Ce am învățat din mariajele ratate

Foto: Guliver Getty Images

„Hei! Ia ghici? M-am căsătorit în urmă cu două săptămâni”, așa își începe unul dintre articole autorul și blogger-ul american Mark Manson care, pornind de la acest eveniment din viața lui, încearcă să afle „din timp” câteva secrete care să-l ferească pe el și pe proaspăta lui soție de un eventual eșec în căsnicie.

Când mi-a atras atenția acest text mă aflam eu însumi la o distanță de numai o lună de propria mea căsătorie. Și nu prima. Eu și viitorul meu soț urma să facem acest pas pentru a doua oară.

Așa că, spre deosebire de Mark Manson, înregistrasem deja eșecul, care m-a condus la un moment dat spre realizarea unei simbolice investigații printre prietenii mei cu mariaje trainice în aflarea aceluiași lucru: „Cum facem să reziste o relație?” Având astfel de exemple în jurul meu, știam că există și că nu e vorba doar de finalul unor basme cu feți-frumoși fideli și ilene-cosânzene supuse. Că se poate. Eu nu mai aveam la acel moment ce salva, dar, încercând să aflu cum funcționează la alții, încercam să înțeleg ce mi se întâmplase mie și de ce. După vreo doi ani de la momentul acelei mini-investigații mi-am întâlnit viitorul soț, care era mult mai sceptic decât mine – în jurul lui nu prea existau cupluri care rezistaseră probei timpului. Sau dacă existau nu i se păreau prea fericite. Câteva luni mai tîrziu, când ne-am gândit că vrem să ne încercăm din nou norocul căsătorindu-ne, ne-am spus că ne bazăm pe faptul că știm mai multe acum.

Da, știm, și, cumva, sperăm că ceea ce am învățat pe parcurs din mariajele ratate și renunțările de după ne va ajuta.

În acest context am dat peste articolul lui Mark Manson. După ce l-am citit m-am gândit să-l adaptez un pic, păstrând însă tot cee ce mi se pare important. Și mi s-a părut important aproape tot

Autorul american a scris cîteva cărți de dezvoltare personală și, prin intermediul propriului site, are acces la câteva sute de mii de cititori cărora le-a lansat această provocare. Întrebarea lui, adresată chiar înainte de propria nuntă, a sunat cam așa: „Oricare dintre voi care este căsătorit de mai bine de zece ani și este fericit în relație, ce sfaturi ar avea pentru alții care decid să facă acest pas? Ce anume a funcționat în cazul vostru (al tău și partenerului tău de viață)? Sau, dacă ai divorțat, ce anume nu a funcționat?”

Mark Manson a primit în jur de 1.500 de răspunsuri. I-a luat vreo două săptămâni să le parcurgă pe toate. Și, în timp ce citea pagini întregi de istorii de amor trecute sau actuale, a descoperit cât de asemănătoare erau „legile” ce le făcuseră să dureze sau să se destrame. Concluzia a rezumat-o în 13 puncte.

1. Întreabă-te de ce ești împreună cu el/ea. Este motivul (sau sunt motivele) corect/e?

“Prima dată m-am căsătorit pentru că asta așteptau de la mine toți cei din jurul meu. Și relația nu a rezistat. A doua oară am făcut-o pentru că mă simțem singur și trist și credeam că soluția la toate problemele mele ar putea fi o soție iubitoare. Greșit, din nou. A fost nevoie de trei încercări pentru a înțelege ceea ce ar fi trebuit să știu de la bun început – singurul motiv pentru care trebuie să fii cu cineva e acela că iubești să fii lângă acea persoană. Atât de simplu e.” Ăsta a fost unul dintre răspunsurile primite de Mark Manson.

Citind sutele de scrisori primite, autorul a identificat și alte motive „greșite” pentru care oamenii se căsătoresc (iar eu mai adaug câteva pentru care fie rămân împreună, deși relația nu mai merge, fie se aruncă într-o nouă relație fără a fi vindecați în urma unei despărțiri)

• presiune din partea familiei și a prietenilor
  
• se simt ca niște ratați pentru că sunt singuri, în timp ce toți prietenii lor au pe cineva
  
• pentru că respectiva relație dă bine ca imagine în public (cum ar fi: „arătăm atât de bine împreună”)
  
• din naivitatea de a crede că dragostea de început, adică iubirea romantică, e tot ceea ce contează și că poate rezolva tot
  
• obișnuința (de aici rezidă și frica de singurătate - „mai bine cu răul pe care-l știu decât singur”)
  
• mila (își spun că stau de dragul celuilalt, pentru a nu-l răni, deși ce rană mai mare poți provoca cuiva decât de a sta lângă el fără să-ți pese, fără să simți că-l mai iubești)
  
• copiii (niciodată un copil nu va crește fericit lângă părinți care se simt nefericiți)
  
• bunuri materiale (uneori, prețul obținut pe ani din viață e ridicol)
  

