradiția est-europeană recunoaște și exploatează faptul că, spre deosebire de alte domenii, în matematică poți să începi cu aproape nimic și să ajungi la probleme foarte dificile, interesante.

Sunt probleme care nu au soluție, pe care le prezint uneori copiilor și le spun: Dacă rezolvi această problemă, vei obține pe loc titlul de doctor în matematică. Nu trebuie să mai mergi la școală. 

Daniela Vasile. Există o poveste foarte interesantă, care vorbește despre câte de importantă este mentalitatea în matematică. Un student (n.r. matematicianul George Bernard Dantzig care era doctorand la Berkeley) întârzie la curs, vede pe tablă două probleme și crede că sunt temă. Deci le copiază, se duce acasă, se gândește și, după un timp, predă profesorului tema rezolvată. Aparent, acelea erau probleme nerezolvate de matematică, iar la începutul prelegerii profesorul le dăduse ca exemplu. Desigur, s-a întâmplat ca studentul să fie una dintre cele mai strălucite minți, dar acest lucru arată și importanța mentalității în matematică. Dacă ar fi știut că sunt nerezolvate, poate că nu ar fi încercat.

„Nu există că nu poți învăța matematica, poate durează puțin mai mult, dar poți învăța”

E foarte interesant că ați introdus acest lucru în discuție, pentru că există de multe ori percepția că trebuie să ai un creier făcut pentru matematică ca să ajungi te pricepi la matematica. După o viață de profesat în acest domeniu, care este percepția dvs.?

Mark Saul: Spunem asta și despre sport. Cu siguranță, unii oameni sunt mai buni la sport. Dacă ai brațe lungi, poți fi un înotător mai bun. Dacă ai picioare lungi sau ești mai înalt, poți fi mai bun la baschet. Dar orice date inițiale ai avea, te poți dezvolta. Nu e ca și cum nu poți juca baschet pentru că ești mai scund. Este foarte bine să ai degete lungi dacă vrei să cânți la pian. Dar Alicia de Larrocha avea degete mici și a fost una dintre cei mai mari pianiști ai lumii.

Este posibil să nu reușești să ajungeți în vârful profesiei. Nu toată lumea poate fi Mozart. Nu toată lumea poate fi Michael Phelps, dar unii oameni pot fi. Nu știi dacă acesta nu va fi chiar copilul tău. Și, indiferent unde te afli, poți face mai bine, poți face mai mult. Nu există că nu poți învăța matematica, poate durează puțin mai mult, dar poți învăța.

Mie îmi ia mai mult să fac probleme decât majorității elevilor mei, care sunt mult mai rapizi. Eu lucrez cu elevi străluciți, după ce plec din România voi fi arbitru la Olimpiada Internațională de Matematică din Marea Britanie. Sunt obișnuit să lucrez cu oameni mult mai deștepți decât alții, care fac lucrurile mai repede. Dar este ca și cu punctul de sprijin al lui Arhimede cu ajutorul căruia putea ridica Pământul. Trebuie să știi să valorifici ceea ce știi. Și trebuie să speri, să crezi în tine.

„La matematică profesorul face o mare diferență, poate mai mult decât la alte materii”

Daniela Vasile: Voi construi pe ideile lui Mark, care a transmis câteva gânduri foarte, foarte profunde.

Să vorbim în primul rând despre „creierul matematic”. În programul pe care îl avem la Aspire Teachers, DataMathLab, începem prin a ne uita la șase mituri în învățarea matematicii, iar acesta este unul dintre ele. Cu excepția copiilor neuroatipici, dar nu vorbim despre aceștia acum, ci despre marea majoritate, nu există nimic în creier care să arate că ești mai înclinat către matematică sau nu.

Ceea ce contează, într-adevăr, este experiența unui elev. Depinde de jucăriile pe care i le oferi unui copil, dacă faci cu el de la 2-3-4 ani mici puzzle-uri, depinde de contextul pe care îl creezi mai târziu. Depinde foarte mult, foarte mult la matematică, de profesor. La matematică profesorul face o mare diferență, poate mai mult decât la alte materii.

Deci nu există un creier matematic, totul depinde de experiența ta anterioară. S-ar putea ca apariția celor precum Mozart sau Van Gogh să fie un miracol. Dar asta este o altă poveste și trebuie să spun că un profesor cu experiență ii recunoaște., dar în absența acestuia, sistemele educaționale nu o fac

Dacă ne uităm la exemple precum Julia Robinson, căreia la școală i se spunea că nu era bună la matematică, sau la Einstein, al cărui profesor de matematică i-a spus că nu e bun de nimic, dacă te uiți la acest procent de 1%, vezi că școala pare să eșueze în a le recunoaște potențialul. Atunci te întrebi: câtor altor copii, care nu ajung la acest nivel, le facem rău?

Nu trebuie să îi grăbim pe copii. Trebuie să îi învățăm să se gândească profund la lucruri simple

Un alt mit despre care vorbim la Aspire Teachers este că mai rapid, este mai bine. Avem tendința la matematică să premiem răspunsurile mai rapide. Dar, foarte adesea, trebuie să încetinești, să gândești mai profund, nu trebuie să ne oprim la răspunsuri. Problemele bune sunt probleme care pot fi extinse. Trebuie să-i învățăm pe copii să gândească ce se întâmplă dacă schimbăm ceva la problema, cum va schimba soluția? În educație este vorba despre aprofundare, nu despre accelerare.  Nu trebuie să îi grăbim pe copii. Trebuie să îi învățăm să se gândească profund la lucruri simple, așa cum spune Mark.

Mark Saul: Nu e o replică pe care am inventat-o eu. Ce e esențial e că toată această gândire este cea care te face, de fapt, matematician. Rațiunea, modele de raționament se aplică în viață foarte multor situații. La asta este bună matematica și asta ne învață.

„Un profesor bun nu răspunde imediat la întrebare”

Dar cum să predai matematica pentru a ajunge să dezvolți acest tip de abilități?

Mark Saul: Este o întrebare la care e dificil de răspuns. Asta e arta de a preda. Nu vezi întotdeauna ce face un profesor bun, este foarte subtil. Dar un profesor bun nu răspunde imediat la întrebare. Un profesor bun se va gândi ce întreabă cu adevărat elevul? Ce vrea să spună? Un profesor bun va oferi sarcini care sunt deschise.

Este un pic greu în sala de clasă să nu prețuiești viteza, pentru că nu vrei să reprimi copilul care este rapid. Dar, pe de altă parte, nu vrei să descurajezi copilul care are nevoie de mai mult timp. Asta e o artă. Acestea sunt genul de lucruri pe care cred că trebuie să le cunoască profesorii. Daniela a spus asta deja, că trebuie să nu ne oprim la răspuns, că matematica nu este despre răspunsuri, ci despre modul în care obții răspunsurile.

Este o poveste despre Gelfand, un matematician celebru, cu care am scris și o carte faimoasă. Este unul dintre marii matematicieni ai secolului XX. I-am dat o cană de la unul dintre concursurile noastre, pe care era inscripționată o problemă de matematică. Și s-a uitat la problemă. Nu a rezolvat-o, așa cum ar fi putut face mulți copii. Dar el a observat că problema avea o premisă foarte interesantă. Și a început să își pună alte și alte întrebări, ajungând să rezolve un întreg domeniu. Asta pentru că nu s-a mulțumit să dea doar răspunsul. Răspunsul nu este atât de important cât să te gândești la problemă. Și asta a făcut din Gelfand un mare matematician.

De câte ori trebuie să împăturești o coală pentru a ajunge până la Lună

Daniela Vasile: Aș mai spune că poate, pentru a ne gândi cum să predăm matematica, ne putem uita la modul în care lucrează matematicienii. Uneori îi considerăm pe elevi începători și, prin urmare, le oferim sarcini de gândire de nivel scăzut care de fapt îi plictisesc, iar ei încep să creadă că la matematică trebuie să aplici o rețetă. Există un model pe care eu îl numesc modelul celor 3 „Ex”: explicații, exemple, exerciții. Dacă analizezi ce se întâmplă în întreaga lume, profesorii români au o pregătire foarte bună în matematică, înțeleg cu adevărat matematica. Din păcate, universitățile nu îi pregătesc să o predea. Așa a fost acum mulți ani, așa este acum.

Poți da explicații bune elevilor despre de ce funcționează lucrurile, de ce funcționează formulele, dar în acest fel le ceri, de fapt, să-ți repete gândirea, ceea ce este diferit de a le cere să-și producă propria gândire. Putem îndruma elevii să descopere ei înșiși unele dintre afirmațiile de matematică, ceea ce, desigur, necesită timp. Dar până la urmă cred că economisește timp.

Imaginează-ți că ai o foaie de hârtie infinită și că o poți plia de câte ori dorești. În practică, nu poți face asta, după un număr de ori nu mai poți plia.

Le poți cere elevilor să prezică sau să estimeze de câte ori cred ei că ar trebui să o pliem pentru a ajunge la Luna? De multe ori, oamenii spun că de milioane de ori, dar în realitate trebuie să o faci doar de 41 de ori, pentru că, cu fiecare împăturire. creșterea e exponențială.

Se pare că ne lipsește povestea matematicii din programul de învățământ, că am pierdut povestea matematicii

De la funcția exponențială putem să trecem la logaritmi și cum au apărut ei când oamenii au descoperit cosmosul și au trebuit să facă operații cu numere foarte mari. Matematica spune o poveste. Se pare că ne lipsește povestea matematicii din programul de învățământ, că am pierdut povestea matematicii. Inițial, s-a transformat în reguli, algoritmi, proceduri.

În zilele noastre, această poveste s-a transformat în aplicații din viața reală, cu care sunt pe deplin de acord. Ele trebuie să fie realizabile. Elevii trebuie să le vadă, doar că trebuie să fie în contextul matematicii. Speranța mea este că, prin cursul nostru cu profesori Aspire, putem ajunge la mai mulți profesori pentru arăta atât povestea adevărată a matematicii, cât și cum să o predăm.

„Profesorii sunt experți în clasele lor”

Mariuca Morariu: Aș adăuga un lucru, că este vorba nu doar despre un curs, este un întreg program pe care l-am creat. Ne dăm seama că oamenii nu prea învață și nici nu își transformă predarea după un curs, de aceea avem o comunitate de practică, avem întâlniri pe o perioadă de un an. Profesorii pot beneficia de sprijinul venit de la un mentor, nu neapărat de la un expert, pentru că ei sunt experții în sălile lor de clasă. Noi suntem partenerii lor, ajutându-i să descopere lucruri pe care s-ar putea să nu le vadă pentru că erau prea concentrați pe altceva.

Un alt lucru pe care vreau să îl amintesc este declarația făcută de Andreas Schleicher, director de director de educație și abilități al OCDE, înainte de a prezenta rezultatele PISA.

El a spus că predăm matematica precum religia, în termeni de reguli și proceduri. Dar că lipsește esența, care este despre gândire și proces. Vrem să aducem asta înapoi în școli.

Cum îi stimulăm pe elevi să gândească? Ne puteți da un exemplu concret?

Mark Saul: Să ne gândim la astronomie. Poți vorbi despre planete și despre înclinarea unei planete, despre cum se leagă asta cu clima din apropierea polilor. Să spunem că există nouă planete în Sistemul Solar, hai să nu ne certăm pe tema asta. Poți preda informații despre nouă planete și toată lumea le memorează și sunt utile, dar elevii nu vor ști cum se ajunge la acestea. Dacă inventezi o planetă și spui: Să presupunem că ar exista o nouă planetă, cum s-ar comporta ea?, atunci copiii chiar vor învăța. Și acesta este genul de lucru pe care îl facem în matematică.

Măriuca Morariu: Matematica te ajută să descoperi singur adevărul. Și de aceea este cu adevărat legată de gândirea critică.

Mark Saul: Măriuca a spus două lucruri foarte importante despre predare. Dacă faci dezvoltare profesională, poți planta sămânța, dar doar faptul că o uzi o aduce la viață.

Și celălalt lucru pe care l-a spus ea, cu care rezonez foarte mult, este că profesorul este expert în propria clasă. Avem aceeași problemă cu profesorii ca și dumneavoastră, poate la o scară diferită, nu știu.

Dar unul dintre puținele beneficii ale profesiei este că închizi ușa și este regatul tău. Deci nu vrei ca oamenii să-ți spună ce să faci în regatul tău. Trebuie să recunoști autoritatea profesorului și să îl sprijini să își folosească expertiza. Când cineva din afară încearcă să-l domine pe profesor, nu funcționează.

Măriuca Morariu: De fapt, profesorii sunt reticenți în a accepta orice sfat sau recomandare, mai ales când vine altcineva din afara țării, din afara culturii. Deci poți traduce cele mai bune lucruri de la Harvard, poți să aduci cei mai străluciți formatori. Nu vei reuși, pentru că oamenii au nevoie de mentorat, de cineva cu apartenență locală cu care să poată empatiza și au nevoie să se simtă înțeleși. Cred că un alt mesaj important pe care încercăm să-l transmitem și prin acest festival este că nu trebuie să căutăm vinovați.

Am citit rezultatele Evaluării Naționale, am citit rapoartele. Sunt dezastruoase, sunt și mai mulți absenți, de data aceasta. Unul din doi copii din zonele rurale nu poate nu pot ajunge la nota cinci, deci nu poate atinge cerințele minime pentru a promova acest examen, ceea ce este un dezastru.

