Foto: Guliver Getty Images
Când a apărut Uber în România, reacțiile au fost diverse.
Taximetriștii, cei îngroziți de digitalizare, s-au revoltat imediat împotriva schimbării. Unii au sărit chiar la bătaie susținând că „ăia nu sunt șoferi autorizați”. S-au organizat și s-au înarmat, pregătiți să lupte fizic contra concurenței economice, cea constând în tehnologie. Pe atunci, ei nu știau că se luptă cu morile de vânt.
Statul cel incompetent s-a bâlbâit câțiva ani de zile, nici nu a interzis serviciul, nici nu l-a oficializat. În ansamblu, nici măcar nu l-a înțeles. În timpul asta s-a vorbit mult, și s-a făcut puțin, spre nimic. A rezultat o formulă de funcționare „hibrid”, adică a rămas că „nu e prea bine, dar merge și așa și mai vedem după”, iar piața a trebuit să se regleze singură.
Unii clienți s-au bucurat de noua alternativă. Ei au preferat-o, datorită simplității, transparenței și eficienței ei. Ei au înțeles impactul pozitiv al tehnologiei și i-au acceptat lipsurile. De fapt, le-au reclamat, pentru a fi remediate de către programatorii aplicației.
Totuși, încă există clienți tradiționali ai taximetriștilor, cei care nu vor, nu pot sau nu știu să încerce altceva și care nu au folosit niciodată vreo aplicație de ride sharing. Tehnologia îi sperie și pe ei. Unii sunt oameni simpli, cu educație modestă, alții sunt în vârstă, prea bătrâni pentru a mai înțelege tehnologia, iar alții sunt pur și simplu conservatori.
Șoferii Uber au devenit tot mai mulți. Cererea de șoferi este dată de piață, iar venitul lunar, la fel. Mulți dintre șoferii Uber sunt foști taximetriști, adaptați la schimbările tehnologice ale industriei lor. Și celor mai mulți le merge bine.
Se poate numi taximetrie sau ride-sharing, nu contează, nevoia transportului de persoane, dintr-un loc precis în altul, cu un autoturism condus de un șofer, există, iar piața se va digitaliza natural în viitor. Statul incapabil sau taximetriștii retrograzi nu au reușit decât să încetinească, cu câțiva ani, acest proces ireversibil.
Când, din cauza crizei coronvirusului, s-a propus școala digitală, reacțiile au fost diverse.
Profesorii cu ștate vechi și frică de nou s-au revoltat imediat împotriva schimbării. Unii au sărit la scandal, explicând că „nu se poate face școală online”. S-au organizat pe whatsapp și pe facebook, să lupte împotriva tehnologiei. Ei încă nu știu că se luptă cu morile de vânt.
Statul cel incompetent s-a bâlbâit, ca de obicei, nici nu a oficializat serviciul, nici nu l-a descurajat. În ansamblu, nici măcar nu l-a înțeles. În timpul ăsta s-a vorbit mult, și s-a făcut puțin, spre nimic. A rezultat o formulă de funcționare „hibrid”, adică a rămas că „nu e prea bine, dar merge și așa și mai vedem după”, iar piața educației va trebui să se regleze singură.
Unii părinți și unii copii s-au bucurat de noua alternativă. Unii au preferat-o, datorită simplității, transparenței și eficienței ei. Ei au înțeles impactul pozitiv al tehnologiei și i-au neglijat lipsurile. De fapt, le-au reclamat, pentru a fi remediate de către profesori sau de către specialistul școlii.
Totuși, încă există părinți, poate și copii, care nu au vrut, nu au putut sau nu au știut să încerce școala digitală. Tehnologia îi sperie și pe ei. Unii părinți sunt oameni simpli, cu educație modestă, alții sunt în vârstă, prea bătrâni pentru a mai înțelege tehnologia, iar alții sunt pur și simplu conservatori.
Profesorii digitali vor deveni tot mai mulți. Cererea de profesori digitali va fi dată de numărul de elevi digitali, iar venitul lor lunar, la fel. Mulți dintre profesorii digitali sunt foști profesori offline, adaptați la schimbările tehnologice ale industriei lor. Și celor mai mulți, le va merge bine.
Se poate numi școală, academie sau platformă de e-learning, nu contează, nevoia transferului de educație, dinspre profesor către elev, există, iar piața se va digitaliza natural în viitor. Statul incapabil sau profesorii retrograzi nu vor reuși decât să încetinească, cu câțiva ani, acest proces ireversibil.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Însă care e alternativa? Când școala e nevoită să treacă la scenariul online ori hibrid ce altceva se poate face?
Nu cred că există profesori fără calculatoare acasă ori conexiune de internet. Numai că folosirea unei platforme de e-learning presupune ceva mai multe setări și abilitate decât postarea ori sharuirea unui comentariu pe facebook.
Uber e alternativa ( facultativă) la taximetria și taximetriștii nesimțiți ori țepari. E-learning e alternativa la învățământul față în față când semaforul devine galben ori roșu. Comparația e un pic forțată, așa cum sesizează și dl John.
Vremea dinozaurilor a trecut. E vremea celor care se pot adapta repede și bine și din mers. Nenorocirea asta a picat la fel de prost si brusc oriunde, România stă bine măcar la internetul mobil, accesibil și cu bună acoperire. Nu se scaldă nici elevii din alte țări în device-uri, iar internetul e o jale, iar cel prin cablu mult mai scump, numai că profesorii, ca aproape toți de altfel, sunt familiarizați cu tehnologia, o platformă școlară e doar o altă aplicație iar nu o dificultate insurmontabilă.
Iar la țară sunt oricum puțini elevi în clasa, semaforul se schimbă mai des în orașe, cu școli mari și treizeci și peste de elevi în clasă. Diferențe uriașe între învățământul de la țară și cel de la oraș, existau dinainte.
Lăsați, că dă Pandele tablete cadou... la școală bună, unde copiii au deja acasă.
În plus școala on-line ca idee de izolare este degeaba, locuim într-unul din dormitoarele Bucureștiului, de jur împrejurul capitale vezi cete de prunci, pe bicle sau pedeștri, inclusiv în lockdown i-am văzut, nu poți opri copiii să se întâlnescă între ei. Și nici nu-i foarte sănătos, părerea mea.