2. E bine să ai așteptări realiste în ceea ce privește relațiile și dragostea

M-a amuzat teribil o prietenă povestindu-mi despre începuturile relației cu soțul ei: „La puțin timp după ce ne-am cunoscut, fiind îndrăgostiți până peste cap unul de celălalt, ne-am și căsătorit. A urmat o super petrecere și două săptămâni de vacanță minunate. Apoi ne-am întors acasă, la viața de zi cu zi. Îi vedeam hainele aruncate peste tot, trebuia să mă gândesc la ce mai mâncăm – când eram singură rezolvam problema asta cu un covrig și un iaurt sau o pungă de pufuleți – plus că era tot timpul acolo, aveam senzația că nu mai dispun de spațiul și timpul meu. Nu mă gândisem niciodată cum va fi cu adevărat. Momentul culminant: într-o zi pur și simplu m-am îmbrăcat și am plecat acasă la părinții mei. Simțeam că am nevoie de distanță și timp pentru a mă gândi. Am realizat, atunci un pic și, cu timpul, mai mult, că o relație începe cu adevărat abia după ce ți-au fugit toți fluturii din stomac și când înveți cum să-i faci uneori să se întoarcă”.

Cine nu a trecut prin începuturi? Cine nu a plâns și cine nu a râs fără un motiv aparent absurd, cine nu s-a comportat măcar un pic ca un nebun? Cu toții o luăm (puțin) razna și pentru fiecare dintre noi el /ea e perfect/ă atunci... E acel moment în care nu ne imaginăm că ar putea fi altfel, că am putea simți altfel... Suntem siguri că senzația aia va dura o veșnicie.

Dar nebunia nu poate dura o veșnicie căci am ajunge, pe bună dreptate, la casa de nebuni. Abia ceea ce urmeză (după ce ne trece) poate fi ceva de durată. „Dragostea adevărată”, după cum scrie Mark Manson în articolul său, „e până la urmă o chestiune de alegere. Este vorba de iubirea clădită pe încredere și respect, și care nu se lasă doborâtă ușor. E un angajament pe care ți-l iei și de care te ții, încercând să faci lucrurile cât de bine poți pentru tine și pentru celălalt. Celălalt e omul pe care te poți baza, iar el se poate baza pe tine”.

„E greu să construiești așa ceva. Mai ales că în majoritatea timpului se pare că nu e nimic care să te facă să te simți bine sau confortabil – sunt zile cu vizite la doctor, cu griji și îngrijorări, cu incertitudini... sunt zile bune și multe zile mai puțin bune sau de-a dreptul rele. Dar iubirea ce rezultă de aici e mai valoroasă iar pe termen lung îți oferă o mulțime de satisfacții”, mai spune autorul.

„Nu există fericiți până la adânci bătrâneți. În fiecare zi te trezești și decizi să-ți iubești partenerul și viața – așa cum sunt. Unele zile sunt o luptă, iar în alte zile te simți cea mai norocoasă persoană din lume”, scrie una dintre cititoarele lui Manson.

3. Cel mai important lucru într-o relație este respectul

Pe măsură ce parcurgea sutele de scrisori primite, Manson a observat ceva foarte interesant: dacă majoritatea cuplurilor căsătorite de 10–15 ani spun despre comunicare ca fiind cel mai important factor într-o relație, cuplurile ce au depășit 20, 30 sau chiar 40 de ani, vorbesc cel mai adesea despre respect.

„Cel mai important lucru într-o relație este respectul. Nici atracția sexuală, nici modul cum arată celălalt, nici obiectivele comune, nici împărtășirea acelorași convingeri religioase și nici măcar dragostea. Pentru că sunt momente în care nu simți dragoste față de partenerul tău. Ăsta este adevărul. Dar niciodată nu vrei să-ți pierzi respectul față de partenerul tău. Odată pierdut, acesta nu mai poate fi recuperat”, scrie un cititor al blogului lui Manson.

Pentru autorul studiului, ceea ce spun acești oameni are sens. În ceea ce privește comunicarea, oricât de deschiși am fi unii cu alții, oricât de mult am vorbi și pe orice subiect, până la urmă tot vor exista breșe. În orice relație există conflicte și sentimente rănite. Astfel că, de multe ori, singurul lucru care poate salva o relație este respectul pe care îl are fiecare față de celălalt. Asta se traduce și prin încrederea pe care o ai în faptul că știi că partenerul tău se străduiește ca lucrurile să meargă.

Fără respect, fiecare va avea mereu îndoieli asupra intențiilor celuilalt. Fiecare va judeca alegerile celuilalt și manifestările lui de independență. Fiecare va simți nevoia de a ascunde lucruri față de celălalt din teama de a nu fi criticat. În aceste condiții, apar fisurile.

De asemenea, spune Manson, e foarte important să te respecți pe tine însuți. Iar respectul față de tine și față de partenerul tău sunt în strânsă legătură. Iată ce spune un alt cititor: „Respectă-te pe tine și respectă-ți soția. Nu vorbi niciodată rău despre ea. Dacă nu-ți respecți soția înseamnă că nu te respecți nici pe tine. Tu ai ales să-ți trăiești viața împreună cu ea”.

