Foto Guliver/Getty Images
Manager pacient. Sau, oarecum mai pe românește (deși nu chiar corect), asistent... pacient. Ocupație nerecunoscută (încă) de COR (Clasificarea Ocupațiilor din România). O surpriză și o realitate introduse relativ de curând (mai ales) la unele rețele medicale private din România, în special la una creată dintr-o inițiativă cu totul și cu totul autohtonă.
Ce face un asistent/o asistentă pentru pacienți?
Preia din capul locului pacientul, lucru foarte util mai ales în cazul celor greu deplasabili, și îi organizează, de exemplu, pe lângă consultul la medicul de specialitate, toate investigațiile (nu puține) premergătoare unei intervenții chirurgicale: analize, test COVID, examene imagistice, control cardiologic, întrevedere prealabilă cu medicul anestezist care va însoți operația. Toate, în modul cel mai operativ cu putință, în condițiile în care programarea la aceste specialități, foarte solicitate, se face, în mod obișnuit, cu mult timp înainte (în rețeaua la care mă refer în mod special, aceste investigații se efectuează în același sediu, al hiperclinicii, fără a purta pacientul de la un sediu la altul, cum este necesar în alte rețele). Asistenta însoțind personal pacientul (cu un fotoliu rulant, dacă este necesar) prin labirintul spitalului, unde i-ar fi greu să se descurce singur. Și asistându-l și la formalitățile de înregistrare și plată aferente.
Asistenta în cauză (căci de obicei sunt asistente) are grijă apoi să adune și să pună în ordine rezultatele tuturor investigațiilor, să le transmită și pacientului (inclusiv prin mailul personal, prin care răspunde și la alte nedumeriri ale lui), și mai ales să întocmească dosarul medical cu toate datele utile medicului principal (și, dacă este cazul, să îndrume ulterior pacientul și la investigații suplimentare, în specialități conexe, căci este știut că de multe ori... te cauți pentru una și descoperi că ai putea avea și alte probleme, pe care le ignorai). Ea nu este deci utilă numai direct pacientului, ci și medicului în cauză, punându-i la dispoziție toată informațiile necesare și scutindu-l de toată latura birocratică a exercitării profesiei, pentru a se putea dedica integral numai aspectelor strict medicale.
După eventuala intervenție, asistenta în cauză monitorizează și acordarea îngrijirilor postoperatorii care cad în sarcina personalului auxiliar de gardă, și, în cle din urmă, toate aspectele legate de externarea pacientului, dotat cu toată documentația aferentă, și apoi de programarea pentru revenirea sa la controalele periodice prevăzute.
Și acum, surpriza finală cea mai mare: nu numai că asistenta respectivă gestionează adeverințele necesare și certificatele de concediu medial (cu eventuale prelungiri), ci, în rețeaua la care mă refer, conduce și trimiterea la domiciliul pacientului, prin curier, a certificatelor acordate.
Iar toate aceste responsabilități, deloc ușoare, au fost îndeplinite, în cazul meu, cu cel mai înalt profesionalism și o deplină empatie, care fac ca pacientul să suporte mult mai ușor toate dezagrementele și suferințele implicate.
Ar fi deci imperios necesar ca asemene practici să se generalizeze, inclusiv în sistemul medical de stat, iar specializarea să primească și recunoașterea oficială în nomenclatorul ocupațiilor din România.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.