Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am fost tare la Siret, dar mi s-a rupt filmul în cortul „de Italia”: mai multe femei, în semiîntuneric, într-o liniște deplină, protejau somnul unui nou născut…

Vama Siret - refugiați

Foto: Inquam Photos/ Alex Nicodim

Am fost în vamă la Siret.

Care este un drum între 2 câmpuri. Și unde bate vântul foarte tare.

Aici au apărut aproape imediat după începutul războiului corturi ale organizațiilor unde oamenii care trec granița pot să se adăpostească de frig până pleacă mai departe, pot să mănânce ceva, să ia haine groase sau scutece sau lapte praf pentru bebeluși sau să lase un pic animalele de companie la cortul dedicat lor ca să își adune gândurile în liniște.

Corturile sunt aliniate de o parte și de alta a drumului. Oamenii pe care i-am văzut trecând sunt în special mame cu copii, adolescenți și oameni în vârstă. Mulți cu căței sau animale în cușcă de transport, înduioșătoare imaginile astea.

Îi întâmpină voluntarii traducători. Și află ce au nevoie. Apoi îi îndrumă. Sunt, spre exemplu, corturi dedicate persoanelor cu dizabilități unde se găsește scaun rulant.

M-am întrebat când am ajuns dacă e chiar nevoie de așa ceva. În cortul Star of Hope nu erau refugiați, doar Camelia și Gina, voluntare.

La nici 20 de minute, am văzut venind dinspre vamă, însoțite de voluntari, o doamna foarte în vârstă, în cârje, și fiica ei. A ajutat-o mult scaunul ca să poată să se odihnească un pic din cât de forțase că să treacă vama în cârje. Veneau din Kiev. Doamna în vârstă nu putea să meargă noaptea la adăpost și s-au temut că totuși va fi lovit și blocul lor și au decis că oricât ar fi de greu, să plece la fiul doamnei care stă în Bulgaria. Le aștepta încă un drum lung așa că simplul fapt că au găsit un loc în care să se încălzească și să mănânce ceva și să știe că pot așteptă la adăpost să vină să le ia familia, a fost mare lucru.

Mi-am dat seama vorbind cu ele că e o nevoie umană foarte puternica să ajuți. Să le arăți oamenilor acestora că ești acolo pentru ei. Cu toate filtrele raționale și cu toți cei 20 de ani de ținut cumpătul, a trebuit să înghit de câteva ori în sec că să se ducă lacrimile și să nu aibă de dus și emoția mea.

Mi s-a rupt filmul în cortul „de Italia”. În vama Siret sunt câteva corturi unde oamenii așteaptă să vină autocarul care să-i duca în Italia, Cehia sau Polonia.

Am intrat în cel de Italia. Femei stând în picioare, multe, cu copii și bagaje, într-un semiîntuneric albastru. Pentru că rețeaua nu duce, voluntarii aleg să încălzească corturile și să nu aprindă neonul, că nu merg amândouă deodată.

În spatele acestor femei, foarte tăcute, am văzut pe un pat de campanie un bebeluș îmbrăcat bine-bine, acoperit și cu pături, pentru care făcuseră pătuț dintr-o pătură făcută sul și care dormea.

Mi-am dat seama că toată lumea tăcea ca să nu-i tulbure somnul.

La acest bebeluș de vreo 3 luni, la doamna care a traversat în cârje, la băiatul la fel de înalt ca Dima, adolescent, care era singur și care s-a oprit între corturi să bea din sticla lui de Fanta, la ei mi-a rămas gândul. Nu fuge nicio mamă cu un bebeluș așa de mic, niciun om bătrân și bolnav nu-și lasă casa, niciun adolescent nu e trimis singur de acasă doar cu un rucsac și un troler mic dacă nu e foarte rea situația de acasă.

Lucrurile sunt organizate, voluntarii au un grup comun de WhatsApp că să găsească împreună transport și cazare.

Deasupra corturilor zboară nonstop stoluri de păsări negre.

La Siret e încă foarte iarnă. Din aia de-ți scârțăie zăpadă sub ghete.

Am relatat acum, la câteva zile după ce m-am întors, că nu aș vrea să vă fac să lăcrimați sau să apăs pe pedala dramei.

Am zis însă să știți că tot ajutorul vostru ajută.

Și cu toată imaginea asta de roman rusesc iarna, când intră în România, oamenii găsesc iubire.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • https://www.facebook.com/OvidiuGheTocaciu/videos/371795908132918/
    • Like 0


Îți recomandăm

Studenți la calculator

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Citește mai mult

fermierul din Sânbenedic

Într‑o Românie în care încă ne mai întrebăm cum rămâne cu agricultura noastră, poveştile oamenilor care se încăpăţânează să construiască ceva aici, la noi acasă, capătă valoare. La Republica am tot scris despre antreprenori, despre profesori, despre doctori, despre tineri plecaţi şi întorşi, încercând să arătăm că se poate. E și cazul lui Adi Lupean, ne arată tuturor că se poate.

Citește mai mult