Este foarte ușor de spus: e din cauza ministerului, din cauza profesorilor etc. Dar aș spune că este foarte important să începem dintr-un punct de vedere al înțelegerii. Sunt cauze complexe. Este programa, este examenul, este ceea ce evaluăm. E lipsa de colaborare între profesori, sunt și părinții, e și sistemul de meditații. Deci sunt multe lucruri și, probabil, dacă am exporta aceeași arhitectură într-o altă țară, ar avea aceeași problemă.

Deci nu cred că este vorba despre oamenii în sine. Până la urmă, toți spunem că ne pasă de copii. deci hai să construim ceva cu sens. De aceea am început acest program. Anul acesta am lucrat îndeaproape cu 23 de profesori, timp de nouă luni. Și anul viitor vom crește până la probabil 150 de profesori, dar vom extinde echipa de formatori de profesori fără a pierde calitatea.

„Ne lipsesc oamenii care să aibă nu numai buna înțelegere a matematicii, ci și care sunt și buni pedagogi și care au empatia de a înțelege cum să predea.”

Dacă ai o problemă atât de mare, atât de dificilă, cum ai putea începe să o rezolvi?

Daniela Vasile: Îmi place modelul de la Aspire. Cred că este un model foarte bun pentru că am început cu un nucleu mic, cu resurse gata de predare. Avem câteva module și câteva lecții care sunt gata de predat, astfel încât să le oferim profesorilor modele.

Sunt lucruri pe care le putem oferi și sunt lucruri pe care nu le putem oferi. Ar fi nevoie de o programă bună, dar avem curriculum-ul pe care îl avem. Ar fi nevoie de o evaluare corectă pentru elevi pe care noi nu o avem și nu putem face nimic în privința asta. Ce putem face este să ne uităm la nevoile profesorilor în sala de clasă în contextul pe care îl au. Și au nevoie de timp, de modele bune cu care să lucreze, au nevoie de pregătire.

Măriuca Morariu: Trebuie să ne gândim ce vrem să măsurăm cu Evaluarea Națională. Pentru că toată lumea se plânge când apar rezultatele PISA, dar ei măsoară ceva foarte diferit. Ei măsoară gândirea în situații nefamiliare sau raționamentul matematic. Noi nu facem asta neapărat în România, măsurăm exercițiile repetitive, cât de bine le poți face. Trebuie să clarificăm ce vrem de fapt să realizăm, nu numai în matematică, ci în toate disciplinele. Avem nevoie de un curriculum coerent, care acum este format din fragmente de conținut în care am adăugat competențe. Cred că problema majoră este lipsa de expertiză, cum ar fi expertiza reală a oamenilor care au văzut diferite sisteme în străinătate.

Ne lipsesc oamenii care să aibă nu numai buna înțelegere a matematicii, ci și care sunt și buni pedagogi și care au empatia de a înțelege cum să predea.

Cred că acest lucru lipsește și acesta este miezul problemei. La festivalul pe care l-am organizat, DataMathLab, unul dintre voluntari este un student proaspăt la Facultatea de Matematică și spune că absolvenții intră în sistemul de educație complet nepregătiți. Este un joc de noroc. Nu ne putem aștepta la rezultate grozave dacă nu investim de la bun început în profesori și, evident, în profesorii universitari care fac toată munca. Acestea a fi principalele piese ale puzzle-ului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Problema este infioratoarea pandemie de lene intelectuala cea fizica
    • Like 1
    • @ Vasile Ostaciuc
      Valentin check icon
      Introduceți în ecuație și corupția.
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Am senzația că punem în discuție aceeași problemă, dar o înțelegem diferit. Cu toții ne dorim un sistem de educație eficient, dar înțelegem lucruri diferite prin eficiență. În celebra sa scriere, Lewis Carroll - profesor de matematică - are următorul dialog între Alice și pisica de Cheshire:
    - Spune-mi, rogu-te, pe ce drum trebuie s-o apuc?
    - Drumul pe care trebuie să-l urmezi depinde foarte mult de locul în care vrei să ajungi. (Lewis Carroll - Alice în Țara Minunilor)

    Unii văd educația ca pe o fabrică de vârfuri pentru export. Nu contează restul, contează doar cine reușește. Este un sistem competitiv. Evident, competiția nu este un lucru negativ, dar devine patologică dacă apare ca o obsesie.

    Personal înclin mult spre sistemele nordice, unde accentul cade pe o societate armonioasă. Finlandezii nu fac mare zarvă că au cucerit întreaga planetă cu un sistem de operare care stă ascuns în milioane de electronice, de la SmartTV-uri la automobile, electrocasnice. Linux este un produs finlandez, iar finlandezii nici măcar nu se laudă cu acest lucru.

    Ar trebui să copiem sistemul finlandez? Dacă ar trebui, de ce n-o fac și celelalte țări? De ce nu-l copiază și Germania? Franța? Italia? Răspunsul devine clar dacă ne gândim la un medicament: ar trebui să luăm toți același medicament? Răspunsul e NU. Se ia în funcție de un consult medical, de particularitățile pe care le are fiecare etc. Ce ar trebui să facem e să vedem principiile care stau la baza lui; unele provin - culmea - din educația românească a anilor 20-40.

    Un sistem de educație e dependent de scop. Dacă scopul e să creezi vârfuri pentru export, atunci acel sistem e eficient pentru ceea ce și-a propus. Dacă scopul e să obții o societate armonioasă, atunci va deveni eficient în funcție de acest scop și nu de altul.

    Opinia mea e că un sistem care produce vârfuri pentru export e nociv unei societăți. În final, produce destrămarea pânzei sociale. Educația e principala cauza din cauza căriea ne destrămăm. Ea produce societatea, politicul, administrația etc. Când educația are ochelari de cal, când devine individualistă și competitivă, societatea se destramă. Se destramă prin corupție. Este situația în care ne aflăm astăzi.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Există elevi care se îndrăgostesc de o materie sau alta după anumite capacități native. Unii au un talent către matematică, alții iubesc literatura, alții pictează, altora le place să cânte. Acestea sunt vârfurile. Există și persoane care nu au un talent deosebit. Ce oferă sistemul pentru ei? Absolut nimic.
    Valoarea unui sistem de educație este dată de medie. Vârfurile nu spun mare lucru. E ca și cum ai spune că un sportiv de talie mondială s-a format doar în școală, în orele de programă. E clar că a făcut ore suplimentare, că a fost pregătit separat. Nu poți deveni olimpic sau sportiv de performanță doar cu ce faci în școală. Părinții cheltuiesc saci de bani cu acești copii. Cine are, evident. Cine nu... aia e!
    Nu vorbim aici de profesorii care îi antrenează, vorbim de SISTEMUL ÎN ANSAMBLU. Ce oferă acest sistem în afara meditațiilor sau antrenamentelor? Absoult nimic.
    • Like 1
  • Am sa ma refer in primul rand la grupa de varsta 6-10 ani pentru ca atunci se pun bazele viitorului elev indragostit de o materie care-i va placea si pe care va vrea sa o studieze pana la finalul facultatii.

    Si zic asa: daca noi nu suntem capabili sa facem manuale de calitate, cel mai bine ar fi sa se preia cartile traduse si editate, aflate la vanzare prin librarii si sa se studieze dupa ele.

    M-am documentat putin, sa vad ce se mai ofera spre lectura:
    „Calatorie in cosmos - Universul e fascinant!”

    „Pregateste-te de lansare si observa universul intr-un mod unic! De la "pepinierele" de stele la ciocnirile galaxiilor, vei descoperi in aceasta carte cele mai uluitoare evenimente ce au loc in spatiul cosmic. Afla totul despre exoplanete, gauri negre, Big Bang si multe altele, strabatand universul in realitatea augmentata cu ajutorul aplicatiei gratuite!” - https://carturesti.ro/carte/calatorie-in-cosmos-234733038?p=2

    „Distruge aceasta carte in numele stiintei”
    „DISTRUGE aceasta carte realizand toate experimentele stiintifice palpitante pe care le vei gasi inauntru! Vei descoperi proiecte din piese predecupate pe care va trebui sa le decupezi, sa le colorezi, sa le asamblezi si sa le adaugi desene. Vei citi o multime de informatii fascinante si te vei distra ore intregi cu iluziile optice de pe paginile pe care le vei decupa, apoi le vei rupe, intr-un cuvant, le vei distruge.

    Totul, in numele stiintei, fireste!

    Conceput de scriitorul si ilustratorul Mike Barfield, Distruge aceasta carte este primul volum dintr-o serie de activitati ideala pentru copiii curiosi carora le place stiinta.” - https://carturesti.ro/carte/distruge-aceasta-carte-in-numele-stiintei-241591174?p=3

    Din descrieri imi dau seama ca e ceva de bine pentru copii si ca le va placea tare mult genul asta de carte.

    Alte titluri, la intamplare:
    „Viata secreta a animalelor salbatice”
    „Sa descoperim vulcanii”
    „100 de lucruri despre planeta Pamant”

    Practic as pune ca manuale scolare toate aceste carti si multe altele. Sunt din categoria: Atlase, enciclopedii, dictionare. Sunt pe grupe de varsta, acestea sunt pentru 6-10 ani, in principal.

    Bine facute, interactive, bine explicate, prind esenta lucrurilor, sunt exact ce trebuie unui copil pentru a asimila cunostine, a se juca, a se distra, a intelege invatatutra ca pe ceva extraordinar, palpitant si incredibil.
    Astfel de carti fac elevii sa viseze, sa-si doreasca sa devina oameni de stiinta, exploratori, astronomi, fizicieni, matematicieni etc.

    Pana la urma scoala nu trebuie sa fie ceva ce pluteste in stratosfera, de neinteles, ceva ce poate fi deslusit doar de Einsteini cu IQ 170 si peste. Scoala trebuie sa fie ceva ce te implica, te atrage, te face curios si in acelasi timp te invata. Te invata lucruri utile, necesare existentei de zi cu zi pe Terra, lucruri adaptate la prezent, cunostinte necesare, de baza ce vor forma fundamentul din care fiecare elev va extrage materiile care-i plac cel mai mult si cu care va porni mai departe spre liceu si apoi spre facultate.

    Scoala trebuie sa fie despre ceva ce vrei sa afli, sa astepti cu nerabdare lectia urmatore cand lucruri absolut incredibile se vor petrece la ora: vei ajunge in ocean sau in mijlocul junglei sau intr-o galaxie indepartata sau pe soare sau vei afla povestea matematicii sau vei calatori pe o insula misterioasa cautand o comoara fantastica sau vei manevra un robotel sau vei invata cum sa interactionezi cu calculatorul prin intermediul programelor de soft educational: dau niste titluri ca exemplu:
    „Comunicare in limba romana. Provocarea Panda ABCdarul distractiv”
    „Aventurierii cosmici. Tup in explorarea mediului”
    „Echipa MEM in actiune. Matematica si explorarea mediului”
    „Invat sa scriu. Pregatim mana pentru scris. Scriem pe patratele”

    La noi scoala a devenit represiva, incorsetanta, copiii au impresia ca sunt constransi, obligati sa retina tot felul de lucruri pentru care nu simt nicio atractie (si nu e o impresie gresita). Scoala pare ceva greu, de nestrabatut. Ceva ce nu reusesc decat cei foarte, foarte, foarte destepti. Adica scoala se adreseaza unui numar restrans de elevi:
    1-2% genii
    5-10% foarte buni
    10-15% buni
    Restul (75-85%) au impresia ca scoala nu-i pentru ei, nu le e accesibila si mai bine nu se mai duc sau se duc pentru ca n-au incotro. Ei sunt cei care alimenteaza procentele de analfabeti si analfabeti functionali.

    Orice copil e un viitor, mai mic sau mai mare, geniu, daca este ajutat, indrumat si sprijinit pentru a iubi cartile. Daca va fi lamurit in directia asta, restul vine de la sine.

    Pana la urma se vede si din articole, dar si din comentariile noastre: fiecare incearca sa abordeze subiectul „scoala” cat mai filosofic, cat mai elitist, fiecare dorind sa dea cat mai bine in ceea ce scrie: cum ca stie si cat stie. Am citit multe articole si comentarii care n-au ce cauta intr-o discutie despre scoala I-VIII si apoi liceu.

    Exemple de teoreme cat mai alambicate si superior matematice, abordari intangibile, filosofari despre materii ce sunt predate unor copii, pana la urma.

    Si de aici am tras concluzia ca scoala este asa cum este pentru ca noi suntem defecti si producem un sistem defect. Daca in niste simple comentarii ne avantam in tot felul de teorii ale chibritului, imi dau seama ca si cei care produc manualele, programele scolare, conceptul scolii despre lume si viata, nu pot fi decat o varza.

    E simplu si ma repet: scoala nu e ceva ce nu poate fi atins, ceva ce trebuie privit cu teama, ceva ce marea majoritate nu poate sa priceapa, nu poate accede, e ceva dincolo de puterile sale. Cand vezi cladirea scolii sa treci pe trotuarul celalalt. In felul asta sunt exclusi majoritatea copiilor sau sunt pierduti pe drum, pentru ca se pare ca IQ-ul se situeaza undeva pe la 90%, in medie.

    Pe mine m-ar preocupa mai mult copilul meu sa stie o matematica buna, de baza si mai putin sa inteleaga Banda lui Mobius de la clasa a II-a. Si poate n-o va intelege nici la clasa a XII-a daca nu-i place matematica sau nu-si doreste sa o studieze.

    Poate vrea sa se faca somelier si umbla prin vii sa cerceteze soiurile de struguri si procesul de productie a vinului.

    Prea ne scremem sa dam o societate atat de invatata incat am ajuns la 16% abandon scolar si 50% analfabetism functional, ultimii la testele PISA, primii la violenta scolara si consum de droguri la varste din ce in ce mai mici. Cu scoli ce cad pe copii, lipsiti de caldura iarna, cu toaletele in fundul curtii si fara transport scolar, cu profesori foarte prost pregatiti. Batem recordul in Europa, inutil sa mai precizez asta.

    Preocuparea mea majora ar fi sa alfabetizez la scara larga cat mai multi copii din Romania, sa ajung la un procent de 85-90%. Sa le ofer sansa si posibilitatea sa studieze materii normale, la nivel normal. Accesul tuturor la invatatura, la scoli tehnice si profesionale, la studii liceale si postliceale, facultati pentru cei care doresc sa mearga cat mai departe.

    Sa combat saracia si excluziunea sociala. Sa ridic nivelul de pregatire al acestor copii pentru lume si viata.

    Asta trebuie sa ne preocupe pe noi si nu toate vrajelile din programele scolare, ceva atat de adanc incat devine ceva exclusiv, doar pentru aia 10-15%.
    Multi sunt copii isteti si ar invata, dar se plictisesc, scoala nu-i atrage, nu le propune nimic interesant, nu-i face sa-si doreasca sa revina si a doua zi. Sunt cei visatori, branza buna in burduf de caine, sunt cei care stau in banca cu gandul la consola Playstation de acasa sau cu gandul la serialul ala misto de-l vad pe un streaming (oare ce-o urma in episodul urmator?) sau cu gandul la meciul de fotbal.

    Scoala trebuie sa aiba raspuns pentru toti. Scoala nu poate sa discrimineze prin omisiune sau neputinta.
    65 de elevi cu media 10 la evaluare.
    39 de elevi cu media 10 la bacalaureat.
    Atat poate scoala romaneasca.
    Cat reprezinta din total elevi care au sustinut aceste examene? Nu stiu. 0,001%?

    P.S. Sunt si societati „tari” la IQ-ul scolar. Aici reusita sta in deceniile de calitate ale programelor scolare, mentalitatile acelor societati, felul in care se raporteaza la actul de a invata, accesul copiilor la studii, gradul de bunastare al respectivei societati.

    Organizarea scolii pune accentul pe ceea ce-i reprezinta, pe ceea ce-i intereseaza raportat la traditii si cultura, la specificul lor.

    Nici extrema in care au cazut Japonia si Coreea de Sud (admiterea este eveniment national, iar gradul de dificultate este pana la cer) nu e un exemplu de urmat pentru ca e ceva ce-i caracterizeaza pe ei:
    „În 2022, sud-coreenii au cheltuit în total 26 trilioane de woni (aproape 20 de miliarde de dolari) pe educația privată, potrivit Ministerului Educației. Această sumă este aproape la fel de mare ca PIB-ul unor națiuni precum Haiti (21 miliarde de dolari) și Islanda (25 miliarde de dolari)”. – adevarul.ro

    Unde suntem noi in Europa?
    „În Europa, România se află pe ultimele locuri, cu un IQ mediu de 91. Reușim să îi depășim pe sârbi, albanezi, muntenegreni și suntem la egalitate cu macedonii.
    Campioni sunt finlandezii, cu un IQ mediu de 101, urmați de Estonia, Olanda și Elveția, toate cu IQ mediu 100”. - https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/harta-iq-ului-in-europa-si-in-lume-cum-stau-romanii-la-capitolul-inteligenta-768510

    Daca scoala asta romaneasca e atat de mirobolanta, dar lipseste cu desavarsire, de ce nu schimbam ceva care sa conteze cu adevarat, si asta nu inseamna data vacantelor scolare si daca notam cu f.b. sau cu 10 un elev ce ne priveste din ce in ce mai nauc si mai dezorientat.

    Scoala trebuie sa se adapteze schimbarilor. In ultimii 20-25 de ani transformarile la nivel mondial au fost majore, uneori totale, radicale. IT-ul, AI-ul au schimbat fata lumii. Modificari importante au fost aduse in viata de zi cu zi de noile atitudini si viziuni asupra noasta, asupra planetei. Societatile s-au schimbat prin legi, prin abordari noi vizavi de probleme vechi. Scoala romaneasca trebuie sa tina pasul, sa adapteze materiile si maniera de predare si mentalitatile si calitatea actului de invatamant la secolul XXI. Altfel producem rebuturi, pierdem materie prima si asta ne va costa ca natie.

    Am citit multe comentarii facute de dl. Valentin, si are dreptate. Nu se doreste o reforma pentru ca nu-i profitabil. Pierzi multe voturi, lumea nu te mai iubeste. Si peste toate, prea multi oameni cu scoala, destepti ti-ar pune intrebari, nu te-ar mai iubi neconditionat. Si nimeni nu vrea asta.

    Mai bine ramane asa: scoala vrea sa-i faca direct academicieni pe niste copii care abia au un caiet si un creion si merg niste km pana la cea mai apropiata maghernita (pardon, cladire scolara). Multi au mers la scoala doar pentru programul „cornul si laptele”. O alta mizerie romaneasca din care niste smecheri au tras foloasele.

    Probabil ca de aia avem atatia academicieni cu doctorate plagiate.

    P.S. 2 S-a terminat numaratoarea voturilor la Costinesti sau inca se fac calcule, masurari si cantariri ale buletinelor de vot? (Din 9 iunie Costinestiul numara si numara si numara si iar voteaza si iar numara... Sunt cei pe care scoala romaneasca i-a pregatit. Tari la matematica. Bine, i-a incurcat votul uneia din Ucraina, nu stiu ce-a cautat de-a votat, dar i-a incurcat iremediabil. Acum, matematica asta beton, facuta prin scolile romanesti, nu putea sa prevada o astfel de situatie. I-a destabilizat, ce mai, pe cei din comisie).
    • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Valentin check icon
      Exemplele dvs. provin din țările care au un sistem de educație care a evoluat natural. Este un sistem pe care îl adoptasem și noi înainte de venirea comunisului. Multe manuale din perioada anilor 20-40 (se întâmplă să am un manual de științe din anul 1927) au aceeași abordare pe care o au sistemele vestice.
      Comunismul a adus în primul rând O ECONOMIE CENTRALIZATĂ și a instituit un sistem care să-l deservească. Materiile au fost segmentate și tranformate în vocațional, după modelul sovietic.
      Problema este că sistemul a fost umflat artificial cu personal didactic, ajungând un fel de uzină educațională.
      După 89 s-a făcut tot ce s-a putut să nu fie concediați profesori și să se mențină acele 18 ore de catedră pe care se ia salariul.
      Problema n-ar fi că nu știm ce trebuie să facem. Problema e că nu putem, pentru că am porni tensiuni sociale serioase.
      Sistemul de educație din România este ultima uzină socialistă rămasă în picioare. Mult, ruginit și în faliment total, dar imposibil de schimbat.
      • Like 0
    • @ Valentin
      E o situatie fara iesire. As institui niste taxe. Sigur, ar fi taxe anuale adaptate veniturilor parintilor, taxe nuantate raportate la nivelul familiei elevului, dar plafonate la 5000 de lei pe an, sa zicem. Trebuie tinut cont ca pana la urma e sistemul de stat, dar sustinut si prin acesti bani. Nu poate atinge costurile din mediul privat.

      De la zero lei pe an pana la 5000 de lei, la clasele I-VIII. Adica niste taxe modice, dar care ar conta, s-ar strange o suma si in felul asta s-ar mai rezolva niste lucruri, inclusiv numarul si calitatea profesorilor.

      Ceva trebuie facut, altfel problema devine din ce in ce mai acuta. Daca nu se poate reforma de bunavoie, prin banii platiti de catre parinti, poate sistemul va fi fortat sa ia niste masuri.
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Valentin check icon
      Bun, și ce facem cu cantitatea imensă de profesori rămași pe drumuri după reformarea sistemului? Îi facem patiseri? Sistemul se poate reforma. Nu trebuie să inventăm roata. Problema e ce facem cu acei profesori? Și eu a familii, și ei au copii. Ce facem cu ei?
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Madam, te-ai uitat, macar din curiozitate, de unde provine "harta IQ-ului in Europa" pe care o pomenesti in postare? Ar fi foarte bine daca ai putea si citi, nu doar scrie.
      Hai sa bag lamuriri. "Harta" e o chestie facuta de un individ foarte dubios, care spune despre IQ-ul natiunilor fara a avea date! Richard Lynn e cunoscut pentru opiniile idioate pe care le scrie intr-un jurnal de "Suprematisti albi" (Makind Quarterly). Opinii precum "iernile grele ii fac pe oameni mai destepti" (atunci evreii sunt mai prosti decat eschimosii??) ori "IQ-ul e interpolabil intre natiuni". Mai mult, individul vorbeste de IQ fara a avea date despre IQ! Pur si simplu a luat datele de la testele PISA (ala in care 14% dintre scolarii reprezentand Romania nu erau vorbitori de limba romana, ci maghiara). Deci.... nu. Nu asa sta Europa la IQ.

      Cat despre notele la Evaluarea Nationala ori la Bacalaureat, de ce ar trebui multe medii mari? Fiind examene care conteaza la admiterea in liceu, respectiv universitate, scopul e ierarhizarea elevilor, nicidecum acordarea de note mari. Ce ierahie ar fi cu multe note de 10? Ti-as spune ca aici conteaza nu nota, ci percentilul, dar oare ai pricepe? La liceele bune se intra cu ultima medie peste 9,50 (sute de copii din acelasi oras pe 30-40 de sutimi!) ceea ce arata ca subiectele sunt mult prea usoare pentru a ierahiza obiectiv elevii. Repet, mult prea usoare, nu mult prea grele.

      Ma intreb cum de oameni care se obosesc sa scrie pe forumuri nu sunt in stare nici sa inteleaga un text scris (nu te-ai prins ce era cu sursa articolului despre IQ-ul europenilor), nici nu par a intelege ce e ala un examen si la ce foloseste el.
      • Like 1
    • @ haim_mononucleozovici
      Valentin check icon
      E foarte clar că ai o viziune total diferită de a mea. Din păcate este o viziune veche, undeva la nivelul anilor 70-80. Pentru tine, un sistem de educație performant este o fabrică de vârfuri pentru export. Eu văd sistemul de educație ca pe un generator al unei societăți armonioase. Din punctul meu de vedere un sistem de educație care produce vârfuri pentru export este nociv pentru societate, pentru că o destramă.

      Revenind la IQ, acesta are o definiție dificilă. IQ-ul este o componentă a inteligenței, dar nu acaparează total noțiunea de inteligență. Dacă ajungem la concluzia ca un olimpic la matematică are un IQ peste medie, atunci ar trebui să prespunem că strălucește în toate domeniile. Pot garanta că am întâlnit persoane cu un IQ amețitor, dar INCULTE. Imaginează-ți că nu erau în stare să încropească un comentariu plastic pentru o sculptură de Brâncuși nici măcar la nivelul programei de clasa a V-a. O persoană cu un IQ ridicat, dar nu și inteligentă.

      1. - cercetători în matematică, ține cu Rusia, fan declarat Putin. Nu e necesar să-l întrebăm cu cine votează.
      2. - IQ ridicat, nu poate face un CV de vreo trei săptămâni. Cumva are circumstanțe atenuante: școala nu l-a învățat cum. Rămâne totuși întrebarea de ce IQ-ul nu-l ajută în probleme minore cum ar fi un simplu CV.
      3. - experiență personală, interviu pentru angajare (firmă proprie). Note excelente, IQ ridicat (vizibil), participare la olimpiade. Câteva săpături adiționale după interviu, pe unde a mai lucrat: ingâmfat, nu se înțelege prea bine cu colegii, aduce un vibe negativ echipei. Respins. Cea mai bună opțiune pentru interesul firmei făcută vreodată.

      Viziunea postmodernă despre IQ și tehnică (n-aș folosi termenul de știință, din moment ce și psihologia, psihopedagogia sau sociologia sunt științe) se apropie de sfârșit datorită pieței. Vorbim de globalizare la un grad mai ridicat decât cel din anii 70 (predicțiile lui Toffler din Șocul viitorului și Al treilea val s-au cam adeverit), ceea ce înseamnă o cu totul altă paradigmă a pieței de muncă. Dacă în țara ta nu poți cultiva portocale, atunci le imporți. Ai nevoie de IQ-uri pentru tot ce înseamnă tehnică? Imporți. Nu mai e nevoie să produci. Îți iese chiar mai ieftin.

