Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Am fost tare la Siret, dar mi s-a rupt filmul în cortul „de Italia”: mai multe femei, în semiîntuneric, într-o liniște deplină, protejau somnul unui nou născut…

Vama Siret - refugiați

Foto: Inquam Photos/ Alex Nicodim

Am fost în vamă la Siret.

Care este un drum între 2 câmpuri. Și unde bate vântul foarte tare.

Aici au apărut aproape imediat după începutul războiului corturi ale organizațiilor unde oamenii care trec granița pot să se adăpostească de frig până pleacă mai departe, pot să mănânce ceva, să ia haine groase sau scutece sau lapte praf pentru bebeluși sau să lase un pic animalele de companie la cortul dedicat lor ca să își adune gândurile în liniște.

Corturile sunt aliniate de o parte și de alta a drumului. Oamenii pe care i-am văzut trecând sunt în special mame cu copii, adolescenți și oameni în vârstă. Mulți cu căței sau animale în cușcă de transport, înduioșătoare imaginile astea.

Îi întâmpină voluntarii traducători. Și află ce au nevoie. Apoi îi îndrumă. Sunt, spre exemplu, corturi dedicate persoanelor cu dizabilități unde se găsește scaun rulant.

M-am întrebat când am ajuns dacă e chiar nevoie de așa ceva. În cortul Star of Hope nu erau refugiați, doar Camelia și Gina, voluntare.

La nici 20 de minute, am văzut venind dinspre vamă, însoțite de voluntari, o doamna foarte în vârstă, în cârje, și fiica ei. A ajutat-o mult scaunul ca să poată să se odihnească un pic din cât de forțase că să treacă vama în cârje. Veneau din Kiev. Doamna în vârstă nu putea să meargă noaptea la adăpost și s-au temut că totuși va fi lovit și blocul lor și au decis că oricât ar fi de greu, să plece la fiul doamnei care stă în Bulgaria. Le aștepta încă un drum lung așa că simplul fapt că au găsit un loc în care să se încălzească și să mănânce ceva și să știe că pot așteptă la adăpost să vină să le ia familia, a fost mare lucru.

Mi-am dat seama vorbind cu ele că e o nevoie umană foarte puternica să ajuți. Să le arăți oamenilor acestora că ești acolo pentru ei. Cu toate filtrele raționale și cu toți cei 20 de ani de ținut cumpătul, a trebuit să înghit de câteva ori în sec că să se ducă lacrimile și să nu aibă de dus și emoția mea.

Mi s-a rupt filmul în cortul „de Italia”. În vama Siret sunt câteva corturi unde oamenii așteaptă să vină autocarul care să-i duca în Italia, Cehia sau Polonia.

Am intrat în cel de Italia. Femei stând în picioare, multe, cu copii și bagaje, într-un semiîntuneric albastru. Pentru că rețeaua nu duce, voluntarii aleg să încălzească corturile și să nu aprindă neonul, că nu merg amândouă deodată.

În spatele acestor femei, foarte tăcute, am văzut pe un pat de campanie un bebeluș îmbrăcat bine-bine, acoperit și cu pături, pentru care făcuseră pătuț dintr-o pătură făcută sul și care dormea.

Mi-am dat seama că toată lumea tăcea ca să nu-i tulbure somnul.

La acest bebeluș de vreo 3 luni, la doamna care a traversat în cârje, la băiatul la fel de înalt ca Dima, adolescent, care era singur și care s-a oprit între corturi să bea din sticla lui de Fanta, la ei mi-a rămas gândul. Nu fuge nicio mamă cu un bebeluș așa de mic, niciun om bătrân și bolnav nu-și lasă casa, niciun adolescent nu e trimis singur de acasă doar cu un rucsac și un troler mic dacă nu e foarte rea situația de acasă.

Lucrurile sunt organizate, voluntarii au un grup comun de WhatsApp că să găsească împreună transport și cazare.

Deasupra corturilor zboară nonstop stoluri de păsări negre.

La Siret e încă foarte iarnă. Din aia de-ți scârțăie zăpadă sub ghete.

Am relatat acum, la câteva zile după ce m-am întors, că nu aș vrea să vă fac să lăcrimați sau să apăs pe pedala dramei.

Am zis însă să știți că tot ajutorul vostru ajută.

Și cu toată imaginea asta de roman rusesc iarna, când intră în România, oamenii găsesc iubire.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • https://www.facebook.com/OvidiuGheTocaciu/videos/371795908132918/
    • Like 0


Îți recomandăm

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

Delta Dunării – vecina discretă a războiului din Ucraina

Mulți ani la rând, am ales să îmi petrec primele zile de vară acasă, la Tulcea, locul unde începe Delta Dunării, cu plaja de la Sulina sau cea de la Sf. Gheorghe, destinații de defulare în natură si mai ales de liniște. De patru ani, de când a început războiul din Ucraina, am ajuns din ce în ce mai rar pentru relaxare și din ce în ce mai des pentru muncă: Delta Dunării a devenit un loc de interes pentru jurnaliștii străini, mai ales în contextul războiului.

Citește mai mult

Vacanța la plajă / sursa foto: Profimedia

Cu sare în păr, nisip prin mașină, urme de bronz și piele arsă ne apropiam de București cu cei 3 copii pe bancheta din spate, după 5 zile la mare. Drumul a fost liniștit, băiețelul (5 ani) a ascultat muzică cu noi, iar fetele (3 ani, respectiv bebe de 10 luni) au dormit majoritatea drumului.

Citește mai mult

Admitere la facultate / sursa foto: Inquam Photos

În spațiul public românesc, măsurile afirmative din educația terțiară, destinate romilor, au fost adesea interpretate printr-o lentilă simplistă și de mult prea multe ori etichetantă. Pentru mulți, existența acestor locuri alterează echitatea admiterii universitare, fiind considerate „locuri speciale”, acces „fără merit” și o formă de „favorizare” (ba chiar discriminare a majoritarilor).

Citește mai mult