Dar ce înseamnă să-l respecți pe celălalt?

Iată mai multe exemple pe care Manson le-a extras din scrisorile cititorilor săi:

• Niciodată nu-ți vorbi de rău partenerul sau nu te plânge de el în fața prietenilor. Dacă ai o problemă cu el, tot cu el trebuie să vorbești.
  
• Respectă faptul că partenerul tău are alte preocupări decât ale tale. Faptul că vă petreceți timpul în mod diferit nu înseamnă că e mai bine sau mai rău pentru relație.
  
• Cuvântul fiecăruia e la fel de important. Sunteți o echipă, iar dacă unul dintre voi nu este fericit, atunci întreaga „echipă” are de suferit.
  
• Fără secrete. Dacă într-adevăr sunteți împreună în „chestiunea asta” și vă respectați unul pe celălalt, atunci „jucați” corect. Îți place de altcineva? Discutați despre asta. Faceți mișto de asta. Ai fantezii sexuale care ți se par ridicole? Fii deschis. Nu trebuie să existe limite.
  

Iar respectul merge mână în mână cu încrederea. Iar încrederea este esența și fundamentul oricărei relații – de dragoste sau de alt gen.

4. Vorbiți deschis despre orice, în special despre lucrurile care dor

Cea mai importantă concluzie: dacă te deranjează ceva la relația pe care o ai, discută cu partenerul tău; iar lucrurile trebuie discutate cu atât mai mult cu cât sunt mai dureroase, delicate, grave, și chiar dacă știi că celălalt va suferi, că se va simți rănit. Trebuie să ai acest curaj dacă vrei să ai o relație puternică. Trebuie să ai acest curaj dacă vrei să-ți salvezi relația.

În acest mod se construiește și încrederea. Iar încrederea își dovedește adevărata valoare dincolo de chestiunile legate de gelozie și fidelitate. Încrederea intră în rezolvarea unor ecuații „de viață și de moarte”. Dacă mâine afli că ai cancer, ai încredere că omul de lângă tine îți va rămâne alături să te ajute să treci prin toate momentele de rahat care vin odată cu asta – depresie, chimio, vărsături, intervenții chirurgicale... ? Ai încredere în el că ar avea grijă de copilul tău dacă tu pățești ceva? Ai încredere să-i dai toți banii tăi și ai încredere în deciziile pe care le-ar lua în situații de criză?

Manson spune că încrederea este ca o farfurie de porțelan. O scăpați prima dată și ea se sparge în bucăți mari pe care împreună le puteți lipi cu multă muncă și atenție. Dacă o scăpați a doua oară, bucățile vor fi mai numeroase, iar munca pentru a o repara, atenția și grija va lua mult mai mult timp. Dar dacă o scăpați și încercați să o reparați de prea multe ori, bucățile în care se va sparge vor fi atât de numeroase, încât nu veți mai putea să le puneți la loc oricât de mult efort ați depune. 

5. O relație adevărată e aceea în care fiecare dintre cei doi se simte bine în pielea sa

„E important să înțelegi că depinde de tine să fii fericit, dar să-ți faci fericit partenerul nu este job-ul tău. Nu spun că nu trebuie să facem lucruri frumoase unul pentru celălalt sau că partenerul nu te poate face fericit uneori. Spun doar că nu asta trebuie să aștepți de la el. Nu e responsabilitatea lui. Fericirea fiecăruia depinde de el însuși. Fii bine tu cu tine și starea asta se va reflecta și în relația ta”, e mesajul primit de Manson de la o altă cititoare.

A te sacrifica pentru relație este o prostie. Este greșit să crezi că poți păstra la nesfârșit o relație în acest mod, sacrificându-te pentru ceea ce crezi că își dorește partenerul tău, pentru nevoile lui. La un moment dat frustrările tale se vor acutiza și asta va duce inevitabil la despărțire. Evident, acest lucru e valabil pentru amândoi.

O relație sănătoasă are nevoie de oameni care se simt bine și împreună și separat.

„E important să rămâi tu însuți într-o relație. Și, la fel de important să-l lași pe celălalt să fie el însuși.”

6. Lăsați-vă spațiu unul altuia

„Încearcă să ai propria ta viață, altfel îți va fi greu să ai o viață împreună cu altcineva. Ce înseamnă asta? Să ai lucruri și activități care să-ți placă ție, propriile tale hobby-uri, să ai proprii tăi prieteni, oameni care să fie de partea ta, pe care te poți baza și care te sprijină la greu. Este bine ca unele dintre activitățile tale și ale partenerului tău de viață să se suprapună, dar nu trebuie să fie aceleași de fiecare dată, iar lucrurile diferite pe care le face fiecare dintre voi ar putea fi subiecte interesante de discuții și dezbateri între voi. Este bine „să evoluezi” ca cuplu, dar este atât de plictisitor să trăiți amândoi exact aceeași viață”, a scris un alt cititor.