      Ne confruntăm cu un val de inflație academică fără precedent. Statisticile arată că în 170 diplomele de licență erau relativ rare; statisticile actuale arată că masterul devine norma, iar peste vreo 10-20 de ani va ploua cu doctorate. Un meme simpatic ne spune ce putem face cu diploma de facultate: opt modele minunate de origami. Astăzi, o diplomă de facultate nu-ți mai garantează locul de muncă. În anii 70 îți garanta.
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Valentin check icon
      Ați rămâne uimită de câte se pot face prin pași mici. Primii care îmi vin în minte ar fi:
      1. introducerea unei noțiuni de REZIDENȚIAT PEDAGOGIC pentru accesul la manualele școlare, echipele de programe sau cele de examen. Cel puțin 5-10 ani de practică la grupa de vârstă respectivă;
      2. participarea în echipele de manuale școlare, programe sau examene să devină incompatibilă cu funcțiile ocupate în sistem (conflict de intereseI, evitând astfel programe sau manuale băgate în față datorită funcției;

      Știți că românul are o vorbă: buturuga mică răstoarnă carul mare. Corupția din sistemul de educație e protejată de legi. Legile trebuiesc schimbate.
      • Like 0
    • @ haim_mononucleozovici
      Dom`le (ca raspuns la madam), ce ma iei pe mine la rost? Citez din cine doresc si am parerile mele. Daca vrei sa intri intr-un dialog poti s-o faci fara agresivitate si fara acea atitudine de atoatestiutor.

      Nu scriu un comentariu ca mai apoi sa vina cineva si sa ma puna la punct, sa ma ia la intrebari.

      Da, a avut idei care au nascut controverse. Mai ales in timpul prezent nu cred ca e tocmai intelept sa-l citezi. Nu e corect politic de niciun fel, dar omul a fost un profesionist, a avut teoriile sale, studiile sale si cred ca nu e nicidecum atat de departe de adevar pe cat am vrea sa credem. Dar cum in stiinta se amesteca corectitudinea, acel aspect al vietii noastre ce ne face sa nu spunem lucruri adevarate pentru ca jignim oameni. Se spune ca adevarul doare, da, adevarul doare, si mai nou si jigneste. Si poti s-o si patesti (legal) daca faci afirmatii incorecte politic.

      Se pare ca e citat acest clasament „rasist” peste tot, e luat ca studiu de referinta in multe publicatii, iar cartea celor doi e citata in mai multe ocazii:
      O carte intitulată „Inteligența: Un concept unificator pentru științele sociale”, a autorilor Richard Lynn, profesor de psihologie, și Tatu Vanhanen, profesor de științe sociale, ne dezvăluie cum arată harta IQ-ului în Europa.

      1 „The World Population Review a compilat liste de IQ, pe baza unora dintre cele mai cunoscute și mai mediatizate cercetări din lume. Acest studiu a fost realizat de un psihologul britanic Richard Lynn”. - https://jurnalul.ro/timp-liber/10-tari-cel-mai-ridicat-coeficient-inteligenta-lume-954137.html

      2 In alte clasamente stam si mai rau
      Romania ocupa locul 68 din 70 de tari:
      Romania: IQ 86.88 la o populatie de 19.65 - https://playtech.ro/2022/cele-mai-destepte-70-de-tari-din-lume-ce-iq-au-romanii-si-ce-loc-ocupam/

      3 https://www.forbes.ro/cele-mai-inteligente-25-de-tari-din-lume-asia-si-europa-domina-aceasta-lista-203857

      Romania nu se afla pe acolo

      4 https://www.stiripesurse.ro/iq-ul-mediu-european-va-scadea-pana-in-2050-la-80-acum-cativa-ani-era-de-99-romania-avand-91_2557265.html

      5 „In 2010 Earl B. Hunt summarized Lynn's research in this area along with that of Tatu Vanhanen, that he is "highly critical of their empirical work, and even more so of their interpretations," but that they "do deserve credit for raising important questions in a way that has resulted in interesting and important findings."[60] - https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Lynn

      6 https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0191886911001334 -
      unde vedem pe scurt dimensiunea muncii sale, studiile, referintele, alte studii, corelatii, statistici etc

      Omul asta nu a fost un tampit de prin coclauri. Da, e controversat si a exprimat idei inacceptabile pentru secolul XX, ce sa mai zic de secolul XXI, si da, sunt de acord ca nu putem sa punem anumite analize in practica, chiar corecte, pentru ca ar fi profund gresit ca atitudine vizavi de alte persoane, ca viitor pe aceasta planeta. Asta, daca mai vrem un viitor. Dar asta nu inseamna ca studiile sunt gresite sau masluite. Iar in ceea ce priveste clasamentul pe Europa, asta-i realitatea. Nu a venit Lynn si ne-a plasat, din burta, la 91 cand noi suntem de 121.

      Nu am timp si nici nu este cazul sa aprofundez subiectul, sa-l argumentez si sa caut acum studii pe tema IQ-ului, dar orice am face pe acolo ne situam: 85-90.

      Un studiu, de orice fel, se intinde pe ani buni, atinge multe aspecte, ia in calcul multe variabile, chestii specifice si multe altele.
      Nu a venit Lynn si a pus cu pixul pe hartie diverse cifre colorate.

      „Iata care sunt caracteristicile de baza ale inteligentei [3]:

      Constientizarea de sine
      Constientizarea de sine este o abilitate intalnita in randul persoanelor inteligente si se refera la capacitatea de examinare si intelegere a naturii proprii, a motivatiilor, caracteristicilor, comportamentelor si emotiilor.

      Imaginatia
      Aceasta caracteristica a inteligentei reprezinta capacitatea unui individ de a se gandi la lucruri care nu exista in lumea reala sau de a efectua actiuni care depasesc simtul comun universal.
      Imaginatia reprezinta fundamentul inventiilor care stau la baza culturii umane si a cresterii economice.

      Intentionalitatea
      Intentionalitatea este capacitatea de a dezvolta un scop in viata si de a face tot posibilul in directia acestuia.
      Inteligenta cristalizata
      Aceasta caracteristica a persoanelor inteligente se refera la capacitatea lor de a rezolva un set de probleme cu care s-au mai intalnit in trecut.

      Inteligenta fluida
      Fata de cea cristalizata, inteligenta fluida se refera la abilitatea unui individ de a rezolva un set de probleme noi, cu care nu s-a mai intalnit si la care nu s-a gandit pana in acel moment.

      Gandirea abstracta
      Limbajul uman este plin de concepte abstracte intrucat oamenii gandesc foarte mult in abstractiuni pe care nu le constientizeaza.
      Astfel, gandirea abstracta este o abilitate contientizata a persoanelor inteligente prin care dezvolta si se gandesc la concepte care difera de realitatea concreta.

      Gandirea rationala
      Fata de cea abstracta, gandirea rationala se refera la capacitatea individului de a aplica gandirea logica in situatii complexe si deseori ambigue, cum ar fi experienta umana.

      Gandirea strategica
      Gandirea strategica se refera la capacitatea de identificare a nevoilor, problemelor si solutiilor pentru acestea pentru a prospera intr-un mediu de constrangere si concurenta. Gandirea strategica este deseori utilizata in zonele de business.

      Recunoasterea unor modele
      Recunoasterea modelelor este extrem de complexa intrucat priveste abilitatea unui individ de a gasi modele semnificative in tot mediul inconjurator si in sine. Recunoasterea modelelor extinde aria constientizarii.
      De exemplu, poti sa constientizezi si sa recunosti un model comportamental bazat pe o experienta din trecut care a fost declansat de o situatie asemanatoare.

      Inteligenta sociala
      Inteligenta sociala este o caracteristica importanta a inteligentei care are legatura in acelasi timp si cu inteligenta emotionala. Aceasta reprezinta abilitatea de a conduce cu succes relatiile umane, emotiile si aspectele legate de politica.

      Aceste caracteristici sunt innascute si dezvoltate de un individ in primii ani de viata. Cu toate acestea, anumite afectiuni mentale precum depresia, anxietatea si stresul cronic pot afecta functiile inteligentei pe termen lung”. - https://www.drmax.ro/articole/ce-este-iq-ul-si-cum-se-masoara-acesta

      Adica se munceste mult pentru a se ajunge la o concluzie, pe care sa o publici si la care sa se raporteze lumea.
      Daca Romania e mereu pe ultimele locuri in clasamente, nu e vinovat Lynn.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Da, se pot face multe, dar timpul trece si noi batem pasul pe loc si e in detrimentul nostru. Nu cred ca vom asista la mari schimbari, in viitorul apropiat.
      Mi-a placut raspunsul dat mai sus d-lui (nu stiu de ce, dar am senzatia ca e barbat) haim_mononucleozovici. Adevarul e ca nici nu stim cu cine dialogam, adica sa-ti dai un nume, nu trebuie sa te prezinti cu CV-ul.
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Valentin check icon
      Domnul se bazează foarte mult pe atacul la persoană, ceea ce în retorică se numește ad hominem. E o metodă destul de eficientă, dar devine monotonă la un moment dat. Mai ales dacă e singura metodă de argumentare. Importante sunt ideile, nu persoanele.
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Valentin check icon
      Richard Lynn nu leagă inteligența de IQ, iar studiile folosesc măsurători diferite. Chiar și pentru cei care nu sunt de specialitate, logica de bun simț arată că inteligența lui Albert Einstein e total diferită de cea a lui Vincent Van Gogh. Rezultatele se văd cu ochiul liber: Einstein a dat omenirii o anumită operă, Van Gogh alta.

      Faptul că România nu prea se află în topuri contrazice tot ce ai argumentat ca sistem de educație valid. În plus, citit cu atenție, acesta este și mesajul profesorilor. Faptul că avem câțiva profesori competitivi nu înseamnă mare lucru, pentru că un sistem nu înseamnă câteva părți izolate. Cantiatea de profesori care nu știu pedagogie e imensă - și e logic, doar cu doi ani de pedagogie la activ - și asta nu prea formează un sistem.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Aveti dreptate.
      Imi amintesc o situatie din 1997: eram in clasa a VII-a, la ora de istorie. Incepuse anul scolar si aveam o profesoara noua.
      Noi eram cam zurbagii, in clasa nu era niciodata o liniste desavarsita. Cred ca ne stia din punctul asta de vedere.

      Imi amintesc perfect cum a intrat in clasa, s-a asezat la catedra, ne-a privit profund, foarte sever si a inceput ora. Nu a trecut mult timp si unul din baieti, Raducu, a vorbit ceva cu colegul din banca din spatele sau. Raducu era un baiat foarte fin, manierat si foarte intelectual, de aceea mirarea noastra a fost si mai mare.

      Profesoara s-a ridicat de la catedra s-a dus la el si a facut un lucru neasteptat, radical, ne-a lasat pe toti cu gura cascata, i-a tras o palma zdravana, usturatoare peste obraz. A fost ceva ca un trasnet pentru mintile noastre de 13 ani. Inutil sa mai spun ca a obtinut o liniste adanca la toate orele de istorie. Nu mai misca nimeni. Scopul era atins.

      Atunci nu am inteles ce a facut profesoara. Nu am inteles manipularea si nici de ce a procedat asa. Am avut-o profesoara doar in acel an, apoi a plecat. Ulterior am aflat ca s-a discutat despre atitudinea sa si scoala a luat anumite masuri. Probabil ca mai avea si alte antecedente.

      Datul cu pumnul in masa sau intimidarea sau atacul la persoana sau cuvintele agresive, violenta de orice fel dau roade de multe ori. Nu stii ce sa faci. Sa ripostezi, sa taci? Nu stii cu cine „vorbesti”, e dificil.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Da, asta am spus si eu: sistemul nu e valid. Asta tot sustin de cate ori comentez despre invatamantul romanesc. Nu suntem in topuri ca nu producem nimic de top. Ma refer la prezent in special, la personalitati puternice, marcante.
      In fine, am cam epuizat subiectul in comentarii. Nu detin eu cheia rezolvarii tuturor problemelor, n-o sa aduc lumina in hatisul legislativ. Nu sustin ca tot ce spun si gandesc si cred este cel mai corect, cel mai bine, cel mai extraordinar.
      Asta-i invatamantul nostru. Poate in viitor se va schimba ceva in bine. Poate nici nu trebuie schimbat ceva si mi se pare doar mie ca e ceva gresit.
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      "Citez din cine doresc si am parerile mele."
      Dar stii din cine doresti? Dar esti in stare sa ai pareri? Pana acum te-ai facut de ras si atat: ai dat ca argument parerea unui cunoscut sarlatan academic care inventeaza, nu colecteaza date. Ai grija ce iti doresti, ca poate mai si primesti!
      Oare esti clona/sora lui "Valentin"?

      De ce va tot dati cu parerea in chestii in care evident nu aveti habar?
      • Like 1
    • @ haim_mononucleozovici
      Uita-te inspre tine si nu jigni. Nu comentam pe aici ca sa ne jignim. E ceva uluitor, felul in care arunci cu cuvinte.
      Da, sunt parerile mele si nu te intereseaza pe tine ce-mi doresc. Nu e problema ta. Am citat ceva ce este luat in considerare din punct de vedere al studiului, am citat de pe un site romanesc (Digi24) si nu era singurul care prelua acel clasament. Nu ai nicio chemare sa intri in dialog cu mine in felul asta.
      Am vazut de-a lungul timpului ca ai mai intrat in discutii de tot felul. Nimeni si nimic nu-i pe masura inteligentei tale.
      Se pare ca asta-i natura ta.
      Exprima-ti punctele de vedere independent de ale mele, spune ce doresti, site-ul nu a ingradit pe nimeni. Dar din ce spui se vede ca esti o persoana agresiva, complexata inferior care incearca sa explice tot felul de lucruri intrand peste altii. Nimeni nu ti-a cerut sa fii gardianul comentariilor si nici sa-i pui la punct pe cei ce comenteaza altfel decat gandesti tu. Sau poate ti se pare mai usor sa fii grobian.
      Oricum, subiectul nu ma mai intereseaza, l-am epuizat in comentariile facute. Si cand ma gandesc ca la cateva postari ti-am dat Like.
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Madam, tu nu ai capacitatea de a avea opinii: pe de o parte nu cunosti realitatea, pe de alta parte nici macar nu ai habar cum sa cunosti realitatea. Nu intelegi diferenta dintre fapte si pareri. Ce apare pe site-urile de stiri nu sunt doar fapte, sunt in majoritate pareri ale unora si atat. Soc, nu-i asa? Daca ai putea citi si intelege, te-ai informa mai temeinic si ai afla multe, Dar nu poti, poti doar sa scrii. Uite asa ai bagat un clasament bazat doare pe pareri (nu a facut nimeni studii statistic semnificative asupra IQ-ului in Europa, totul e in mintea ciudata a unui extremist politic) intr-o discutie ce ar fi trebuit sa fie despre oameni talentati si muncitori, precum Mark Saul ori Israel Gelfand.

      Voiam sa incep comentariul cu "Coana Mitza habarnista", dar ar fi fost cam mult.
      • Like 1
    • @ haim_mononucleozovici
      Prima parte a raspunsului:

      Raspunsul meu, pe scurt, este asta:

      Bla-bla-bla. Deja ma plictisesti. Nu ma mai intereseaza ce spui.
      Tine-o tot asa, uita-te in oglinda si repeta-ti la nesfarsit: sunt cel mai cool sunt cel mai destept sunt cel mai impertinent. Sau poate esti femeie. Sau poate inca nu ti-ai stabilit genul. Dupa nume as zice ca esti si putin fumat.
      Chestiile astea cu Coana Mitza tine-le pentru anturajul tau.
      Oricum ar fi, nu-mi mai trimite mesaje ca-mi apar in mail.

      Raspunsul meu, ceva mai lung, este asta:

      Nu se fac studii, zici?
      Se fac tot felul de studii pe baza IQ-ului. Spre exemplu exista un studiu care-ti spune ce convingeri politice ai, in functie de IQ:

      1 „Un nou studiu provocator a descoperit o legătură între convingeri de stânga și atât scorurile mai mari ale coeficientului de inteligență (IQ), cât și markerii genetici considerați a fi asociați cu o inteligență superioară.
      După cum raportează cercetătorii în psihologie de la Universitatea din Minnesota Twin Cities (SUA) în noul lor studiu, publicat în jurnalul Intelligence, numeroase teste de inteligență au constatat că a fi mai isteț „este corelat cu o gamă de convingeri politice de stânga și liberale”.
      „Aceste rezultate implică faptul că predispoziția genetică de a fi mai inteligent determină convingeri de stânga”, au scris autorii lucrării.

      Ca în toate cercetările despre inteligența umană, lucrarea este plină de provocări. Există diferite tipuri de inteligență și este dificil să tragi o linie clară între înnăscut și cultivat, deoarece educația clar duce la creșterea scorurilor la teste IQ.

      Cu toate acestea, metodologia studiului este convingătoare. Autorii de la UM au extras rezultate dintr-un studiu realizat pe mai mult de 200 de familii, unele dintre acestea incluzând doar copii biologici, altele doar copii adoptați, și o parte mai mică dintre acestea având atât copii adoptați, cât și biologici, notează Futurism.

      Modul în care inteligența este legată de convingeri de stânga
      „Am constatat că atât IQ-ul, cât și indicatorii genetici ai inteligenței, cunoscuți sub numele de scoruri poligenice, pot ajuta la a prezice care dintre cei doi frați. Aceștia sunt frați cu aceeași educație, crescuți sub același acoperiș”, a declarat Tobias Edwards, autor al studiului.
      „Acest lucru implică faptul că inteligența este asociată cu convingerile politice nu numai din cauza mediului sau a educației, ci și prin faptul că variația genetică pentru inteligență poate avea un rol în influențarea diferențelor noastre politice. De ce este așa? Nu știu”, a adăugat el.
      „Folosind atât IQ-ul măsurat, cât și scorurile poligenice”, acestea din urmă fiind profiluri genetice care determină tot felul de lucruri, de la aspectul fizic și până la riscul de a dobândi boli sau de a dezvolta boli mintale, cercetarea a măsurat „performanța cognitivă și realizările educaționale” și apoi a determinat dacă exista o corelație între inteligență, genetică și afilierea politică.

      Pe partea politică, au fost testate cinci variabile: „orientarea politică, autoritarismul, egalitarismul, liberalismul social și conservatorismul fiscal”. - https://www.descopera.ro/stiinta/20593991-un-studiu-arata-ca-oamenii-inteligenti-au-tendinta-sa-fie-de-stanga

      2 Alt studiu
      „Efectul Flynn în România, concluziile celui mai mare studiu cu privire la inteligența românilor. Dragoș Iliescu: Nivelul din 1989 a fost cel mai mare pe care România l-a avut în IQ, după care a urmat o prăbușire. Noi suntem astăzi, educațional, ca după Război

      Performanțele cognitive ale românilor sunt astăzi la nivelul pe care îl aveam după Al Doilea Război Mondial. Concluzia aparține celui mai amplu studiu cu privire la evoluția scorurilor de inteligență din România. Cercetarea – realizată pe 12.000 de români, născuți de-a lungul a 80 de ani – și publicată recent relevă o creștere în medie a performanței IQ, care ne plasează între “ultimele țări europene care continuă să arate Efect Flynn pozitiv”. Dar privit în detaliu, studiul ne indică faptul că “nivelul din ’88-’89 a fost cel mai mare pe care România l-a avut în IQ”, a explicat pentru Edupedu.ro unul dintre autori, psihologul Dragoș Iliescu.

      Studiul despre Efectul Flynn în România – Schimbările generaționale și în timp ale performanței cognitive în România – îi are ca autori pe Dragoș Iliescu – profesor în Departamentul de Psihologie al Universității din București și pe George Gunnesch-Luca – de la School of Business, Economics and Society, Friedrich-Alexander University Erlangen-Nürnberg, Germania.

      Estonia are un efect pozitiv, dar cam la jumătate față de noi, toate țările nordice arată efect negativ. Există date astfel încât să ne putem compara cu în jur de 25 de alte state din lume. Nu avem de exemplu date pentru China, dar avem pentru Japonia – care are cel mai mare efect, la 7.7 Efect Flynn puncte pe deceniu.

      Prima generație după Revoluție a înregistrat o prăbușire la nivelul la care eram la Al Doilea Război Mondial. Și de atunci avem o recuperare foarte lentă, din 1995 încoace”. - https://www.edupedu.ro/efectul-flynn-in-romania-concluziile-celui-mai-mare-studiu-cu-privire-la-inteligenta-romanilor-dragos-iliescu-nivelul-din-1989-a-fost-cel-mai-mare-pe-care-romania-l-a-avut-in-iq-dupa-care-a-urmat/

      3 Alt studiu
      „Inteligența: noi descoperiri și dezvoltări teoretice
      Conspect al articolului „Intelligence. New findings and theoretical developments”, de Richard Nisbett și colaboratorii, publicat în 2012 în American Psychologist.

      Măsurarea inteligenței este una dintre cele mai mari realizări ale psihologiei. Testele precum SAT, care corelează puternic cu inteligența, prezic performanța academică. Persoane care ocupă anumite posturi, precum avocații, fizicienii sau contabilii tind, de asemenea, să aibă un IQ mai mare. În posturile slab structurate cei cu un IQ mai mare au performanțe mai mari, deoarece sarcinile aferente necesită multe resurse cognitive. IQ-ul este important și pentru că ne ajută să identificăm modificări la nivelul grupurilor și conduce la formularea unor intervenții.

      Au fost dezvoltate măsurători și pentru alte forme de inteligență, pe lângă cea analitică. Sternberg a inclus ideea de inteligență practică și inteligență creativă. Inteligența practică se referă la abilitatea de a rezolva probleme concrete, implicând căutarea de informație. Inteligența creativă se referă la abilitatea de a crea soluții inovative. Acestea corelează moderat cu inteligența analitică, măsurată prin IQ și prezic varianța performanței academice și la locul de muncă.
      Inteligența – gene și mediu

      Heritabilitatea se referă la proporția de variabilitate a fenotipului explicată de variația genotipului. Heritabilitatea inteligenței este între .4 și .8. Heritabilitatea depinde de varianța relativă a predictorilor, adică genotip și mediu.

      Clasa socială și heritabilitatea
      Heritabilitatea crește odată cu vârsta și nu este constantă la toate nivelele socioeconomice. Un studiu arată că heritabilitatea scorurilor de aptitudini și performanță este mai mare la copiii caucazieni decât la cei de culoare și la cei crescuți în familii cu un statut socioeconomic mai înalt decât la cei cu un statut mai scăzut. Un alt studiu arată că majoritatea varianței în familiile cu mame cu un nivel educațional scăzut este explicată de mediul împărtășit. Majoritatea varianței în familiile cu statut socioeconomic înalt este explicată genetic.

      Un alt studiu arată că, în cazul familiilor cu cel mai scăzut nivel socioeconomic, mediul împărtășit explică aproape toată varianța IQ-ului. Pe măsură ce statutul crește, contribuția mediului scade și cea a genelor crește. În cadrul unul alt studiu, 40% din varianța era explicată de gene și același procent de mediu pentru familiile cu statut socio-economic scăzut. Pentru cei cu statut înalt, genele explicau puțin peste 50% și mediul 30%. Dar puțini din cei incluși în studiu aveau un statut scăzut.

      Pentru adulți există rezultate mixte despre statut socioeconomic și heritabilitate. Un studiu arată că pentru gemenii cu părinți cu un nivel educațional scăzut, mediul și genele explicau câte 36% din varianța scorurilor la citit. Pentru gemenii cu părinți cu nivel educațional înalt, genele explicau 56% din varianță și mediul 12%. Un alt studiu nu a arătat astfel de interacțiuni.

      Nici în Europa rezultatele nu sunt clare. Un studiu din Suedia nu prezintă rezultate semnificative, în timp ce un alt studiu arată rezultate opuse – genele explică mai multă varianță în cazul celor cu un statut scăzut. În alt studiu, un set de polimorfisme a avut un efect principal asupra abilităților matematice, explicând 2,7% din varianță. Acesta a prezentat și interacțiuni cu factorii de mediu, genele având un efect mai mare în medii negative și haotice.

      Un studiu recent sugerează că cele mai comune interacțiuni operează la nivelul cortexului cerebral. Ei au arătat că integritatea substanței albe are un nivel înalt de heritabilitate. Aceasta este mai mare la persoanele cu nivel socioeconomic mai mare și IQ mai mare.

      Dovezile cu privire la existența acestor interacțiuni în alte țări sunt mixte. De exemplu, această interacțiune nu este la fel de pronunțată în Europa.
      O explicație pentru rolul mic al genelor pentru persoanele cu un statut socioeconomic scăzut este faptul că nu își pot îndeplini potențialul genetic. Această idee este susținută de rezultatele unui studiu ce a implicat intervenții. Cei din grupul experimental primeau săptămânal vizite de la personal specializat. Acesta livra informații despre dezvoltarea copilului și parenting, un program de consiliere și suport pentru sănătatea mentală și indica servicii sociale disponibile în comunitate. De asemenea, copiii mergeau gratuit la centre de dezvoltare. Heritabilitatea a fost mai mare decât zero la șapte din opt scale pentru grupul experimental și mai mare decât la grupul de control.

      Un alt mod de a estima importanța genelor și a mediului implică studiile de adopție. Dar de cele mai multe ori, în urma acestor studii, heritabilitatea este supraestimată și mediul este considerat neimportant.
      O explicație este faptul că familiile care adoptă au un statut socioeconomic înalt. Dacă importanța mediului este eterogenă în diferite grupuri sociale, atunci excluderea participanților cu statut socioeconomic scăzut poate avea un efect important asupra calității studiului. Astfel, nu este doar redusă varianța mediului, dar și impactul său asupra rezultatelor din eșantion.

      Căutarea genei IQ
      Un studiu recent a identificat șase markeri genetici asociați cu abilitățile cognitive. Doar unul a rămas semnificativ după ce valorile critice au fost ajustate pentru teste multiple. Cei șase markeri au explicat 1% din varianță. Într-un alt studiu, cu 30.000 de participanți s-au identificat 20 de markeri care explicau 3% din varianță.

      Dificultatea identificării markerilor poate origina fie în probleme tehnice în specificarea secvenței genetice, fie în probleme mai vaste cu privire la predicția comportamentului uman.

      Noi cunoștințe despre efectele mediului
      Factori biologici
      Există un factor biologic care pare să crească nivelul de inteligență și care apare timpuriu în dezvoltare. Hrănirea la sân pare să crească IQ cu până la 6 puncte pentru copiii tipici și cu până la 8 puncte pentru copiii născuți prematur. O metaanaliză a identificat un efect de doar trei puncte când s-a controlat clasa socială și IQ-ul mamei. Alta a identificat un efect modest dacă hrănirea la sân a fost pentru mai mult de șapte luni.
      Există o variabilă confundată care explică efectul laptelui matern asupra IQ. Laptele matern conține acizi grași care previn deficitele neurologice la șoareci. Hrănirea la sân crește IQ-ul doar la acei copii care au două alele ce reglează acizii grași.

      Factori sociali
      Diferențele de mediu asociate cu clasa socială au un efect mare asupra IQ-ului. În general, copiii adoptați au scoruri cu 12 puncte mai mari decât grupul de comparație, trecând la un statut socioeconomic mai înalt. Alte studii au identificat diferențe în funcție de tipul de familie adoptivă.

      Un alt aspect important este reprezentat de vorbirea cu copilul. Copiii care provin din familii cu statut socio-economic înalt au un vocabular mai dezvoltat. De asemenea, ei aud în jur de 30.000 de cuvinte până la vârsta de trei ani, comparativ cu 20.000 de cuvinte în cazul copiilor cu statut socio-economic mai scăzut. Mai mult, copiii mamelor de culoare care nu au un loc de muncă aud doar 10.000 de cuvinte.

      Apar diferențe și la nivelul încurajării exprimării. Copiii din familii cu un statut socio-economic mai înalt sunt încurajați mai des, cu raport de 6 încurajări la o reprimare, în timp ce copiii din familii cu statut mai scăzut sunt încurajați mai rar,cu 2 încurajări la o reprimare. Copiii mamelor de culoare care nu au un loc de muncă primesc 2 reprimări la o încurajare.

      Aceste rezultate sunt susținute și de studiile care folosesc tehnica HOME. În cadrul acestor studii se evaluează cantitatea de stimulare intelectuală din mediul familial. Această evaluare include comunicarea cu copilul, accesul la cărți, cât de des părinții îi citesc copilului, numărul de experiențe de învățare în-afara casei sau comportamentul cald, comparativ cu cel punitiv. Asocierea dintre scorul HOME și IQ este semnificativă și mare.

      Dar este posibil ca avantajul acestor copii să rezulte chiar din genele pe care le dețin, fiind recompensați pentru fenotip. Dar o parte substanțială de varianță se datorează mediului. Pe lângă mediul familial, efectele se pot datora vecinilor, prietenilor și școlii.

      Un alt element important este reprezentat de efectele mediului împărtășit de copii și adulți. Mai multe studii arată că la vârsta adultă efectul mediului împărtășit este nul. Dar alte studii arată prezența unor efecte la 16, 18, 20 sau chiar 55 de ani.

      O posibilă explicație rezultă din faptul că persoanele cu un statut socioeconomic scăzut au o probabilitate mai mică de a participa la studii. Chiar și cei care participă ar putea fi mai asemănători cu cei cu un statut socioeconomic înalt din anumite puncte de vedere. De asemenea, studiile nu iau în considerare împerecherea asortată.

      Diferențele de IQ dintre frați pot fi explicate de diferențele din mediu neîmpărtășit, precum mutarea în alt cartier sau diferența ordinii de naștere. Unele cercetări arată că primii născuți au un IQ mai mare decât ceilalți frați. Acest efect este unul social, nu unul biologic. Atunci când fratele mare decedează timpuriu, următorul născut ajunge la același IQ la vârsta de 18 ani.

      Diferențe de grup
      Diferențe de sex
      S-a evaluat diferența dintre bărbați și femei prin intermediul unor teste care încarcă puternic pe g și care au fost normate pentru a elimina diferențele de gen. În general, nu s-au identificat diferențe. Însă, în unele aspecte, excelează bărbații și în altele femeile. Diferențele identificate includ avantaje ale femeilor în abilitățile verbale și de memorare. În schimb, bărbații sunt avantajați în sarcinile vizuo-spațiale.

      Diferențele la nivelul sarcinilor vizuo-spațiale au fost identificate încă de la vârsta de trei luni. Acest aspect poate fi explicat atât prin aspecte biologice, cât și aspecte de mediu, de creștere. Atunci când au fost propuse intervenții computerizate, diferențele se reduc. Dar dacă genul a fost evidențiat înainte de test, diferențele au crescut.

      Dificultățile de limbaj, precum dislexia sau bâlbâitul sunt mai frecvente la băieți. Din punct de vedere calitativ, femeile au avantaje în testarea limbajului, dar din punct de vedere cantitativ nu.

      De asemenea, retardul mental apare mai des la bărbați, indicând un locus genetic X-linked. Bărbații prezintă și variabilitate mai mare în anumite teste cantitative, indicând faptul că performanța lor este mai distribuită. Mai mult, numărul băieților cu performanțe înalte este mai mare decât la fete, cu un raport de 3 la 1.

      Diferențe rasiale
      S-a propus ipoteza că oamenii caucazieni au creierul mai mare decât cei de culoare și, astfel, apar diferențe la nivelul inteligenței. Dar diferența dintre femei și bărbați din punct de vedere al mărimii creierului este mai mare. Astfel, aceasta explicație nu este una viabilă. Mărimea creierului la copiii caucazieni și de culoare la naștere este egală, iar persoanele de culoare au o șansă mai mare de a fi expuși la factori postnatali care le poate micșora creierul. În plus, nu mărimea creierului în sine, ci a unor structuri anume ar trebui luată în considerare.

      Între 1972 și 2002 diferența dintre persoanele caucaziene și cele de culoare s-a redus semnificativ. În schimb, la persoanele de culoare nivelul de inteligență scade dramatic cu vârsta. Dar este posibil ca aceste cohorte să nu fi beneficiat de același mediu pe parcursul vieții, având cauze de mediu. Această ipoteză a fost susținută de un studiu recent care a arătat că, deși există diferențe la nivelul cunoștințelor, nu există și la nivelul învățării conceptelor și al inferențelor.

      Un aspect important este legat de stereotipuri. Atunci când persoana testată este conștientă de stereotipurile existențe, ei sunt preocupați de această idee și au performanțe mai slabe. Acest fenomen se numește amenințarea stereotipului. Un studiu arată că nu există diferențe dacă este redusă ideea stereotipului. Amenințarea stereotipului poate rezulta în subestimarea abilităților reale.

      Acest fenomen a rezultat în implementarea unor intervenții simple la nivelul școlilor, care au crescut semnificativ performanța persoanelor de culoare și a fetelor. O astfel de intervenție a presupus doar introducerea ideii că inteligența este ceva ce ei pot controla.

      O altă idee legată de rasă este faptul că cei asiatici au nivele superioare de inteligență. Într-un studiu, persoanele asiatice au avut scoruri cu trei abateri standard mai mari decât copiii caucazieni la SAT. Însă scorurile SAT pot evidenția diferențe de motivație.

      Atunci când s-au evaluat performanțele la locul de muncă, cei asiatici au avut performanțe superioare. Aceste diferențe pot fi explicate cultural, asiaticii considerând inteligența ca rezultând din muncă și efort.

      Unele studii au arătat și că evreii au scoruri cu 7-15 puncte mai mari. Dar toate studiile au fost derulate pe eșantioane de conveniență. Aceste diferențe pot fi explicate cultural sau genetic. O teorie genetică este faptul că evreii sunt expuși la anumite afecțiuni ce implică un exces de sfingolipide, o substanță ce formează teaca de mielină. Persoanele care au două copii ale genei sunt expuși la afecțiuni grave, ce provoacă decesul sau inabilitatea de reproducere. Dar cei care au o singură alelă sunt protejați de malarie.

      Probleme nerezolvate
      Un ultim aspect menționat este rolul stresului. Anumite cercetări sugerează faptul că diferența dintre cei de culoare și caucazieni poate fi datorată stresului cronic la care sunt expuși. Un studiu arată că stresul prenatal al mamei are efecte asupra copiilor.” - https://psihoteca.ro/inteligenta-noi-descoperiri-si-devoltari-teoretice/

      4 Alt studiu
      „O echipă formată din oameni de ştiinţă de la trei universităţi de renume au găsit o legătură între IQ şi înălţime, studiul avansând o ipoteză care a iscat deja rumoare la nivel internaţional.

      În cadrul studiului, oamenii de ştiinţă au identificat la nivelul ADN-ului gene care influenţează atât înălţimea, cât şi IQ-ul, şi susţin că există o corelaţie genetică semnificativă între aceste două elemente.

      Cercetarea, efectuată pe un eşantion de 6.800 de persoane neînrudite este prima cercetare care a analizat ADN-ul din această perspectivă.

      „Am testat asemănările genetice bazate pe ADN-ul oamenilor, în relaţie cu similarităţile dintre înălţime şi inteligenţă şi am găsit o mică asociere între acestea, bazată pe ideea că persoanele mai înalte tind să fie mai inteligente”, a spus Riccardo Marioni, de la Institutul de Genetică şi Medicină Moleculară al Universităţii din Edinburgh.

      Marioni a condus acest studiu în colaborare cu academicienii de la Universitatea din Aberdeen, Scoţia, şi de la Universitatea din Londra, bazându-şi descoperirile pe informaţiile strânse de la mii de oameni recrutaţi pentru Studiul Scoţian al Sănătăţii Familiei între 2006 şi 2011. La acel moment, IQ-ul subiecţilor a fost măsurat prin teste care au examinat timpul de reacţie, puterea de memorare şi abilităţile lingvistice, iar echipa a precizat că în proporţie de aproximativ 70% legătura dintre inteligenţă şi înălţime poate fi explicată prin genetică, restul de 30% fiind reprezentat de influenţele mediului în care trăim. Pe viitor, echipa speră ca descoperirea corelaţiei dintre înălţime şi IQ să ajute la identificarea timpurie a problemelor de sănătate, conform Sunday Times.

      Cercetări precedente au demonstrat că persoanele de statură mică sunt predispuse, într-o măsură mai mare, la boli cardiovasculare, în timp ce IQ-ul ridicat este conectat cu longevitatea, cu un risc scăzut de boli ale arterei coronare, de atac cerebral sau de suicid. O altă informaţie aflată în urma altor studii sugerează că oamenii cu înălţimi mici au o sănătate psihică mai fragilă decât oamenii înalţi.

      De asemenea, aceste studii efectuate în trecut au arătat că sindromul omului scund, cunoscut drept „Complexul lui Napoleon”, chiar există, informaţie ce i-a determinat pe specialiştii de la Universitatea Oxford să cerceteze, la rândul lor, în amănunt această realitate. Aceştia au descoperit că persoanele care percep în mod negativ faptul că sunt scunde au, de obicei, înclinaţii paranoide, sunt neîncrezătoare şi speriate de interacţiunea cu cei din jur”. - https://adevarul.ro/stil-de-viata/studiu-controversat-s-a-descoperit-o-legatura-1517545.html

      5 Alt studiu
      ”Oamenii devin tot mai proşti. Coeficientul de inteligenţă a scăzut cu 14 puncte în ultimul secol, spun cercetătorii
      Pe măsură ce tehnologia avansează şi gadgeturile devin tot mai inteligente, oamenii par să devină din ce în ce mai proşti, observă cercetătorii.

      Testele IQ (care arată nivelul coeficientului de inteligenţă) efectuate recent în Marea Britanie, Danemarca şi Australia arată că nivelul de inteligenţă a scăzut mult în ultimul deceniu.
      Există mai multe explicaţii pentru acest fenomen, iar cea mai pesimistă susţine că oamenii şi-au atins deja limita maximă de inteligentă.

      În perioada 1930-1980, nivelul mediu de IQ a crescut în Statele Unite cu 3 puncte, la fel şi în Japonia şi Danemarca după terminarea războiului. Fenomenul a fost denumit „efectul Flynn” şi este explicat prin creşterea nivelului de trai şi mai ales prin îmbunătăţirea dietei.

      De asemenea, o educaţie mai bună şi-a spus cuvântul în această perioadă, precizează James Flynn, de la Universitatea din Otago.
      Dar acum suntem la finalul „efectului Flynn” în ţările dezvoltate, iar nivelul de IQ a început să scadă.

      James Flynn crede că soluţia este educaţia şi că această problemă este temporară, dar alţi oameni de ştiinţă sunt mult mai pesimişti.
      Ei susţin că este vorba de un declin intelectual genetic, tot mai multe persoane îşi ating limita maximă de inteligenţă, dar în acelaşi timp această limită scade tot mai mult.

      Unii cercetători spun că una din probleme este că oamenii educaţi aleg să aibă tot mai puţini copii, astfel că noile generaţii sunt formate mai mult din oameni cu un intelect mai limitat.
      Potrivit lui Richard Lynn, psiholog la Universitatea din Ulster, nivelul general al coeficientului de inteligenţă a scăzut cu un punct în perioada 1950-2000. Dacă tendinţa se menţine, oamenii vor mai pierde un punct până în anul 2050.

      La rândul său, Michael Woodley, de la Universitatea din Bruxelles, Belgia, spune că reacţiile oamenilor sunt mai lente ca în epoca victoriană.
      Iar Jan te Nijenhuis, profesor de psihologie la Universitatea din Amsterdan, precizează că occidentalii au pierdut în medie 14 puncte IQ din perioada victoriană şi până acum.

      Pentru a ajunge la această concluzie, Nijenhuis a analizat 17 studii despre inteligenţă, realizate între 1884-2004.
      În cadrul studiilor, subiecţii erau monitorizaţi pentru a se vedea cât de repede apasă pe un buton după ce primesc un anumit stimul.

