Ce alegeți pe 26 mai: Europa sau Nimic?

(Foto: Inquam Photos / Adriana Neagoe)

După cei patru ani petrecuți în Africa cea fascinantă și mereu surprinzătoare, am avut și am în continuare șansa, începând cu 2016, să lucrez în inima Europei, la Bruxelles, și de aici să călătoresc în scopuri profesionale sau din simplă curiozitate personală de-a lungul și de-a latul acestui minunat continent. Am putut în felul acesta să descopăr nesfârșita bogăție a orașelor și satelor europene, să admir straturile de istorie, de multe ori sângeroasă ori tragică, pe care s-a construit ceea ce trăim noi azi sub forma pașnicei Uniuni europene. Şi aș dori să împărtășesc câteva din impresiile mele cele mai generale sub forma unui îndemn la vot pentru 26 mai. Căci, în ciuda a ceea ce spun majoritatea demagogilor români, în 26 mai noi nu vom vota în primul rând pentru România, ci pentru Europa, pentru felul în care dorim să arate această casă a națiunilor căreia îi aparținem și noi. 

Şi pornind de la aceste experiențe, pot să spun că sentimentul cel mai puternic pe care îl transmite Europa de azi este că a reușit în ultimii douăzeci de ani să ne facă să ne simțim tot mai mult acasă pretutindeni. Faptul că atât de mulți români din cei plecați cu inima frântă din țară se așază încet la casele lor în Spania, în Italia, în Germania sau în Belgia este printre altele și semnul că oamenii aceștia simpli au putut regăsi bucuria locuirii în sate și orașe altele decât cele părintești și că între Bârlad sau Vișeu și Liège sau Cordoba diferențele sunt mai mici decât și-au imaginat la început. Cei mai mulți dintre compatrioții noștri au fost bine primiți în comunitățile locale dacă s-au dovedit harnici și cinstiți, tot așa cum și francezul stabilit într-un sat din Ardeal s-a integrat odată ce s-a adaptat obiceiurilor locale. Europa e străină și ostilă doar celor care îi sunt ostili, care o privesc cu dușmănie și cu ură: oameni incapabili să iasă din sărăcăcioasele lor prejudecăți, să-și lase deoparte metehnele și frustrările, oameni certați cu legea, leneși sau „descurcăreți”. Sunt milioane de români care cunosc din proprie experiență beneficiile faptului de a fi european și de a fi tratat ca un european, nu e nevoie să vină niște politicieni buni de gură să inventeze comploturi împotriva României pentru a-și ascunde hoțiile sub fumigene populiste.

A doua impresie puternică resimțită peste tot în Europa: dacă ne uităm la ultimele secole de istorie, vedem că ea s-a construit până de curând pe multe războaie, pe moarte și ură. Măreața moștenire culturală, arhitecturală și religioasă a Europei este deopotrivă mărturia unui lung șir de crime, de tragedii, de intoleranță, din care țările europene de azi au tras învățăminte: trăim de șaptezeci de ani încoace, cu deosebire în ultimii treizeci de ani, cea mai bună perioadă de pace și de înțelegere între națiuni pe care a cunoscut-o tumultuoasă istorie europeană. Avem șansa nu doar de a trăi in această epocă, ci și de a contribui cu forțele și cu priceperea noastră la protejarea ei, la dezvoltarea ei. Putem să închidem ochii, să-i credem pe mafioții analfabeți care ne conduc și să considerăm că Europa ne vrea răul, ne urăște pentru că, vezi Doamne, producem prea mult porumb de mămăligă sau floarea soarelui pentru spart semințe, ori putem să păstrăm ochii deschiși și să vedem în jurul nostru că această Europă poate să arate exact așa cum ne-o dorim: ospitalieră, deschisă, încrezătoare, puternică. 

În sfârșit, o a treia impresie: nicăieri nu există o Europă pură, după cum nicăieri – decât în fantasmele bolnave ale câtorva naționaliști stupizi – nu există o Franță pură, o Italie pură, o Românie pură. Am fost de curând în Andaluzia și am rămas mut de uimire descoperind diversitatea istoriei din care se hrănește această parte a Europei: peste romani au venit vizigoții, peste care au venit maurii, peste care au venit spaniolii, peste care azi, iată, vin arabii și românii, sud-americanii și africanii. În două milenii de istorie, oriunde privim în Europa, avem straturi peste straturi de culturi și de culte, de zei și sfinți, de sultani și papi, de prinți și voievozi, de iubiri interzise și de credințe păgâne, de rațiune și superstiții, astfel încât este o mare ficțiune să vorbim despre puritatea națiilor, a raselor, a credințelor, ori despre superioritatea unora asupra celorlalți.

Ceea ce face astăzi diferența între europeni nu este vreun sânge nobil sau un acces la vreo credință mai autentică sau la vreo tradiție mai adevărată: diferența o face azi respectul față de celălalt, respectul față de educație, față de lege și față de muncă. Diferența o face angajamentul fiecăruia și al comunităților de oameni pentru construirea unui viitor mai bun împreună pentru ei și copiii lor. Europenii și cei care simt că aparțin acestui spațiu au înțeles că trebuie să aibă grijă de orașele și satele lor, de pădurile și de râurile lor, că trebuie să se ajute între ei și trebuie să țină ușa deschisă celor care vin la ei, în căutarea unui loc de muncă sau doar fugind de un război. 

Cel puțin din aceste motive naționalismul agresiv și manipulator al puterii de la București este unul cât se poate de mincinos: este mincinos în primul rând pentru că e promovat de niște oameni slab educați, inculți și ignorând tot ce înseamnă cultura europeană. Este mincinos apoi pentru că el contravine spiritului european al cunoașterii și rațiunii. În sfârșit, este mincinos pentru că mincinoasă și periculoasă este orice rupere a României de Europa și izolarea ei pentru a o jefui mai bine. Nu cred că poate exista spaimă mai mare pentru tinerii acestei țări decât să-și petreacă cei mai frumoși ani ai vieții forțați să respecte legile făcute și deciziile luate de unii ca Liviu Dragnea, Iordache și Nicolicea, care își tratează compatrioții ca pe niște „nimicuri”, când la doar câteva sute de kilometri de noi se deschide lumea odată cu Viena lui Mozart, cu Veneția lui Vivaldi, cu Belgia lui Tintin, cu Granada cea maură, cu Lisabona pe ritmuri de fado... Nu există azi patriotism românesc și antieuropean, nu există români buni și români mai puțin buni doar pentru că unii trăiesc în Oltenia și alții în Wallonia. Dacă nu știm să fim europeni în credințe și valori, ne fălim degeaba că suntem rrromâni adevărați.

Așa că haideți să prețuim tot ceea ce ne-a oferit Europa și să-i întoarcem gestul votând pentru ea în 26 mai.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp