Foto: Getty Images
Ce însemna să fii educat acum 100 de ani? Să ştii să scrii şi să citeşti. Ce înseamnă să fii educat azi? Să ştii să alegi cea mai bună informaţie dintre zecile disponibile. Să ştii să evaluezi informaţiile şi sursele lor.
Toate drogurile sunt nocive şi e bine că sunt ilegale. Capitalismul este un sistem care promovează lăcomia. Extratereştrii vizitează frecvent Terra. Vaccinurile sunt nocive. E mai bine să fii vegetarian. Culturile agricole modificate genetic sunt nocive. Medicamentele produse de marile companii farmaceutice sunt nocive. Nu sunt bani pentru servicii medicale de calitate. Sistemul de pensii va intra în colaps... Ce justificări au afirmaţiile astea? Cum aflăm dacă sunt adevărate sau false? Şi mai important, ce pregătire ţi-a oferit şcoala românească de Stat pentru a te face capabil să le evaluezi?
Toate reclamele încearcă să ne convingă de ceva. Toate discursurile politicienilor sunt făcute pentru a ne face să credem ceva. Toţi jurnaliştii pe care îi auzim vor şi ei să credem ceva. Să credem de exemplu că subiectul despre care ei vorbesc este cel mai important eveniment petrecut recent. Că subiectul ales de ei ar trebui să ne preocupe şi pe noi iar restul sunt nesemnificative. Când ai fost pregătit în şcoală pentru evaluări de genul ăsta? În continuare voi contura golul ăsta educaţional apoi voi propune câteva soluţii.
Ce consideri important în viaţă, cum să trăieşti, unde să trăieşti, toate aceste lucruri presupun o analiză a situaţiei în care te afli. O cântărire a alternativelor existente. Ai o metodă prin care să fii sigur că ai luat în calcul toate alternativele posibile? O metodă care să te ajute să identifici toate consecinţele unui curs de acţiune? Nu crezi că şcoala ar fi trebuit să-ţi furnizeze astfel de metode de evaluare? Mai mult, să-ţi fi oferit un cadru în care să pui la lucru aceste metode? A şti să faci o alegere bună nu este un proces ce apare automat odată cu maturizarea. Este nevoie de exerciţiu în a învăţa să evaluezi informaţiile la care ai acces, să cântăreşti argumentele pro şi contra luării unei decizii, să identifici cele mai bune surse de informaţii. Ai nevoie de semestre întregi de activităţi practice în care să-ţi dezvolţi aceste deprinderi. Ce se face practic în şcoală astfel încât să-i ajute pe elevi să-şi îmbunătăţească modul în care iau decizii, să conştientizeze procesul prin care anumite opinii se transformă în convingeri, să fie în stare să identifice greşelile de argumentare ale altora? Răspunsul e simplu, nimic.
Sunt pline cărţile de pedagogie româneşti cu tot felul de obiective pe care le vrem pentru elevi. Să fie încrezători în sine, să se auto-motiveze, să gândească independent, să colaboreze, să fie deschişi la minte, să fie responsabili, să aplice ce învaţă la propria viaţă, să participe la luarea deciziilor, să fie implicaţi în rezolvarea problemelor comunităţii. Toate sunt cuvinte frumoase pe hârtie. Însă elevii nu fac nimic pentru a pune în practică toate aceste lucruri. Practica ne omoară şi o face în sistemul de educaţie de 70 de ani. E greu să treci de la idealuri scrise frumos pe hârtie la programe concrete care să materializeze acele idealuri.
Există strategii clare de manipulare folosite în mass media pentru a promova o idee, o decizie politică, o acţiune. Familiarizarea cu ele creşte rezistenţa la manipulare. Dar trebuie să te familiarizezi prin practică, adică discuţii, dezbateri şi analiza unor discuţii şi dezbateri. Ai nevoie de mult timp petrecut cu studiul sofismelor, tehnicilor de manipulare, identificarea bias-urile cognitive pe care toţi le avem.
De exemplu, ce strategii de manipulare folosesc unii moderatori de la televiziunile autohtone? Mulţi dintre ei discreditează susţinătorul unei idei, nu ideea în sine. Fac apel la popularitatea unei idei şi nu la motivele pentru care ar trebui să adoptăm ideea. Apelul la milă sau frică este larg folosit. Găsesc diverse personaje pe care le investesc cu autoritate, astfel încât opinia lor este privită din start ca cea mai avizată şi demnă de atenţie. Distrag atenţia de la problemele principale la unele cu impact mic asupra calităţii vieţii dar cu impact mare emoţional. Tot ce-am enumerat mai devreme sunt strategii de manipulare. Dar câte dintre ele sunt discutate la ore? Practicate, analizate? Câte talk-show-uri au fost analizate în şcoală? Cum te pregăteşte şcoala pentru procesul obţinerii de informaţii? De evaluare a lor? Răspunsul e simplu: nu te pregăteşte. Nu doar că nu te pregăteşte, dar directorii nici măcar nu înţeleg utilitatea acestui curs. Am încercat acum câţiva ani să predau un curs de genul acesta la liceul teoretic Marin Preda din Bucureşti. A fost aprobat, numai că nu s-au mai găsit ore şi pentru el. Intra în conflict cu orele de religie şi nu era ok ca elevii să vină aici şi să nu mai vină la religie iar profesoarele de religie să piardă nişte ore. Pentru că nu ştiu dacă ştiţi, opţionalele nu sunt pentru a le da copiilor libertatea de a alege. De ai face să simtă că au o fărâmă de control privind procesul lor educaţional. Ele există ca profesoarele de religie să-şi facă norma.
Gândirea critică nu merge însuşită fără o anumită atitudine faţă de idei, persoane şi adevăr. Ca să poţi critica o idee ai nevoie de o anumită atmosferă prezentă în şcoală. Una care face posibilă această atitudine. O atmosferă în care critici idei şi atitudini fără ca persoanele care le manifestă să treacă la represalii. Iar dacă ai trecut prin şcoala românească de Stat ştii că nu e un astfel de loc. Nimeni nu ar trebui să blocheze analiza tinerilor cu privire la ce înseamnă o viaţă şi societate bună. Se poate crea în şcoală un spaţiu liber în care să se poată discuta aceste lucruri. În care tinerii să înveţe cum să reziste încercărilor unora de a-şi impune opiniile asupra minţii lor. Numai că nu vrea nimeni dintre cei care au puterea să schimbe lucrurile.
Nimic nu suplineşte practica aici. Ai nevoie de sute de ore în care elevii să discute. În care discuţia lor să fie moderată de profesor. Dar, atenţie, doar moderată de profesor. Elevii să fie corectaţi atunci când se abat de la subiect. Dar discuţia ei trebuie să o poarte. Ei trebuie să înveţe să discute argumentat. Participând la discuţii vor învăţa să folosească un limbaj precis şi adecvat intenţiilor lor. Vor învăţa să reacţioneze civilizat la critici, vor învăţa să facă o distincţie între critica unui argument pe care îl susţin şi critica lor ca persoane.
Există site-uri cu zeci de greşeli de argumentare ce pot fi analizate la oră. Te poţi ocupa două semestre şcolare numai cu asta. Cu discuţii ale lor, cazuri practice, analiza unor astfel de sofisme făcute de cei ce apar la televizor. Există pe YouTube zeci de înregistrări de emisiuni tv ce pot fi analizate şi discutate. Abia după acest tip de analiză tinerii vor fi în stare să analizeze o politică publică propusă de cineva. Să vadă care sunt consecinţele, dacă este realizabilă, cine va fi afectat de ea. Pentru că toate aceste lucruri se deprind prin exerciţiu. Exerciţiu pe care nimeni nu-l oferă în şcoală.
Nu e greu să faci astfel de activităţi practice. Poţi face concursuri de dezbateri între clase, între licee, între oraşe. Concursuri în care ai ca teme subiecte de interes pentru elevi. Poţi discuta ce film este mai bun, ce joc pe calculator, la ce reguli din şcoală să se renunţe, ce reguli noi să se introducă, la ce oră să înceapă şcoala, ce materii ar trebui introduse, câte ore de sport să se facă pe săptămână, cum să foloseşti mai bine noile tehnologii media, care este utilitatea lor...
Dacă înveţi să gândeşti critic o vei face în toate aspectele vieţii tale, de la societatea în care vrei să trăieşti la viaţa pe care vrei să o duci. Ce alegeri să faci, ce carieră să urmezi, ce contează într-o viaţă, ce dă semnificaţie unei vieţi umane. E o deprindere pe care o poţi aplica la toate deciziile tale. Numai că se deprinde practic, prin exerciţii făcute de elevi, prin discuţii între ei, nu prin memorarea regulilor unui dialog bun şi prelegeri ale profesorului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
As mentiona in prealabil ca despre manipulare se putea vorbi si scrie public, inainte de 1990 doar cu aprobarea cenzorilor din Sectia Presa a CC-PCR! si doar cu referire la Occident si capitalism (intrucat, se stia, acesta s-ar fi situat "pe marginea prapastiei", desi propaganda ideologica si partinica binecunoscuta si in Romania tot manipulare se numea! Dupa 1989, unii jurnalisti fosti ziaristi interesati au descoperit virtutile extraordinare ale conceptului si practicilor manipularii prin massmedia.... S-au infiintat mai multe scoli superioare de Jurnalism si Stiinta comunicarii care, de fapt, prin preferintele afisate practic de unii promotori ai lor, au devenit scoli de Stiinta manipularii!... Zeci de carti despre manipulare au fost publicate - in traducere - de o editura specializata dar si de alte edituri intrucat....se vindeau bine!!!..... Cei interesati au putut astfel afla despre descoperirile Scolii de la Palo Alto privind comunicarea in masa dar si faptul ca manipularea are si unele avantaje/ aplicatii benefice, (de exemplu in reducerea rezistentei la schimbare) ne trebuind sa fie diabolizata in bloc! Dar aparitia si multiplicarea concurentiala a asa-numitelor "televiziuni de stiri" - care traiesc mai mult din publicitate de prima parte (deci putin sau deloc credibila, fiind platita de distribuitor si alti furnizori, nu de organisme independente ca la altii!) - precum si preferintele acestora pentru senzational, scandal, cancan si barfe (ocultand cu buna stiinta ceea ce este relevant si important pentru telespectatori si chiar reactiile de respingere ale acestora), au convins tot mai multi telespectatori ca manipularea are un rol NOCIV evident si trebuie dezvoltata rezistenta si reticenta la manipulare.... Proliferarea ne mai intalnita si dezastruoasa a dezinformarilor mass-mediatice si prin social media - externe dar si interne - in pandemie au condus la initiativa autorului (dar si a mea) de a instrui tinerele generatii in speranta crearii discernamantului necesar dezvoltarii rezistentei la manipulare.... Volens -nolens am realizat ca acest deziderat are la noi prea numeroase.. obstacole, inclusiv in mediul educational, avand in vedere interesele orevalente actualmente la noi - cele personale si de gasca, nu cele de echipa si nationale/ publice, asa cum s-a obtinut prin educatie bimilenara in multe state - de ex. in Japonia, Coreea de sud, China......Rezultatele notabile obtinute de aceste state in viata lor social-economica, pe baza responsabilitatii sociale astfel educata, sunt cu totul exemplare si ar merita sa fie cunoscute si in Romania....Dar o parte din mass media si social media noastra prefera "aruncarea in derizoriu", bascalia si atacul la persoana in loc sa permita si sa faciliteze dezbaterile argumentate si civilizate de idei..Si acest comportament tot manipulare este!! Ce-i de facut?
„Toate drogurile sunt nocive şi e bine că sunt ilegale.”
Depinde ce înțelegi prin droguri.
Cel care dă cea mai cruntă dependență și este fruntaș la killărit popor este ZAHĂRUL. Urmat de sare, tutun, alcohol, Toate, legale. Abia dupe, ce se interpretează droguri în mentalul colectiv.
„Capitalismul este un sistem care promovează lăcomia.”
Păi și nu promovează?!
Numai că umanitatea se bazează pe acumulare.
„Extratereştrii vizitează frecvent Terra.”
Unii zic că da, alții...
„Vaccinurile sunt nocive.
Medicamentele produse de marile companii farmaceutice sunt nocive.”
Dar și mai nocivi sunt agenții patogeni.
„E mai bine să fii vegetarian.”
Nu în perioada de creștere. Decât dacă ie aditivi de sinteză CA COmpensație.
„Culturile agricole modificate genetic sunt nocive.”
Dar și mai ie foamea, anual mor peste 5 milioane de prunci sub 5 ani, majoritatea de foame și sete.
„Nu sunt bani pentru servicii medicale de calitate.”
Bani ar fi, dar nu prea se cheltuiesc K.O.rect!
„Sistemul de pensii va intra în colaps.”
Întrebarea este când și cu ce consecințe.