      Astfel, în secolul al XIX-lea, viteza medie de reacţie era de 194 milisecunde, iar în anul 2004 crescuse la 275 milisecunde.
      Cercetătorii spun că viteza de reacţie arată şi rapiditatea procesării informaţiei, adică inteligenţă”. - https://www.descopera.ro/dnews/13134304-oamenii-devin-tot-mai-prosti-coeficientul-de-inteligenta-a-scazut-cu-14-puncte-in-ultimul-secol-spun-cercetatorii

      Deci, studii se fac: pe zone, pe tari si problema este abordata din tot felul de unghiuri: clasa sociala, rasa, sex etc. Habar n-avem noi de toti cei care se ocupa de subiect si tot ce implica. Cati cerceteaza, din cate puncte de vedere, din cate nuante, coordonate, aspecte. Studii care se intind pe ani buni si implica un numar mare de subiecti. Studii facute de oameni destepti, oameni care au scris carti, au publicat articole, oameni care predau la universitati de prestigiu in lume. Oameni cu pregatire in domeniu, oameni cu un IQ peste medie.

      A veni, tu, baietas, sa spui tot felul de gogomanii, mi se pare rusinos.
      „Nu intelegi diferenta dintre fapte si pareri. Ce apare pe site-urile de stiri nu sunt doar fapte, sunt in majoritate pareri ale unora si atat”.
      Ha-Ha-Ha! Ma faci sa rad. Tu nu intelegi dimensiunea, munca, cunostintele tot ce implica aceste studii si te rupi in figuri spunand ca nu exista studii in domeniu si sunt doar parerile unuia si altuia. E ceva incredibil. Nu intelegi care e drumul de la a face un astfel de studiu, de astfel de dimensiuni, cu o intindere de ani, poate chiar zeci de ani, si pana la asumarea sa de catre autori. Adica atunci cand se hotarasc sa-l semneze si sa-l publice.

      Ti-a casunat pe-o chestie si o tii langa, ca nu ai ce sa spui. Nu stii decat sa dai zor cu Lynn. Lynn in sus, Lynn in jos. Sa te comporti mizerabil, sa jignesti pentru ca nu ai alte argumente. Sa-mi spui mie ca nu stiu sa citesc.

      In lume sunt mii de studii si lucrari pe tema IQ-ului. Am facut un rezumat de 0,00000000000000000000000000000000001% din ele. Cam atata e si IQ-ul tau.

      Si nu ma mai deranja, nu de alta, dar ti-am zis, imi apare in mail.
      • Like 0
    • @ haim_mononucleozovici
      A doua parte a raspunsului:

      Diferențe rasiale
      S-a propus ipoteza că oamenii caucazieni au creierul mai mare decât cei de culoare și, astfel, apar diferențe la nivelul inteligenței. Dar diferența dintre femei și bărbați din punct de vedere al mărimii creierului este mai mare. Astfel, aceasta explicație nu este una viabilă. Mărimea creierului la copiii caucazieni și de culoare la naștere este egală, iar persoanele de culoare au o șansă mai mare de a fi expuși la factori postnatali care le poate micșora creierul. În plus, nu mărimea creierului în sine, ci a unor structuri anume ar trebui luată în considerare.

      Între 1972 și 2002 diferența dintre persoanele caucaziene și cele de culoare s-a redus semnificativ. În schimb, la persoanele de culoare nivelul de inteligență scade dramatic cu vârsta. Dar este posibil ca aceste cohorte să nu fi beneficiat de același mediu pe parcursul vieții, având cauze de mediu. Această ipoteză a fost susținută de un studiu recent care a arătat că, deși există diferențe la nivelul cunoștințelor, nu există și la nivelul învățării conceptelor și al inferențelor.

      Un aspect important este legat de stereotipuri. Atunci când persoana testată este conștientă de stereotipurile existențe, ei sunt preocupați de această idee și au performanțe mai slabe. Acest fenomen se numește amenințarea stereotipului. Un studiu arată că nu există diferențe dacă este redusă ideea stereotipului. Amenințarea stereotipului poate rezulta în subestimarea abilităților reale.

      Acest fenomen a rezultat în implementarea unor intervenții simple la nivelul școlilor, care au crescut semnificativ performanța persoanelor de culoare și a fetelor. O astfel de intervenție a presupus doar introducerea ideii că inteligența este ceva ce ei pot controla.

      O altă idee legată de rasă este faptul că cei asiatici au nivele superioare de inteligență. Într-un studiu, persoanele asiatice au avut scoruri cu trei abateri standard mai mari decât copiii caucazieni la SAT. Însă scorurile SAT pot evidenția diferențe de motivație.

      Atunci când s-au evaluat performanțele la locul de muncă, cei asiatici au avut performanțe superioare. Aceste diferențe pot fi explicate cultural, asiaticii considerând inteligența ca rezultând din muncă și efort.

      Unele studii au arătat și că evreii au scoruri cu 7-15 puncte mai mari. Dar toate studiile au fost derulate pe eșantioane de conveniență. Aceste diferențe pot fi explicate cultural sau genetic. O teorie genetică este faptul că evreii sunt expuși la anumite afecțiuni ce implică un exces de sfingolipide, o substanță ce formează teaca de mielină. Persoanele care au două copii ale genei sunt expuși la afecțiuni grave, ce provoacă decesul sau inabilitatea de reproducere. Dar cei care au o singură alelă sunt protejați de malarie.

      Probleme nerezolvate
      Un ultim aspect menționat este rolul stresului. Anumite cercetări sugerează faptul că diferența dintre cei de culoare și caucazieni poate fi datorată stresului cronic la care sunt expuși. Un studiu arată că stresul prenatal al mamei are efecte asupra copiilor.” - https://psihoteca.ro/inteligenta-noi-descoperiri-si-devoltari-teoretice/

      4 Alt studiu
      „O echipă formată din oameni de ştiinţă de la trei universităţi de renume au găsit o legătură între IQ şi înălţime, studiul avansând o ipoteză care a iscat deja rumoare la nivel internaţional.

      În cadrul studiului, oamenii de ştiinţă au identificat la nivelul ADN-ului gene care influenţează atât înălţimea, cât şi IQ-ul, şi susţin că există o corelaţie genetică semnificativă între aceste două elemente.

      Cercetarea, efectuată pe un eşantion de 6.800 de persoane neînrudite este prima cercetare care a analizat ADN-ul din această perspectivă.

      „Am testat asemănările genetice bazate pe ADN-ul oamenilor, în relaţie cu similarităţile dintre înălţime şi inteligenţă şi am găsit o mică asociere între acestea, bazată pe ideea că persoanele mai înalte tind să fie mai inteligente”, a spus Riccardo Marioni, de la Institutul de Genetică şi Medicină Moleculară al Universităţii din Edinburgh.
      Marioni a condus acest studiu în colaborare cu academicienii de la Universitatea din Aberdeen, Scoţia, şi de la Universitatea din Londra, bazându-şi descoperirile pe informaţiile strânse de la mii de oameni recrutaţi pentru Studiul Scoţian al Sănătăţii Familiei între 2006 şi 2011. La acel moment, IQ-ul subiecţilor a fost măsurat prin teste care au examinat timpul de reacţie, puterea de memorare şi abilităţile lingvistice, iar echipa a precizat că în proporţie de aproximativ 70% legătura dintre inteligenţă şi înălţime poate fi explicată prin genetică, restul de 30% fiind reprezentat de influenţele mediului în care trăim. Pe viitor, echipa speră ca descoperirea corelaţiei dintre înălţime şi IQ să ajute la identificarea timpurie a problemelor de sănătate, conform Sunday Times.

      Cercetări precedente au demonstrat că persoanele de statură mică sunt predispuse, într-o măsură mai mare, la boli cardiovasculare, în timp ce IQ-ul ridicat este conectat cu longevitatea, cu un risc scăzut de boli ale arterei coronare, de atac cerebral sau de suicid. O altă informaţie aflată în urma altor studii sugerează că oamenii cu înălţimi mici au o sănătate psihică mai fragilă decât oamenii înalţi.

      De asemenea, aceste studii efectuate în trecut au arătat că sindromul omului scund, cunoscut drept „Complexul lui Napoleon”, chiar există, informaţie ce i-a determinat pe specialiştii de la Universitatea Oxford să cerceteze, la rândul lor, în amănunt această realitate. Aceştia au descoperit că persoanele care percep în mod negativ faptul că sunt scunde au, de obicei, înclinaţii paranoide, sunt neîncrezătoare şi speriate de interacţiunea cu cei din jur”. - https://adevarul.ro/stil-de-viata/studiu-controversat-s-a-descoperit-o-legatura-1517545.html

      5 Alt studiu
      ”Oamenii devin tot mai proşti. Coeficientul de inteligenţă a scăzut cu 14 puncte în ultimul secol, spun cercetătorii
      Pe măsură ce tehnologia avansează şi gadgeturile devin tot mai inteligente, oamenii par să devină din ce în ce mai proşti, observă cercetătorii.

      Testele IQ (care arată nivelul coeficientului de inteligenţă) efectuate recent în Marea Britanie, Danemarca şi Australia arată că nivelul de inteligenţă a scăzut mult în ultimul deceniu.

      Există mai multe explicaţii pentru acest fenomen, iar cea mai pesimistă susţine că oamenii şi-au atins deja limita maximă de inteligentă.
      În perioada 1930-1980, nivelul mediu de IQ a crescut în Statele Unite cu 3 puncte, la fel şi în Japonia şi Danemarca după terminarea războiului.
      Fenomenul a fost denumit „efectul Flynn” şi este explicat prin creşterea nivelului de trai şi mai ales prin îmbunătăţirea dietei.
      De asemenea, o educaţie mai bună şi-a spus cuvântul în această perioadă, precizează James Flynn, de la Universitatea din Otago.
      Dar acum suntem la finalul „efectului Flynn” în ţările dezvoltate, iar nivelul de IQ a început să scadă.

      James Flynn crede că soluţia este educaţia şi că această problemă este temporară, dar alţi oameni de ştiinţă sunt mult mai pesimişti.
      Ei susţin că este vorba de un declin intelectual genetic, tot mai multe persoane îşi ating limita maximă de inteligenţă, dar în acelaşi timp această limită scade tot mai mult.

      Unii cercetători spun că una din probleme este că oamenii educaţi aleg să aibă tot mai puţini copii, astfel că noile generaţii sunt formate mai mult din oameni cu un intelect mai limitat.

      Potrivit lui Richard Lynn, psiholog la Universitatea din Ulster, nivelul general al coeficientului de inteligenţă a scăzut cu un punct în perioada 1950-2000. Dacă tendinţa se menţine, oamenii vor mai pierde un punct până în anul 2050.

      La rândul său, Michael Woodley, de la Universitatea din Bruxelles, Belgia, spune că reacţiile oamenilor sunt mai lente ca în epoca victoriană.

      Iar Jan te Nijenhuis, profesor de psihologie la Universitatea din Amsterdan, precizează că occidentalii au pierdut în medie 14 puncte IQ din perioada victoriană şi până acum.

      Pentru a ajunge la această concluzie, Nijenhuis a analizat 17 studii despre inteligenţă, realizate între 1884-2004.

      În cadrul studiilor, subiecţii erau monitorizaţi pentru a se vedea cât de repede apasă pe un buton după ce primesc un anumit stimul.

      Astfel, în secolul al XIX-lea, viteza medie de reacţie era de 194 milisecunde, iar în anul 2004 crescuse la 275 milisecunde.
      Cercetătorii spun că viteza de reacţie arată şi rapiditatea procesării informaţiei, adică inteligenţă”. - https://www.descopera.ro/dnews/13134304-oamenii-devin-tot-mai-prosti-coeficientul-de-inteligenta-a-scazut-cu-14-puncte-in-ultimul-secol-spun-cercetatorii

      Deci, studii se fac: pe zone, pe tari si problema este abordata din tot felul de unghiuri: clasa sociala, rasa, sex etc. Habar n-avem noi de toti cei care se ocupa de subiect. Cati cerceteaza, din cate puncte de vedere, din cate nuante, coordonate, aspecte. Studii care se intind pe ani buni si implica un numar mare de subiecti. Studii facute de oameni destepti, oameni care au scris carti, au publicat articole, oameni care predau la universitati de prestigiu in lume. Oameni cu pregatire in domeniu, oameni cu un IQ peste medie.

      A veni, tu, baietas, sa spui tot felul de gogomanii, mi se pare rusinos.
      „Nu intelegi diferenta dintre fapte si pareri. Ce apare pe site-urile de stiri nu sunt doar fapte, sunt in majoritate pareri ale unora si atat”.
      Ha-Ha-Ha! Ma faci sa rad. Tu nu intelegi dimensiunea, munca, cunostintele tot ce implica aceste studii si te rupi in figuri spunand ca nu exista studii in domeniu si sunt doar parerile unuia si altuia. E ceva incredibil. Nu intelegi care e drumul de la a face un astfel de studiu, de astfel de dimensiuni, cu o intindere de ani, poate chiar zeci de ani, si pana la asumarea sa de catre autori. Adica atunci cand se hotarasc sa-l semneze si sa-l publice.

      Ti-a casunat pe-o chestie si o tii langa, ca nu ai ce sa spui. Nu stii decat sa dai zor cu Lynn. Lynn in sus, Lynn in jos. Sa te comporti mizerabil, sa jignesti pentru ca nu ai alte argumente. Sa-mi spui mie ca nu stiu sa citesc.

      In lume sunt mii de studii si lucrari pe tema IQ-ului. Am facut un rezumat de 0,00000000000000000000000000000000001% din ele. Cam atata e si IQ-ul tau.

      Si nu ma mai deranja, nu de alta, dar ti-am zis, imi apare in mail.
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Valentin check icon
      IQ-ul nu reprezintă o garanție a reușitei. Există numeroase studii care arată că aptitudinile sociale sunt cele care fac diferența. Iată o parte din aceste studii: Terman (1928), Belbin (1970), Harvard Grant Study (1937). Distanța dintre aceste studii este mare pentru că ele urmăresc subiecții pe perioade care variază între 20 și 75 de ani (Harvard Grant Study).
      Însă nu e nevoie de cunoștințe de specialitate pentru a-ți da seama de acest lucru. Personal am refuzat un CV impresionant după ce am întrebat în stânga și-n dreapta și am aflat că deși IQ-ul respectivului ieșea prin tavan, prezenta o real pericol pentru orice echipă. Apropo, IQ-ul meu nu iese prin tavan, și tipul ar fi urmat să muncească pentru mine. El lua un salariu, eu luam grosul. Și așa se întâmplă și în afară.
      Treaba asta e ca la fotbal: preferi jucători mai puțin brilianți unei echipe care să funcționeze ceas.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Normal. După cum se vede, e un număr stabilit științific ce implică foarte multe coordonate, iar la nivel de națiune devine un număr ce reflectă o stare, un adevăr. Dar nu e un număr care sa-ti definească existența chiar daca exista, nu e ceva la care te gândești zilnic. Nu se raportează oamenii la el. N-am intalnit situație în viața de zi cu zi în care sa ai nevoie sa-ti faci test de inteligenta. Poate daca vrei sa te angajezi la FBI sau CIA sau daca vei sa ti-l treci in CV.

      Dar e un număr care relevă ceva, iar comunitatea științifică internațională il recunoaște ca autentic pentru ca e stabilit in baza unor procese amănunțite, recunoscute.

      La nivel de individ e mai mult o curiozitate, nu trăiești gandindu-te permanent la el. Cand iei o decizie nu-ti zici: decid asta pentru ca am IQ-ul asta sau ce alegere sa fac daca am IQ-ul asta. Însă sigur alegerile tale vor fi influențate acolo undeva in subconștient de acel număr nevazut numit IQ. Chiar dacă-l cunosti, adică ai facut vreun test de genul ăsta in viata ta, sau chiar daca nu-l cunosti el are un rol invizibil.

      IQ-ul nu e un stigmat, sunt sute de milioane de oameni cu un IQ normal care au reușit extraordinar in viata. Sunt oameni cu IQ peste medie care au ales gresit, au judecat gresit o situație importantă în viața lor. Asta spun toti oamenii de specialitate care se ocupa cu astfel de studii. IQ-ul nu-i garanția succesului. Sunt copii la sate cu un IQ de baza, nativ foarte bun ce ajung in viata doar zugravi. Mediul, familia sunt foarte importante. Ei se pierd pentru ca acel IQ nu este cultivat, potențialul nu este exploatat.

      Conceptul de IQ este vast, fluid si are o multitudine de componente, dar stabilit in urma testelor standard, exprima o realitate. El capata anumite valori si conotatii atunci cand este pus fata in fata cu subiectele analizate: gen, rasa, conditie sociala. Si se merge pana la nuante infime: legatura cu inaltimea, preferintele politice. Stim ca omul e curios din fire, astfel ca oamenii de stiinta isi pun tot felul de intrebari si fac tot felul de analize.
      Sunt niste valori exprimate, reale, riguros stabilite din punt de vedere stiintific, dar in viata de zi cu zi nu o sa zici: il angajez pe X pentru ca-i inalt, deci e destept.

      „Inteligența măsurabilă prin teste IQ se referă în mod special la agilitatea mintală, la capacitatea și viteza de înțelegere, la ușurința de a face raționamente. Prin natura metodei de determinare, putem spune că aceasta este cea mai apropiată de inteligența logico-matematică.

      Inteligența este deseori confundată cu înțelepciunea, cunoașterea, capacitatea de memorare sau cu alte abilități ale minții umane. Această confuzie, dar și multitudinea de tipuri de inteligență, face ca definiția acestui concept să fie puternic influențată de contextul în care este folosită.

      William Stern a definit inteligența ca aptitudinea generală a individului de a-și adapta conștient gândirea unor cerințe noi - ea este capacitatea spirituală de adaptare generală la noile cerințe și condiții ale vieții. Primele teste psihometrice de măsurare a inteligenței au fost puse la punct de Alfred Binet, la începutul secolului al XX-lea”. - https://www.medlife.ro/articole-medicale/coeficient-de-inteligenta-iq
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Valentin check icon
      Evident.
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Valentin check icon
      .
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Problema cu matematica e o falsă problemă, pentru că articolul arată cu degetul sistemul de educație, nu matematica. Gândiți-vă puțin: prin anii 90 un modul pedagogic era de 6 luni, în condițiile în care în Finlanda un profesor este pregătit în 7 ani. Ulterior am mai evoluat: durata unui modul a crescut la 12 luni. Pe urmă, proful iese pe pâine. Necalificat, suplinitor, titular, ce poate și el. Ați avea încredere într-un medic cu doar doi ani de studii, fără rezidențiat? Să mai amintim că suntem probabil singurul sistem de educație de pe Terra care adminte cadre didactice doar cu liceul? Hmm? Doar cu liceul.
    Cât despre efort, categoric că este necesar, dar presupune un lucru: LIBER ARBITRU. Fără liber arbitru înveți mecanic. Plus mai este și piața muncii: care sunt șansele să reușești și care este miza? Un salariu mare, pe care, în vreo 20 de ani îl vei cheltui pe medicamente de tensiune, în timp ce copii îți vor reproșa că nu prea te cunosc pentru că îți petreci ziele la birou?
    De ce nu ai avea o viață liniștită și frumoasă ca psihoterapeut, cu un cabinet micuț și cu o căsuță la munte unde să-ți scrii cărțile și să încasezi drepturile de autor? E vreo problemă în a fi fericit, în loc să te frece un șef care să-ți umple biroul cu tot felul de aiureli?
    Cine ia banul puternic, cel care slugărește o firmă sau acționarul care se relaxează pe vreo plajă tropicală?
    • Like 0
  • Marina check icon
    Pledoarie pentru studiul matematicii într-o țară în care oamenii consideră că este suficient să știi să numeri banii, că e prea multă matematică în școli, că se chinuiesc inutil copiii cu concepte abstracte, că nu îți e de niciun folos să știi mai mult de operațiile de bază.
    Eu sunt recunoscătoare celor care, de-a lungul vremurilor, nu au ales calea mai ușoară, s-au dedicat științelor și au făcut posibil, de exemplu, să nu îmi petrec viața spălând haine la râu și gătind în ceaun pe pirostrii.
    • Like 2
    • @ Marina
      Valentin check icon
      Problema de bază nu e matematica, ci latura pedagogică a matematicii. Pedagogia este ca medicina: dacă un medic prescrie un tratament, el o face în baza unor studii și ghiduri medicale și în baza unui consult atent. Sistemele performante de educație - și articolul vorbește de ele, chiar dacă nu în mod direct - au la bază STUDII PEDAGOGICE CLARE care demonstrează că o anumită zonă a matematicii este asimilată unei anumite trepte cognitive (treaptă de dezvoltare). La noi materia se dă din burtă, fără nicio trimitere la vreo bibliografie sau vreun studiu de specialitate. Asemenea studii psihopedagogice există încă din anii 70 în metodica sistemelor vestice, dar nu și în cele estice.
      Nu matematica este aici problema, ci sistemul de educație. Este un sistem lipsit de baze științifice.
      Pe de altă parte, a susține că științele exacte sunt singurul domeniu în care se depune efort mi se pare deplasat. Un sportiv, un arhitect (e drept, arhitecții fac geometrie în facultate), un scriitor, un actor, ba chiar un bun psihoterapeut depun efort.
      Cei care fac eforturi să-i salveze pe ce în depresie sau pe cei care se luptă cu diverse adicții merită aceeași laudă.
      Am asistat însă la o conferință ținută de un profesor din Finlanda, care a spus un lucru important: "O societate care nu valorizează un instalator la fel cum valorizează un doctor docent e o societate pierdută, pentru că nimeni nu vrea să rămână într-o țară în care bucătăria se inundă în fiecare lună."
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Bubele sistemului apar chiar în articol: "Avem nevoie de un curriculum coerent, care acum este format din fragmente de conținut în care am adăugat competențe."
    Eficiența unui sistem este dată de MEDIE, nu de VÂRFURI. Vârfurile sunt vocaționale și, de regulă, educația lor se face în afara școlii, prin meditații, antrenamente (în cazul celor talentați la sport).
    Articolul arată clar că sistemul nu servește omul de rând, cel care nu e talentat nici la matematică, nici la sport, nici la muzică, nici la fizică, filologie etc. Programele sunt fragmentare - o spune articolul - pentru că acele comisii funcționează la fel ca cele parlamentare: haotic, prin certuri, prin compromisuri nocive etc. Rezultatul e un fel de salată.

    "Ne lipsesc oamenii care să aibă nu numai buna înțelegere a matematicii, ci și care sunt și buni pedagogi "

    Da, educația înseamnă pedagogie. Și cum să fi un bun pedagog când n-ai mai trecut pragul unei școli generale de zeci de ani? Ești ca un medic care n-a făcut rezidențiatul. Dar nu se vrea ca legea să prevadă ca persoanele care fac parte din aceste comisii să fi predat un număr de ani la grupa de vârstă respectivă. Oare de ce? Hmm, oare de ce... Ar cădea prea multe capete?
    • Like 1
  • E. o problemă mult mai gravă. Povestea celor cinci pâini a academicianului Ion Creangă, unde îi învață la ora de mate, nu de română, ce matematică știa omul și că există împărțeala 4-1, ca soluție dată de la D-zeu! Încercați mai apoi să le-o scoateți din cap, eu n-am reușit.
    • Like 0
    • @ Valentin C
      Valentin check icon
      Da, pentru că, pentru că este singura matematică narativă pe care o vor avea copii pe parcursul anului școlar. În alte sisteme de educație, matematica narativă corect făcută e utilizată în fixarea bazelor. De fapt, alte sisteme nu fac chiar matematică propriu-zisă (chiar dacă disciplina se numește matematică), cu un fel de EDUCAȚIE MATEMATICĂ. Matematica e făcută prin alegere, de către elevi talentați la matematică.
      • Like 0
    • @ Valentin C
      Nu inteleg ce problema ai cu cele cinci paini (si cu ei cinci bani) din povestirea lui Creanga. Nu inteleg nici unde apare Dumnezeu pe acolo. Vrei, rogu-te, sa ne lamuresti?
      • Like 3
    • @ haim_mononucleozovici
      Valentin check icon
      Ai înțelege dacă ai cunoaște pedagogie și ai lucra cu copii. Cum nu cunoști, e greu să porți o discuție de pe baze pedagogice.
      • Like 0
    • @ haim_mononucleozovici
      Sigur, e un caz real, întâmplat acum un an. Copiii au fost învățați la ora de mate clasa a-VIII-a (intenționat scriu mate) la cea mai bună scoală din capitală, că banii TREBUIE împărțiți 4-1.
      "Acum, dară, fă bine de înapoieşte un leu tovarăşului dumitale. Şi dacă te crezi nedreptăţit, du-te şi la Dumnezeu, şi las’ dacă ţi-a face şi el judecată mai dreaptă decât aceasta!"

      GRAV este că nici profesorașul școlii nu are idee în ce s-a băgat. Mai mult, povestea inițial era considerată anecdotă, iar apoi satiră, iar în 2023 o facem matematică avansată.
      • Like 0
    • @ Valentin C
      Valentin check icon
      De la ce vârstă se face această matematică avansată? Există și niște studii psihopedagogice care indică acest lucru?
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Dacă privim cu atenție cele spuse de Mark Saul - și care sunt perfect adevărate - ne confruntăm cu următoarea situație:
    1. e elită restrânsă de matematicieni, fizicieni etc. (avem chiar un artist plastic ale cărui tablouri valorează peste 1.000.000 EU) absolut geniali;
    2. un ocean imens de analfabetism funcțional în toate domeniile, de la literatură la matematică, științele naturii, arte etc.
    Imaginați-vă un hotel luxos, unde o noapte costă salariul pe doi ani, placat cu aur, sticlă și platină. În jurul lui deșert cât vezi cu ochii și un par de care e legat un țap. Cam aceasta este situația învățământului românesc: câteva vârfuri și în rest pustiu.

    Prin contrast, vorbim de sisteme care nu-și propun vârfuri, ci societăți armonioase. Sisteme de educație care vor să-și țină cetățenii în țară pentru ca fibra societății să nu se destrame.
    Care este rolul unui sistem de educație: să devină o fabrică de profesii sau să susțină o societate, să o pregătească din punct de vedere profesional, moral, social, psihologic și chiar politic? Care este rolul unui sistem de educație: profesional sau social? A pregătit sistemul nostru de educație o societate armonioasă? A pregătit sistemul nostru de educație o clasă politică decentă? Evident că nu. Vârfuri? Da, sunt, dar pentru export. Și de-ar rămâne în țară, nu poți face o societate doar cu vârfuri.
    • Like 2
  • Ca tot romanul, pustiulica vrea mult, bun si ieftin..Asta a vazut acasa.
    • Like 2


Îți recomandăm

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult