Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Ce am găsit la granița de nord-est a României și ce nu au aflat încă mulți dintre occidentali

Vama Siret

Foto: Inquam Photos/ Alex Nicodim

Războiul din Ucraina a intrat în cea de-a treia săptămână. Noi suntem în România de aproape 10 zile. De ce? Pentru cã în Vest se vorbește prea puțin de ceea ce se întâmplă pe frontul european de Est, în România și Moldova. Prea puțin despre ceea ce întâmplă cu adevărat la punctele de frontieră și după trecerea lor, despre ceea ce se întâmplă cu refugiații ucraineni ce tranzitează ori se opresc în România și despre oamenii ce îi ajută aici, la fața locului.

Cu excepția unor imagini și prezentarea unor organizații internaționale aflate la Vama Siret sau Sighet, în Germania sau Italia nu se știu prea multe detalii despre cum s-au organizat românii și moldovenii pentru a-i găzdui și susține pe refugiați. 

Nu sunt doar corturile de voluntari și sălile de așteptare deschise non stop la gările din București și Iași - sunt oamenii care stau acolo zi și noapte, ce știu că trebuie să ajute și să le ofere ucrainenilor ceea ce au... pentru că e vorba de țara vecină, fiind siguri că și ucrainenii ar face la fel în locul lor…

Am dorit deci să ajungem la Iași, orașul meu de origine, pentru a ne apropia de granița cu Moldova și cu Ucraina. Voiam să vedem cum arată într-adevăr situația.

Încă de la începutul crizei, oamenii din zonă s-au organizat în mod admirabil: activitatea voluntarilor de la vama Sculeni și la Albița ne-a confirmat acest lucru. Voluntarii de la Sculeni îi transportă până în Iași pe refugiații ce trec frontiera, pentru că primăriile din zona nu au reușit să le ofere niciun microbuz… Coincidența a făcut să fim martorii sosirii unei mașini cu 6 persoane: plecaseră cu 3 zile înainte din Sumy, după o încercare eșuată de a se folosi de coridoarele umanitare…

La centrul comercial Egros din Iași, unde proprietarul a pus la dispoziție 3 etaje pentru amenajarea unui centru de primire am cunoscut - grație coordonatoarei care își jertfește zilnic timpul liber și energia - o familie ucraineană ce face zilnic voluntariat ca să-și ajute compatrioții mai puțin norocoși ca ei 5, ce sunt găzduiți de prieteni din Iași.

La Egros se face tot ce se poate, zilnic se caută și se găsesc moduri de a obține donații, iar centrul de primire, devenit cel mai mare din Iași, este deja un sprijin și un exemplu pentru toate facilitățile de gen din Iași. Universitățile locale au pus și ele la dispoziție camere în căminele de studenți, Universitatea de Medicină a alocat o întreagă clădire ucrainenilor… în căminul T8 al Universității Tehnice Gh Asachi cunoaștem câțiva din studenții voluntari ce nu vor sa vorbească despre aspectele politice ale crizei, subliniind că datoria lor este cea de a AJUTA. punct.

Și la Albița avem de-a face cu voluntari extraordinari, care ne mărturisesc totuși că le este teamă de ceea ce va veni în următoarele săptămâni, căci războiul va continua și probabil se va extinde. Ne spun că mulți oameni de pe ambele părți ale frontierei au bagajele pregătite, iar ceea ce e mai rău are să vina: mulți dintre ucrainenii ajunși România sunt în tranzit, fac parte din clasa medie, își permit să vină cu mașinile personale, au cunoștințe în Europa, au unde să se ducă… însă cei ce vor veni după aceea?...

La Vama Siret vedem un șir nesfârșit de caravane ce oferă ajutor și tot felul de produse alimentare și non. Vedem ucraineni ce trec frontiera pe jos și care sunt imediat îmbarcați în microbuzele ISU, dar n-a fost de la-nceput așa, vorbeam cu reprezentantul Federației Comunităților Evreiești în momentul în Yair Lapid și Raed Arafat s-au apropiat de stand.

Într-adevăr, o sumedenie de organizații își oferă sprijinul noilor veniți: Căștile Albe din Argentina, Arhiepiscopia Sucevei, Biserica Adventistă, ARCA… solidaritate internațională demnă de laudă.

Lucrătorii de la AFAD (Departamentul pentru Situații de Urgență al Ministerului Turc de Interne) au nu doar două caravane, ci și un mini spital, fiind prezenți chiar și la Chișinău... și armata bulgară e prezentă cu un autocar, gata de a-i transporta pe refugiați spre Sofia… 

Vizitãm și Tabără de refugiați 9 Mai: 30 de corturi, capacitate de 402 persoane. Pompierul ce se ocupă de perimetru ne spune că au fost zile în care s-a ajuns la 412 persoane găzduire în corturile de 6 persoane, toate încălzite.

În acea zi am fost și la Hotel Mandachi: sala de spectacole era plină de saltele, de copii și de jucării. Translatorul este un român ucrainean, ce a decis sa ramana la Suceava în a doua zi a războiului, simțind ca e mai multă nevoie de el aici decat pe partea ucraineană. La Cernăuți are o firma de confectii de rochii de mireasă care a trebuit sa se reprofileze: acum se cos uniforme pentru soldații ucraineni.

La Iași vorbim și cu proprietarul Hotelului Dorobanți, care găzduiește ucraineni încă de pe 26 februarie și care nu a beneficiat încă de niciun leu de la autorități… însă cei mai mulți ucraineni ori sunt încă gazduiti în case de persoane private, ori au părăsit deja România. Doar vreo 3500 au depus cerere de azil…

Din ceea ce am văzut, situația în nord-estul României este impresionante din toate punctele de vedere. Și va deveni din ce în ce mai complexă…

Următoarele noastre destinații sunt Chișinău și Palanca. Vitali, moldovean cu pașaport românesc și voluntar care-i ajută pe ucraineni sa îsi găsească o locuință în zona Iași spune ca majoritatea satelor moldovenești sunt pline de refugiați… El ne poate aranja și transport spre Palanca - zilnic sunt autocare cu voluntari ce merg spre granița Moldova - Ucraina.

Vom ajunge și la Palanca - dar până atunci ne întâlnim cu unul din refugiații ucraineni ce locuiește în Chișinău și ajută în mod activ armata ucraineană, la capitolul achiziționare de cu dispozitive militare. Una dintre milioanele fețe ale REZISTENȚEI.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vanu Vanu check icon
    Pandemia ne-a antagonizat. Ma rog, dezinformarea crunta a facut asta, ca sa fiu mai precis. A trebuit sa vina un razboi si sa crape oameni cu miile, sa ajunga milioane in bejenie ca sa ne regasim "impreuna"ul. Mamaliga ei de treaba. Sper sa reusim sa pastram sentimentul asta pt mai mult timp
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult