Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Am fost tare la Siret, dar mi s-a rupt filmul în cortul „de Italia”: mai multe femei, în semiîntuneric, într-o liniște deplină, protejau somnul unui nou născut…

Vama Siret - refugiați

Foto: Inquam Photos/ Alex Nicodim

Am fost în vamă la Siret.

Care este un drum între 2 câmpuri. Și unde bate vântul foarte tare.

Aici au apărut aproape imediat după începutul războiului corturi ale organizațiilor unde oamenii care trec granița pot să se adăpostească de frig până pleacă mai departe, pot să mănânce ceva, să ia haine groase sau scutece sau lapte praf pentru bebeluși sau să lase un pic animalele de companie la cortul dedicat lor ca să își adune gândurile în liniște.

Corturile sunt aliniate de o parte și de alta a drumului. Oamenii pe care i-am văzut trecând sunt în special mame cu copii, adolescenți și oameni în vârstă. Mulți cu căței sau animale în cușcă de transport, înduioșătoare imaginile astea.

Îi întâmpină voluntarii traducători. Și află ce au nevoie. Apoi îi îndrumă. Sunt, spre exemplu, corturi dedicate persoanelor cu dizabilități unde se găsește scaun rulant.

M-am întrebat când am ajuns dacă e chiar nevoie de așa ceva. În cortul Star of Hope nu erau refugiați, doar Camelia și Gina, voluntare.

La nici 20 de minute, am văzut venind dinspre vamă, însoțite de voluntari, o doamna foarte în vârstă, în cârje, și fiica ei. A ajutat-o mult scaunul ca să poată să se odihnească un pic din cât de forțase că să treacă vama în cârje. Veneau din Kiev. Doamna în vârstă nu putea să meargă noaptea la adăpost și s-au temut că totuși va fi lovit și blocul lor și au decis că oricât ar fi de greu, să plece la fiul doamnei care stă în Bulgaria. Le aștepta încă un drum lung așa că simplul fapt că au găsit un loc în care să se încălzească și să mănânce ceva și să știe că pot așteptă la adăpost să vină să le ia familia, a fost mare lucru.

Mi-am dat seama vorbind cu ele că e o nevoie umană foarte puternica să ajuți. Să le arăți oamenilor acestora că ești acolo pentru ei. Cu toate filtrele raționale și cu toți cei 20 de ani de ținut cumpătul, a trebuit să înghit de câteva ori în sec că să se ducă lacrimile și să nu aibă de dus și emoția mea.

Mi s-a rupt filmul în cortul „de Italia”. În vama Siret sunt câteva corturi unde oamenii așteaptă să vină autocarul care să-i duca în Italia, Cehia sau Polonia.

Am intrat în cel de Italia. Femei stând în picioare, multe, cu copii și bagaje, într-un semiîntuneric albastru. Pentru că rețeaua nu duce, voluntarii aleg să încălzească corturile și să nu aprindă neonul, că nu merg amândouă deodată.

În spatele acestor femei, foarte tăcute, am văzut pe un pat de campanie un bebeluș îmbrăcat bine-bine, acoperit și cu pături, pentru care făcuseră pătuț dintr-o pătură făcută sul și care dormea.

Mi-am dat seama că toată lumea tăcea ca să nu-i tulbure somnul.

La acest bebeluș de vreo 3 luni, la doamna care a traversat în cârje, la băiatul la fel de înalt ca Dima, adolescent, care era singur și care s-a oprit între corturi să bea din sticla lui de Fanta, la ei mi-a rămas gândul. Nu fuge nicio mamă cu un bebeluș așa de mic, niciun om bătrân și bolnav nu-și lasă casa, niciun adolescent nu e trimis singur de acasă doar cu un rucsac și un troler mic dacă nu e foarte rea situația de acasă.

Lucrurile sunt organizate, voluntarii au un grup comun de WhatsApp că să găsească împreună transport și cazare.

Deasupra corturilor zboară nonstop stoluri de păsări negre.

La Siret e încă foarte iarnă. Din aia de-ți scârțăie zăpadă sub ghete.

Am relatat acum, la câteva zile după ce m-am întors, că nu aș vrea să vă fac să lăcrimați sau să apăs pe pedala dramei.

Am zis însă să știți că tot ajutorul vostru ajută.

Și cu toată imaginea asta de roman rusesc iarna, când intră în România, oamenii găsesc iubire.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • https://www.facebook.com/OvidiuGheTocaciu/videos/371795908132918/
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult