Ce dacă au murit oameni?! Poporul din Caracal l-a reales primar pe baronul GPL cu un scor de 70 la sută

Apreciez ca, articol foarte bun si la subiectul zilei ,dar mai ales ultima fraza ;
--Calitatea umana a celui ales va arata gradul de educatie al celor care l-au ales ! As propune dar ,acum este deja tarziu ,sa fie acesta fraza un slogan ,sau o reclama care sa fie afisata peste tot ,sa vada si acei inculti care ,,au inrosit toata tara !

Sigur că e vorba de Crevedia. Daca nu aţi apucat încă, daţi o raită pe site-ul Recorder. O să găsiţi în reportajul lor pe tema staţiei GPL ilegale explicaţia de ce poporul işi votează călăii. E spusă printre alţii şi de unul dintre cei care şi-au pierdut casa şi familia. Mesajul e valabil în toată ţara.

Veți gândi că un comentariu mai lung (mult mai lung ☹) decât articolul în sine e de prost gust.
Aș fi nevoit să vă dau dreptate.

E deja o zicere banală că alegătorul se pricopsește cu alesul pe care-l merită.
Seniorul avea dreptate, desigur, dacă acceptăm că un nivel rezonabil de cultură, de evoluție în cunoaștere, oferă și un grad decent de discernământ. Ceea ce, la o adică, nu e obligatoriu să fie 100% confirmat.
Dar, totuși...
Mă-ntreb dacă, urmând trendul actual, vom evolua către acel prag critic care să aducă beneficii în plan cetățenesc.
Cu câteva zile înainte de ziua alegerilor, la o televiziune, un reporter inspirat (bravo lui) l-a întrebat pe un alegător cui va acorda votul lui de data asta. Presupunând că primarul în funcție ar fi făcut lucruri bune pentru comunitate, l-ar vota pentru un nou mandat? Răspunsul alegătorului a fost relevant: oricât de bun ar fi primarul (ori alt candidat cu evidente atu-uri electorale, se subînțelegea) el ar fi ales canditatul unui anumit partid, nu spun care, ghiciți-l voi. Că doar acel partid i-a dat.
Poftim de vezi!
M-aș hazarda să spun că nici măcar argumentul cu „datul” nu e neapărat decisiv. Ci mai degrabă modul în care alegătorul de mai sus îl plasează pe candidat într-un prezumtiv, personal plan social. Doar a zis, nu-i așa? În veci nenea ăla temeinic ancorat în convingerea lui electorală n-o să marșeze la campania unui candidat care expune motive grele de a fi ales. Clar de ce: nu ar fi de la P.... na! că era s-o scap! Nu ar fi de la partidul ăla, pe de o parte, pe de alta e posibil să aibă un discurs nepotrivit cu cel pe care omu’ l-ar putea înțelege.
Oare ar fi greșit să gândesc că P... na! știți voi! n-ar fi deloc interesat să schimbe opțiunile de vot ale electoratului care-l tot propulsează la mălai de atâția amar de ani încoace? Și nu numai P... na!, la o adică, tare mă tem că mai găsim niscaiva aspiranți la țâța generoasă a bugetului local ori chiar al patriei (că doar n-o să mă convingeți că nu despre asta e vorba, zău așa!) care gândesc fix la fel. Dac-ai fi P... na! ai vrea alegători cu un discernământ rezonabil ori mai degrabă d-ăștia suficient de confuzi pe care-i aburești cu 15 lei la pensie ori 200 la salar?! Că doar nu dau de la ei. Doar se vede, când dau de fundul sacului ies în stradă (bancară) și întind mâna la împrumuturi.
În general, ca să fac nițel lumină, mi-e din ce în ce mai greu să cred că cei care ne cerșesc, periodic, votul, sunt animați de trăiri dezinteresate, patriotice, cum ar fi grija pentru cetățean și prosperitatea nației! Așa încât mi-e mereu ciudă pe mine însumi că nu mă pot abține și tot ies să bag în urnă buletin de validare pentru hoți mici ori mari, dovediți ori suficient de abili să stea în umbră.
Încă două idei.
Criteriile de validare a candidaturilor sunt elaborate... ghici de cine?! De cei care candidează. Așa că orice candidat cu bube mari în cap, fie el absolvit de ridicole perioade în pușcării ori chiar dezinfectat și spălat de păcate de tanti Justiția de Partid și de Stat e numai bun de trecut pe liste, fie în zona discretă (nu-i chiar rău la Bruxeles, în definitiv) fie chiar în față, unde e potul gras. Cu acces direct ori prin interpuși la sacul taxelor locale/naționale. Trai nineacă!
Criterii? La mine în casă nu am acces la gătit musaka ori ciorbă de miel. Nu am competențe. Dacă ar fi să supun la vot electoratul mi-ar pune tălpi încă din faza de aspirant. Mă calific, oarecum, la bătut câmpii despre chestii suficient de nevinovate cât să nu afecteze interesele casei. Adică sunt lăsat condescendent să zburd atâta vreme cât familia nu suferă.
Altfel ar fi dacă mi-aș aroga poziția de prim-ministru. Al familiei, vezi bine. Că la noi acasă chiar funcționează criterii de bun simț.
Fac prinsoare că v-ați avântat la un gând paralel. N-o să găsiți vreo asemănare de criterii oricât v-ați strădui.
Acolo, la vârful Casei Nației, primul ministru nu e obligat să justifice cu cine știe ce competențe. Nu față de alde noi, e suficient să pară că vorbește aplicat despre orice iar cei cărora se adresează să-l și creadă. Nu e deloc important că girează legi și hotărâri cu putere de lege nițel cam inaplicabile în forma emisă. Ceea ce, de-ar fi să judecăm normal, ar putea să dea măsura competențelor celor care le-au gândit și a lui, care le-a girat. În fine, tot la criterii de competențe ajungem.
A doua idee.
La o cafea cu ai noștri, familie și amici, ne imaginam într-o zi cum trăiește un candidat cu bube-n cap, să zicem primar în funcție (că e mai relevant), satisfacția că în cercul lui de electori s-au găsit destui care să-l repună în funcție. Nici nu dezvoltăm natura bubelor, sunt oricum din categoria celor care ar trebui să se regăsească în lista celor care ar trebui să-i trimită undeva, în subsolul societății.
Ne-am imaginat cum își râd în barbă de prostia crasă a votanților. De fapt, ar fi interesant de cuantificat măsura disprețului lor pentru ei, cei care au ignorat orice idee de bun simț și i-au acordat votul. Ia gândiți-vă, e ca și cum l-ai fi prins pe infractor cu mâna-n buzunarul tău și, în loc să-l trimiți la pușcărie, unde i-ar fi locul firesc, îl învestești într-o poziție din care poate fura dintr-un buzunar mai generos. Mult mai generos. Întrebarea noastră, a cafegiilor din familie, a fost: „cât de idiot poți fi?!”. Poți, a fost răspunsul. Care om cu elementar bun simț pune primar un individ aflat, efectiv, în pușcărie?!
Altfel spus, cum e posibil ca un infractor pe care Justiția, așa cum e, îl plasează acolo unde îi e locul, să poată candida pentru o funcție publică?!
Știți ce? Apropos de prostie. Domnul care doarme liniștit chiar și când aude cuvântul „Colectiv” și-a dezvăluit dimensiunea lipsei de demnitate și bun simț afișându-și condiția reală, de interlop. Dezgustător nu e faptul că și-a acceptat, voluntar, condiția, ci că și-a imaginat că o masă de electori semnificativă s-ar putea regăsi în acea categorie, astfel încât votul lor să conteze. Mă ia cu fiori!!
Oare este el rupt de realitate ori noi, cafegii de acasă și de peste tot, care încă mai suferim de bun simț, ne-am pierdut reperele?
Doamna Aldea, n-o să vă treacă niciodată greața de fauna politică, de inconsitența morală și lipsa de discernământ a celor care, prin peticuțul ăla „inofensiv” de hârtie strecurat prin fantă, prepetuează stagnarea, chiar degradarea continuă a vieții noastre, a tuturor. Îndrăznesc să ghicesc că veți trăi din ce în ce mai intens ceea ce ați trăit și până acum: senzația că noi nu contăm decât marginal. Oricum dansăm cu toții pe muzica pe care ei o compun, iar libertatea și greutatea votului e iluzorie într-o măsură mai mare ori mai mică.
Cel puțin pe-aici, pe la Caracal. Și în câte alte locuri or mai fi. Că aș băga mâna-n foc că mai sunt gârlă!
În fine, poate reușesc să treacă adieri de bine de dincolo de Carpați. Parcă drumurile arată altfel de la Sibiu spre dincolo și, din câte știu, sunt chiar oameni de bine, primari, care au reușit să schimbe fața locurilor pe care le păstoresc.
Înainte de a propune acest comentariu fluviu am verificat pe internet: niciunul dintre aspiranții la primăriile din Oradea, Cluj, Arad ori Timișoara nu s-au declarat interlopi.

E cale lungă de la Caracal până la Crevedia...

Nu la Caracal se rasturnase o caruta, mai demult, pe vremea cand nu exista asfalt....??? Daca e adevarat?