De altfel, importanța creării unui spațiu propriu, separat de al celuilalt, a fost unul dintre subiectele cele mai des aduse în discuție de către cei ce au răspuns la tema dată de Manson.

Oamenii au dat ca exemple benefice pentru o relație faptul de a avea conturi bancare separate, carduri de credit separate, unii prieteni diferiți și hobby-uri diferite și chiar și vacanțe în care să nu meargă împreună cu partenerul. Alții au recomandat chiar băi și dormitoare separate.

„Unii oameni se tem să-și lase partenerul liber, independent. Asta rezidă dintr-o lipsă de încredere în celălalt sau dintr-un sentiment de insecuritate generat de gândul că dacă îi lași celuilalt prea mult spațiu vei descoperi la un moment dat că nu-și va mai dori să fie împreună cu tine.

În general, cu cât ești mai puțin încrezător cu privire la relația pe care o ai sau în legătură cu faptul că ești (sau poți fi) iubit, cu atât mai mult vei încerca să deții controlul în respectiva relație sau să controlezi comportamentul partenerului tău. Iar asta se traduce și într-o lipsă de respect.

Pentru că, până la urmă, dacă nu poți avea încredere în soțul tău care pleacă pentru câteva zile la pescuit împreună cu prietenii sau în soția ta care iese cu prietenele la o băutură seara după muncă, ce poți spune despre respectul tău vizavi de abilitățile celuilalt de a se descurca sau de a nu face ceva ce v-ar afecta relația? Ce se poate spune atunci despre respectul tău față de propria ta persoană? Dacă tu crezi că o ieșire a celuilalt cu prietenii este suficientă pentru a-l (a o) îndepărta de tine, e clar că încă nu te-ai maturizat, că n-ai depășit emoțional vârsta de 17 ani.

„Dacă îți iubești suficient de mult partenerul atunci vei înțelege că nu e un lucru care-ți aparține, că e o persoană diferită de tine, căreia îi plac anumite lucruri, anumiți oameni și care are propriile sale sentimente și trăiri”, scrie Natalie.

7. Tu și partenerul tău vă veți schimba în nenumărate feluri – obișnuiește-te și bucură-te de asta

„De-a lungul a peste 20 de ani, fiecare dintre noi am trecut prin schimbări drastice – legate de credință, apartenența la partide politice, stil de îmbrăcăminte și culoare a părului, dar mereu ne-am iubit unul pe altul. Copiii noștri mereu le povesteau prietenilor cât de romantici suntem, fără speranță. Și cel mai important lucru care ne-a ținut împreună este acela că niciodată nu ne-a păsat ce spun alții despre relația dintre noi”, a scris Dotti.

Ceea ce au scos în evidență mulți dintre cei ce i-au răspuns lui Manson, mai ales cei cu căsnicii de peste 20 de ani, este cât de mult s-a schimbat fiecare dintre ei de-a lungul anilor și cât de pregătiți au fost să accepte și să aprecieze schimbările celuilalt. Cineva și-a amintit de ceea ce i-a spus unul dintre unchii lui mai în vârstă atunci când s-a căsătorit: „Într-o zi te vei trezi și vei vedea că soția ta este o persoană diferită de cea de acum. Ar fi bine să fii pregătit să te îndrăgostești și de acea persoană.”

Aceasta ar fi urmarea logică a faptului că relația dintre cei doi se bazează pe respectul fiecăruia pentru ceea ce este celălalt, pentru valorile pe care pun preț amândoi. De asemenea, o relație puternică se bazează pe faptul că fiecare dintre cei doi îl va încuraja pe celălalt să se dezvolte și să evolueze în sensul dorit. Depinde de fiecare cuplu să învețe să comunice astfel încât fiecare dintre cei doi să fie conștient de schimbările prin care trece celălalt și să continue să accepte și să respecte aceste schimbări atunci când apar.

8. Învață să te cerți

„O relație e ceva viu, care respiră. La fel ca și trupul sau mușchii, nu poate deveni mai puternic fără stres, efort și provocări. Trebuie să lupți. Obstacolele construiesc o căsătorie” – a scris Ryan.

Psihologul John Gottman, care și-a petrecut aproape 30 de ani analizând cupluri căsătorite, încercând să depisteze care sunt motivele care îi țin pe unii împreună și cele care îi duc la despărțire pe alții, a identificat patru caracteristici ale cuplurilor care se îndreaptă spre divorț. Iată-le:

• Critici caracterul partenerului tău („Ești prost” vs „Ceea ce ai făcut e o prostie”)
  
• Adopți o poziție defensivă (sau, altfel spus, schimbi vina, aruncând-o asupra partenerului: „N-aș fi făcut asta dacă nu veneai tot timpul atât de târziu”)
  
• Adopți o poziție disprețuitoare (îți faci partenerul să se simtă inferior)
  
• Blochezi discuția (te retragi fără niciun argument și îți ignori partenerul)
  

Dar aproape toți cei care i-au răspuns lui Manson au venit cu diverse idei de soluționare cu bine a unui conflict, pentru că e aproape imposibil să nu existe certuri.

• Nu-ți insulta sau jigni partenerul. Pune problema altfel: urăște păcatul, iubește păcătosul. Gottman spune că disprețul este primul semn care prezice un divorț.
  
• Nu aduce în actuala ceartă neînțelegeri mai vechi.
  
• Dacă atmosfera se încinge prea mult, oprește-te și trage aer în piept. Detașază-te un pic de situație și reia discuția atunci când spiritele s-au mai calmat.
  
• Amintește-ți că a avea dreptate nu este atât de important atunci când doi oameni se respectă și se ascultă. Poate că ai dreptate, dar dacă acea dreptate îl face pe partenerul tău să sufere, atunci nu ai câștigat nimic.
  
• Dar e bine să fii pregătit pentru o discuție. Asta presupune să încerci să comunici, și nu să te ascunzi. Oricât de dură ar fi cearta e mai bine să treci prin ea.
  

„Au fost momente când am văzut fluturând steagul roșu. Și, în loc să încerc să aflu ce s-a întâmplat, m-am făcut că plouă. Am cumpărat mai multe flori sau bomboane sau am făcut mai multă treabă prin casă. Am fost un soț bun în toate sensurile. Dar ceea ce nu am făcut a fost să dau atenție la ceea ce trebuia. Ea nu se plângea când aveam probleme, dar asta nu înseamnă că nu erau. Și, în loc să spun ceva, am ignorat semnalele” – a scris Jim.

9. Învață să ierți

„Când știi că ai dreptate, atunci încearcă să taci. Poți să taci și să ai dreptate, în același timp. Partenerul tău de viață știe deja că ai dreptate și va aprecia faptul că nu te folosești de chestia asta ca să-l faci să se simtă mai rău decât se simte deja”, transmite Brian în răspunsul către Manson.

Conform lui Gottman, unul din rezultatele cercetărilor sale este acela că majoritatea cuplurilor de succes nu și-au rezolvat toate conflictele și problemele. De fapt, el a constatat că lucrurile stau exact pe dos decât te-ai aștepta: oamenii aflați în relații de lungă durată și care sunt fericiți în aceste relații au probleme de care nu au scăpat niciodată, în timp ce cuplurile în care cei doi caută să rezolve toate problemele, să se facă mereu înțeleși și care se simt ca și cum ar trebui să fie de acord tot timpul unul cu celălalt ajung să fie nefericite și să se destrame.

Este clar că atunci când doi oameni hotărăsc să-și petreacă viața împreună avem de-a face cu două caractere diferite, cu indivizi ce au uneori valori și perspective diferite asupra lucrurilor și faptelor din jur. Soluția nu este aceea de a-l schimba pe celălalt – asta denotă o lipsă de respect atât față de celălalt, cât și față de tine – ci, mai degrabă, să accepți că există diferențe, să-l iubești pe celălalt în ciuda lor, iar când lucrurile devin ceva mai dure să-l poți ierta.

„Multă lume spune că soluția ar fi compromisul, dar nici eu și nici soțul meu nu credem asta. Este mai degrabă vorba de a încerca să-l înțelegi pe celălalt.

Compromisul e un rahat, pentru că îi lasă pe cei doi complet nemulțumiți, pe parcurs pierzându-se mici bucăți din fiecare în efortul de a renunța la propria convingere fără a înțelege de ce o face și de ce celălalt crede altfel. Pe de altă parte, refuzând compromisul e ca și cum te-ai îndrepta spre dezastru deoarece îți transformi partenerul într-un competitor (Eu câștig, tu pierzi).

Aceste obiective sunt greșite dat fiind că sunt bazate pe rezultat și nu pe procesul în sine.

Când obiectivul este de a înțelege ce încearcă să-ți transmită partenerul tău – dar ascultându-l cu adevărat și facând efortul de a te pune în locul lui pentru a încerca cu adevărat să-l descifrezi – atunci conflictul devine mult mai ușor de gestionat pentru că vei reuși să vezi întregul context.” – a explicat o altă cititoare.

„Am scris ani de zile despre faptul că fericirea nu constă în a ne îndeplini cele mai mărețe vise, ci, mai degrabă, în găsirea acelor lupte și provocări de care ne putem bucura o perioadă lungă de timp”, spune Manson. „Un concept similar se pare că este valabil și în ceea ce privește relațiile: partenerul perfect nu este cineva care nu-ți creează niciun fel de probleme, ci, dimpotrivă, e persoana care îți face tot felul de probleme pe care ești ok să le ai și să le rezolvi sau nu...”

Iată câteva sfaturi pe care Manson le-a extras din răspunsurile primite de la cititorii săi:

• Când o ceartă s-a terminat, atunci ea chiar s-a terminat. Unele cupluri chiar fac din asta una dintre regulile de aur ale relației lor. Când lupta s-a terminat, nu mai contează cine a avut sau nu a avut dreptate, nu mai contează cine a fost ticălos și cine a fost drăguț. E gata. E trecut. Și sunteți amândoi de acord să o lăsați acolo și nu să o aduceți în discuție în fiecare lună din următorii trei ani.
  
• Nu există o tabelă de scor. Nimeni nu încearcă să „câștige” aici. Nu există „îmi datorezi asta pentru că ai greșit ailaltă săptămâna trecută” sau „întotdeauna am dreptate în ceea ce privește chestiunile financiare, deci ar trebui să mă asculți și de data asta” sau „i-am luat trei cadouri și ea mi-a luat doar unul”. Totul într-o relație este despre „a da” și „a face” lucruri necondiționat, fără așteptări sau manipulări.
  
• Când partenerul tău o dă în bară, fă distincție între intenție și comportament. Amintește-ți care sunt lucrurile pe care le iubești și le admiri la el și încearcă să înțelegi că a făcut ce a putut mai bine, chiar dacă a spulberat totul din ignoranță. Și nu pentru că ar fi o persoană rea. Nu pentru că în secret te urăște și își dorește să divorțeze de tine. Este bun, de aceea ești cu el. Dacă îți pierzi încrederea în asta începi să-ți pierzi și încrederea în tine.
  
• Alegeți-vă bătăliile cu înțelepciune. Încercați să distingeți ce merită cu adevărat să-l faceți pe celălalt „să vadă”.
  
• Unele lucruri merită supărarea. Sau, altfel spus, face sens să fii supărat din cauza lor. Dar, în cazul majorității, nu. Fă diferența dintre cele cu adevărat importante și cele minore. De ce ți-ai pierde timpul cu acestea din urmă? Se pot dovedi fără importanță pe termen scurt, dar erozive pe termen lung.
  

10. Și lucrurile mici contează

„Dacă nu vă faceți timp să luați uneori prânzul împreună, sau să ieșiți la o plimbare în doi sau la o cină romantică sau să mergeți la un film veți sfârși prin a locui cu un coleg de cameră. E foarte greu să rămâneți și să treceți împreună prin toate urcușurile și coborâșurile vieții dacă pierdeți conexiunea pe care o aveați unul cu celălalt. Copiii cresc și pleacă spre propria viață, părinții se duc și te poți trezi la un moment dat, după zeci de ani, că trăiești alături de un străin. Și nu cred că ți-ai dori asta”. Asta e ceea ce a transmis Brian, un alt cititor, și, în aproape jumătate din răspunsurile primite, Manson a dat peste acest sfat: „Nu vă opriți din a face lucruri simple împreună, cum ar fi să-i spui celuilalt „te iubesc” înainte de culcare, să-l ții de mână la film sau atunci când mergeți pe stradă, să-i faci mici favoruri și cadouri, să-l ajuți la treburile casnice etc”.

„Toate acestea nu sunt importante numai pentru voi, ci și pentru copiii voștri. Părinții din ziua de azi își imaginează că trebuie să sacrifice totul pentru copii. Dar cea mai bună cale de a avea copii fericiți e aceea de a-ți menține căsnicia fericită. Copiii buni nu fac ca o căsnicie să fie bună. Dar într-o căsnicie bună sigur cresc copii buni. Așadar, prioritatea ar trebui să fie relația cu partenerul de viață”. – transmite Susan, o altă cititoare.

Majoritatea celor care au răspuns au fost de părere că „mici” chestiuni ca întâlnirile romantice, escapadele în weekenduri și sexul sunt foarte importante chiar dacă ești obosit, chiar dacă ești stresat și epuizat și copilul plânge, chiar dacă trebuie să te trezești a doua zi la 5.30 dimineața. Găsește timp. Merită!

Și că tot veni vorba despre sex...

11. Sexul contează.... MULT

„Îmi amintesc de una dintre primele mele relații – era o roșcată drăguță. Și eram tineri și naivi și nebuni unul după celălalt. Și pentru că s-a întâmplat să locuim în același loc, ne-o trăgeam ca iepurii. Era tot ce conta pentru un tânăr de 19 ani, câți aveam pe atunci. Apoi, după vreo lună sau două, relația noastră a dat de primul hop. Am început să ne certăm destul de des, am început să ne găsim defecte unu altuia, iar magia a dispărut. Mintea mea de adolescent a fost luată prin surprindere de faptul că aș fi putut avea parte de sex, dar că nu-mi doream. Era ca și cum sexul era legat de emoții! Pentru un puști prostuț de 19 ani, chestiunea asta a fost un adevărat șoc. Așa am descoperit pentru prima dată adevărul despre a avea o relație: sexul este expresia a tot. Dacă relația merge bine, sexul este bun. Amândoi îl așteaptă și se bucură de el. Când relația nu funcționează, când sunt probleme și emoții negative, atunci a face sex e deseori primul lucru la care renunți”, povestește Manson.

Acest mesaj l-a regăsit în majoritatea răspunsurilor primite. „Sexul diferă în anumite privințe – pentru unele cupluri actul în sine e ceva foarte important, pentru altele contează frecvența, alte cupluri dau viață fanteziilor – dar principala regulă este aceeași pentru toți: ambii parteneri trebuie să fie satisfăcuți din punct de vedere sexual (cât de des e posibil).

Dar sexul nu este doar ceva care menține o relație sănătoasă, ci este și acel ceva care o poate vindeca. Mulți cititori au relatat despre faptul că atunci când lucrurile o iau razna, când apar probleme în viața de cuplu, când vin perioade stresante ajung până acolo încât își programează timp pentru sex. Ei susțin că asta e foarte important. Și că merită. Unii oameni spun că atunci când încep să simtă că relația stagnează, că intervine rutina, plictiseala, cad de acord să facă sex în fiecare zi. Și, apoi, ca prin magie, săptămâna următoare, se simt incredibil de bine unul cu celălalt”. 

12. Fiți practici, creați reguli

„Nu există fifty-fifty în nimic, nici în privința curățeniei în casă, nici în îngrijirea copiilor, nici în pregătirea pentru plecarea în vacanțe, nici în golirea mașinii de spălat sau în dusul gunoiului, nici în pregătirea cinei, cumpărarea cadourilor sau câștigarea banilor, etc. Cu cât ajungeți să acceptați acest lucru, cu atât veți fi mai fericiți. Toți avem lucruri pe care ne place să le facem și altele care nu ne plac; toți avem lucruri pe care ne pricepem să le facem și altele la care o dăm în bară. Înainte să te scufunzi în toate aceste treburi care trebuie făcute în viață, vorbește cu partenerul tău”. – ăsta e sfatul transmis de Liz.

„Toată lumea își imaginează cam cum ar trebui să funcționeze lucrurile într-o relație. Cei doi își vor împărți responsabilitățile (în mod egal). Ambii parteneri vor menține echilibrul în ceea ce privește timpul petrecut împreună și propriul timp. Fiecare se va strădui să câștige cât mai bine, ca apoi să se bucure împreună de beneficii. Vor face cu rândul la curățarea wc-ului și la pregătirea mesei de Crăciun.

Și apoi, după ce își imaginează toate aceste lucruri bune și frumoase, iată cum va funcționa relația: mizerii, stres, iar lipsa de comunicare va plana peste tot, făcându-i pe cei doi să creadă că vorbesc la pereți.

De fapt, o relație nu e un ceva perfect, ci e ceva haotic. Și asta din simplul motiv că e formată din doi oameni, care nu sunt nici perfecți, nici ordonați – oameni ce vor lucruri diferite, la momente diferite, pe căi diferite.

„Principalul sfat la acest capitol a fost: fii pragmatic. Dacă soția este avocat și își petrece 50 de ore pe săptămână la birou, iar soțul este artist și poate lucra de acasă în majoritatea timpului, face sens ca el să fie cel ce se ocupă mai mult de copii.

Dacă standardele de curățenie ale soției sunt cele din ilustratele revistei „Casa și grădina”, iar munca soțului presupune multe deplasări în afara orașului de nici nu mai observă că ar trebui schimbat vreun bec, atunci e normal ca ea să fie cea care să preia frâiele în privința aranjării și curățeniei în casă.

Țineți cont și la ce e bun fiecare și ce urăște sau îi place fiecăruia să facă.

De exemplu, soției mele chiar îi place să facă curat, dar nu suportă mirosurile puternice. Deci, ghici cine curăță și duce gunoiul? Eu. Pentru că mie mi se rupe. Pot să mănânc în aceeași farfurie de șapte ori la rând (fără să fie spălată). Nu mi-aș da seama că e un șobolan mort prin preajmă nici măcar dacă aș dormi cu el sub pernă. Aș putea să arunc gunoiul de n-șpe ori pe zi. Deci: „Ce zici iubito? Lasă-mă să fac eu asta pentru tine””.

Mergând chiar mai departe, multe cupluri au sugerat stabilirea unor reguli pentru funcționarea relației. „Poate suna cam aiurea și deloc romantic, dar, în cele din urmă, este mult mai practic așa. În ce măsură ești de acord să-ți împarți banii cu celălalt? Cât de mare va fi datoria sau plata? Cât de mult poate cheltui fiecare fără a-l consulta pe celălalt? Ce cumpărături vor fi făcute împreună? Aveți încredere unul în celălalt să faceți cumpărături și separat? Cine decide în ce vacanțe se merge?....

E bine să existe discuții pe astfel de teme. Sigur, nu este nici sexy, nici cool, dar e bine să existe. Vă trăiți viața împreună deci e bine să vă planificați resursele și să răspundeți nevoilor fiecăruia dintre voi.

O doamnă mi-a povestit odată că soțul ei ținea „rapoarte anuale”. M-a rugat să nu râd și era cât se poate de serioasă. În fiecare an, la o anumită dată, discutau despre ce cheltuieli au avut, ce a fost ok și ce nu și ce ar trebui să facă în următorul an ca să nu repete aceleași greșeli. Astfel de lucruri pot suna complet aiurea dar, uneori, chiar astea sunt cele care îi țin pe unii oameni conectați unul cu celălalt, știind fiecare ce se întâmplă cu partenerul său și ce nevoi și dorințe are. În acest fel duc relația mai departe împreună și nu separat.”

13. Învață să navighezi printre valuri

„Am fost căsătorit 44 de ani și cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat în toată această perioadă este acela că dragostea pentru celălalt cunoaște în mod constant transformări. Uneori simți o dragoste profundă pentru celălalt, alteori nu vezi nimic la cel de lângă tine; uneori râzi împreună cu el, alteori țipi la el și el la tine. E tot timpul ca într-un roller-coaster, când sus, când jos... Dar, dacă stai suficient de mult timp împreună, alunecările devin mai puțin dure, iar ascensiunile mai pline de dragoste și magie.

Chiar dacă uneori simți ca și cum nu l-ai mai putea iubi vreodată pe celălalt, asta se poate schimba, dacă acorzi o șansă relației. Încearcă să fii așa cum îți dorești să fie partenerul tău. Când vei face asta și lucrurile din jurul tău se vor schimba”. – spune Chris.

Din sutele de răspunsuri primite, unul i-a atras atenția în mod deosebit lui Manson. Era un email trimis de către o asistentă medicală ce îngrijise o mulțime de pacienți în vârstă. Aceasta i-a povestit cum a decurs o discuție pe care o avusese cu un bărbat de peste 80 de ani despre căsătorie și despre mariajul lui, care fusese de lungă durată. „Bărbatul acela mi-a spus la un moment dat ceva de genul – o relație e ca un ocean agitat, cu multe valuri, iar oamenii au nevoie să învețe cum să navigheze printre ele. L-am rugat să dezvolte ideea și mi-a spus că, la fel ca și în cazul oceanului, într-o relație există în mod constant valuri de emoții, mai mari sau mai mici – unele durează câteva ore, altele luni sau chiar ani. Important e să înțelegem că o parte dintre aceste valuri nu au nimic de a face cu forța și calitatea relației – oamenii își mai pierd slujbele, unele cupluri se mută, își schimbă carierele, altele pierd mulți bani, pierd oameni dragi etc. Ceea ce ai de făcut este să încerci să traversezi „oceanul” alături de persoana pe care o iubești. Pentru că, în cele din urmă, niciunul dintre aceste valuri nu durează. Și cei doi vor ajunge din nou unul la celălalt”.

Manson mai prezintă și povestea unui bărbat care, în urmă cu doi ani, fără niciun motiv evident și-a dorit să divorțeze. Numai că nu reușea nicicum să-și verbalizeze intenția pentru că nu găsea niciun motiv prin care să-și justifice pornirea nici față de el și, mai ales, față de soția lui. Motiv pentru care a întârziat să facă pasul, sperând, în același timp, să-i treacă acea stare la fel de brusc cum i-a apărut. Din fericire, asta s-a și întâmplat. „Acum simt că o iubesc mai mult ca niciodată”, i-a scris el lui Manson. „Dacă treci printr-o astfel de experiență ai răbdare și încearcă să te concentrezi pe toate acele aspecte care încă există și care te-au făcut să te îndrăgostești de celălalt”.

Manson își încheie articolul explicând faptul că, deși subiectul „găsirii rețetei unei relații de succes” a declanșat primirea atâtor răspunsuri interesante, a observat că, în mare parte, acestea au fost asemănătoare în esență. „Indiferent cât de rău merg lucrurile la un moment dat, e bine să știm că nu suntem atât de singuri pe cât credem”, spune el.

Prima reacție după ce am parcurs tot articolul lui Manson a fost de ușoară revoltă: „Ce Dumnezeu atâtea reguli pentru ceva atât de greu de definit, atât de complicat de cuprins în cuvinte, nu mai zic cu mintea și cu sufletul, precum iubirea!” (asta deși chiar și eu încercasem să obțin de la prieteni tot felul de răspunsuri) Dar... nimic din toate acestea nu exclud magia. Și nu numai că nu o exclud, dar o pot face să se întoarcă. Mereu altfel, mereu neașteptat. Și trebuie să învățăm cum să obținem asta și să ne învățăm pe noi înșine cum „funcționăm”. Căci de la noi pleacă aproape tot...

Ăsta a fost poate cel mai important lucru pe care l-am descoperit în anii de după divorț - acela că trebuie să învăț să fiu bine cu mine însămi înainte de a putea să fiu bine împreună cu cineva. (Nici nu a apărut acel cineva până când într-adevăr nu am fost ok eu cu mine) Iar acum învăț cum să păstrez acest bine. Sincer, nu mi-e ușor. Și nici lui nu-i este. Dar ne dorim să ne iasă. Iar ăsta e un bun punct de plecare. Poate fi inclus chiar la prima regulă - motivul corect pentru care ești împreună cu cineva: pentru că îți dorești să fii cu acea persoană.

P.S. Nu am tradus mot a mot articolul lui Mark Manson. Pentru articolul original accesați următorul link

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp