Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cea mai periculoasă subspecie din educație: părintele „supradotat“

Copii cu măști la deschiderea anului școlar

Foto: Virgil Simionescu/ Inquam Photos

Este pedagog, psiholog, medic, contabil, zugrav, tâmplar, IT-ist, agent de turism, fotograf și profet. În fiecare zi, pe WhatsApp, în Consiliul de Administrație al școlii, în Asociația de părinți și în Comitetul clasei. Este o subspecie din ce în ce mai populară și mai agresivă, dirijând educația din impostura unui individ documentat, zelos și vizionar. Are intrare la Direcțiune și la Sindicat, păstorește turma de părinți ai clasei și deține adevărul absolut pentru că este „mega informat“: a citit el pe Internet, a auzit el la Știri, a cercetat el problema în curtea școlii, a vorbit el cu generațiile absolvente. Părintele supradotat cu Pile, Cunoștințe și Relații, propagatorul suprem al vechilor cutume, cu ifose de strateg și arhitect al viitorului educației românești este unul dintre modelele „de succes“ cultivate de sistemul nostru de educație politizat, unde cei care se aseamănă în tupeu ajung să stabilească norme și legi pentru profesorii și copiii noștri.

Într-un grup nou de părinți reuniți incidental în aceeași clasă, acest gen de individ se insinuează de la început ca „omul de bază“. Inaugurează cu satisfacția lucrului bine făcut celebrul fond al clasei și, în mod neoficial, demarează campania „surprize, surprize“ pentru doamna, cu declinări de buget pentru diverse aniversări și sărbători. De obicei, are o progenitură mediocră, dar populară, pentru că toți copiii sunt îndemnați acasă să fie prieteni cu fiul lui x, spre binele lor și liniștea părinților. În unele cazuri, își pune în mod „dezinteresat“ cunoștințele sau aptitudinile în serviciul școlii: aduce furnizori de cărți și de CD-uri; cooptează o întreagă industrie de kitsch-uri sezoniere, formată din căni, magneți, perne, penare, globuri, rame, semne de carte și orice alt obiect pe care se poate imprima mutra veselă a unui copil; îl cunoaște personal pe Moșul Crăciun care poate aduce cadouri la serbarea de iarnă; are cele mai bune idei pentru Săptămâna Altfel pentru că întâmplător cunoaște o agenție de turism care organizează excursii și tabere în maximă siguranță.

În forma ei cea mai evoluată, această subpecie de părinte agresiv ajunge să acapareze toată atenția și răbdarea cadrelor didactice, încercând să-și impună opiniile la nivelul întregului proces educațional: de la alegerea manualelor auxiliare, la cum se face școală în sistemul hibrid. Nu are nicio pregătire în acest sens, dar știe perfect ce funcționează cel mai bine pentru copiii tuturor. Vorbește mult și tare, pe un ton superior și apăsat, ajungând să se impună ca o adevărată autoritate în fața multor părinți obosiți și timorați. Ar coborî puțin „milităria din pod“ pentru că „o palmă nu a omorât pe nimeni“ și „uite noi ce bine am ajuns!“. Trece cu ușurință la amenințări când se simte încolțit sau demascat, în timp ce odrasla lui învață poezii cu Gucci de pe YouTube. Devine periculos când întâlnește cadre didactice care nu-i recunosc autoritatea, care nu cedează presiunilor și atențiilor sale sau nu apelează la serviciile sale de expert suveran. Știe că prin contractul educațional din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Instituțiilor de Învățământ, modificat recent, are obligația de a „prezenta un comportament civilizat în raport cu întregul personal al unității de învățământ“, dar e conștient totodată că pentru genul lui nu s-au inventat încă sancțiuni. Liber să se exprime și să se manifeste în spațiul nostru educațional, își va continua manevrele și își va spori influența încurajat de dictonul „pentru că pot“.

În această paradigmă politizată și suprapopulată de această speță de părinți, adevărații specialiști în educație își pierd vocea și influența. Unii emigrează spre învățământul privat, alții șovăie între neputință și resemnare. Și în timp ce visează la școala-amfiteatru al gândirii critice și al imaginației, sistemul public le oferă cu cinism un abonament pe viață la acest spectacol neîntrerupt de bâlci.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mr.Oh check icon
    Responsabilitatea de a fi educat cade in sarcina individului si nu a societatii.
    Motivatia educationala functioneaza pe baza de modele.
    Vad ce rezultate ai si ce viata duci si gandesc ca mi s-ar potrivi.

    Astfel distingem cel putin 3 interese diferite.
    1. Ce vrea individul/copilul
    2 Ce vrea parintele
    3. Ce vrea societatea prin ministerul educatiei

    Si totusi
    4. Ce vrea profesorul.

    Din nefericire cel asupra caruia educatia are impact maxim este copilul. Si pe el nu-i ia nimeni in serios.

    Privind fara patima ce se petrece observ ca educatia este o forma de convertire a copilului lamodul de viata existent in familia copilului, societate si familia profesorului.

    Categoric copilul nu este lasat sa-si gaseasca propriul drum. Nu este lasat sa-si gaseasca talentele si sa atinge potentialul maxim de care este capabil.

    Toxica e scoala in sine fiindca este o copie mizerabila a societatii.
    • Like 0
  • Z
    • Like 0
  • Respect prea mult jurnalismul si pe cei/cele care il practica pentru a incepe cu "draga Viorela". Domnia Voastra sunteti o persoana care incearca sa faca ceva bine si frumos.
    A parenta poate fi o meserie sau poate fi un amatorism. Am practicat acest amatorism in timp ce am incercat sa fiu un parinte bun. Adica sa ofer progeniturii mele un set de instructiuni care sa il ajute in viata personala si, in acelas timp, sa se muleze si sa se adapteze in societate.
    Am traversat decenii de viata si nu am descoperit ceea ce ar trebui sa insemne cu adevarat a fi un educator bun si devotat al copilului sau. Schimbarea anilor, al topografiei (cu dogmele lor tipice) nu au folosit. In loc sa fiu un bun meserias am fost -si poate sunt- un amator.
    As fi putut sa imi orientez odrasla spre a "face bani", sau a "filozofa" ( banul nu aduce fericirea), sau a-si alege o doctrina sau o directie de evolutie (de la tanar spre adult si apoi batranete) dar toate astea ar fi dat gres dintr-un singur motiv: societatea este un teren in permanenta tranzitie si eu nu aveam dreptul sa imi fixez copilul intr-un anumit teren care, peste un timp, sa fie schimbat. Un asemenea copil-experiment este periculos. EU, EU cu litere mari nu pot fi, prin definitie, o subspecie pentru copilul meu. Nu pentru asta am facut pacatul de a-l genera. Odata decizia de a-l crea, aveam -si am- datoria de a-i arata ce este viata, cu ceea ce poate fi frumos, dincolo de utilitatea, dar si hidosenia, luptei pentru existenta. Cine altcineva ii poate oferi asta daca nu este un parinte "supra-dotat" cu, poate, mai putina inteligenta dar cu mai multa dragoste. "Progenitura" mea trebuie sa isi dezvolte singura caracterul cel mai potrivit fiintei sale. Cu bune si cu rele. Filantropi si talhari vor exista in toate timpurile caci, intotdeauna se va gasi imaginea rasturnata a celui ce primeste fatza de cel care ofera. In ochii copilului rezultat din dragoste, parintele trebuie sa apara intotdeauna ca supra-dotat. Parintele este experienta anterioara, inainte de nastere, a copilului. Asta este ceea ce trebuie sa ii confirme copilului sau. A transforma dragostea intr-un rezultat subspecios, este o ticalosie. Dragostea paterna trebuie sa fie divina la fel ca si reflectia ei ca dragoste filiala. Pana si textele biblice (intelepciune in pastile) o afirma.
    Hai sa nu mai facem pe desteptii, si sa ne iubim copiii mai mult decat societatea in care sunt sau vor fi nevoiti sa traiasca.
    • Like 1
  • Scârbos..... ăsta e adevărul...
    • Like 0
  • Dan Doi check icon
    Da, cred ca exista acest gen de parinte, supradotat. Dar mai este si un altfel de parinte supradotat, cel care stie ca nimic din ce fac si au facut profesori, elevi si parinti nu este bun si singurul lucru bun este cel pe care l-a citit el sau care i-a fost prezentat cine stie unde de catre cinestie cine. Cel care detine adevarul absolut la randul lui, dar nu pe cel al vechilor cutume ci pe cel al noilor obsesii, al tehnologiei, al informatiei. Cel care nustie ca creativitatea trebuie sa razbata ci crede ca trebuie sa o irige si sa o ingrase ca pe o planta de apartament. Cel care gaseste in orice un motiv de discordie pentru ca este in neconcordanta cu adevarul pe care el, doar, il detine. Trebuie sa ne sustinem punctul de vedere. Sa spunem ce credem si sa ne sustinem punctul de vedere. Dar nu trebuie sa ne asteptam ca toata lumea sa fie instant si in totalitate deacord cu noi, Asta daca acceptam ca nici noi, nici cei pe care i-am citit inarmati cu cele mai recente studii stiintifice... nu detinem la urma urmei: adevarul absolut.
    • Like 2
  • Salutări!

    Este! părintele adunător de turmă, poate și cu concursul ciobăneștilor / notele comentatorilor + realitatea pe care n-aș plagia-o!/.
    Întrebare:
    -S-ar dedica unei cariere de dascăl?

    Cu bine,
    Purice Narcis-Teofil
    • Like 0
  • Cine le permite? Conducerea școlii! Dacă o școală are integritate și nu se abate de la regulamentul intern, își susține punctul de vedere ferm și își aplică regulile, acești părinți nu prind un astfel de curaj. Dar atâta timp cât mulți directori de școală au frică de amenințările părinților și astfel încalcă regulamentul intern, încurajând pe mai departe astfel de atitudini ale părinților și dezarmând drepturile și autoritatea profesorilor, acest fenomen nu va înceta niciodată. Cât timp totul este compromis și câștig financiar, se vor distruge multe școli calitativ.
    • Like 3
  • Mihai check icon
    Am sa va spun experienta cu copilul nostru care invata la scoala franceza din Bucuresti deja de 8 ani, scoala ce apartine guvernului francez, scoala publica, aflata pe locul 5 in ierarhia scolilor franceze din intreaga lume. 1) parintii nu au voie sa intre in scoala decat cu programare sau in circumstante speciale; aduci copilul IN FATA SCOLII, si-l iei din FATA SCOLII; 2) directiunea comunica zilnic cu parintii prin email, de la eventuale probleme cu copilul (absente/indisciplina, etc) pana la probleme specifice comitetului de parinti , ales de catre parinti, dar in care se afla si cadre ale scolii; 3) parintii pot ridica orice problema, la orice ora , in scris catre comitetul de parinti sau directiune, sau direct la sedintele cu parintii care sunt 1 data pe trimestru, sau prin programarea unei intalniri cu directiunea la.orice ora si de oricate ori este nevoie. Vreau sa subliniez ca parintii nu au voie sa ia contact cu profesorii decat in scris, EXCLUSIV in scris; nu au numerele de telefon ale lor, iar daca vreun profesor este dovedit ca este in comunicare privata cu vreun parinte este sanctionat drastic. Trebuie mentionat ca postul de profesor in sistemul francez este post de functionar public, deci se supune drepturilor si OBLIGATIILOR, inclusiv de suspiciune de frauda daca este cazul, la care sunt supusi toti functionarii publici in Franta, inclusiv presedintele Macron. Este o mandrie pentru un francez care a ales o cariera de functionar public (profesor in acest caz) sa lucreze la o institutie cu un prestigiu bun, cum este scoala franceza din Bucuresti, ca atare ei respecta foarte bine regulile impuse de sistem. Sigur ca mai sunt si probleme, nimeni si nimic nu e perfect, dar in 95% din situatii lucrurile stau asa cum le-am descris aici. Un lucru care mi se pare foarte bun este felul de a discuta o problema aparuta: adevarul nu este niciodata al unei singure persoane, ci el este dezbatut si intrat in fiinta in mod socratic, adica prin dezbatere publica. Francezii sunt militanti si stiu sa-si apere drepturile, dar respecta si obligatiile. Militantismul pozitiv este ceva ce noua ne lipseste, astfel ca, in sistemul de invatamant romanesc fie avem parinti dezinteresati fie avem specia de care se face vorbire in articol. Lipseste specia de mijloc, asa cum de altfel lipseste si clasa de mijloc din societate. In exemplul de fata , specia de mijloc inseamna ca TOTI parintii sa fie implicati in decizii si sa-si sustina punctele de vedere CU ARGUMENTE , nu sa faca dezbateri ne-necesare in care ajung sa ia lucrurile personal daca ceilalti nu sunt de acord cu ei. Ne lipseste toleranta, fair-play-ul si persistenta in a propaga ideile noastre CU BUN SIMT, fara sa jignim. De aceea, multi se dau de-o parte, lasand loc speciei de care se vorbeste in articol. Militantism, fair-play, toleranta la ideile altora.
    • Like 7
    • @ Mihai
      Corina check icon
      Tragedia recentă a profesorului decapitat a pornit de la pâra unui părinte pe internet, se pare. Înaintea ceremoniei-omagiu de la Sorbona s-a difuzat un material în care se vorbea cu îngrijorare despre „parents trop interventionnistes”. E un fenomen și acolo, meseria de profesor e tot mai riscantă peste tot.
      • Like 1
    • @ Corina
      Mihai check icon
      Accentul spuselor din relatarea mea cade pe masura de tinut parintii la distanta FIZICA de scoala si fara sa aiba legatura telefonica cu profesorii, nicidecum pe infailibilitatea sistemului de invatamant francez. In aceasta scoala despre care am relatat, un eventual parinte precum cel descris in articol NU ARE "OBIECTUL MUNCII".
      • Like 0
    • @ Mihai
      Corina check icon
      Sunt destul de bune regulile de care ați vorbit. La rândul meu nu am pus în discuție infailibilitatea ori precaritatea vreunui sistem de învățământ, ci problemele care vin din societate și familii spre școală, uneori greu de contracarat de orice sistem.
      • Like 1
    • @ Mihai
      Servus!
      Pentru ceea ce citez:
      //Lipseste specia de mijloc, asa cum de altfel lipseste si clasa de mijloc din societate. In exemplul de fata , specia de mijloc inseamna ca TOTI parintii sa fie implicati in decizii si sa-si sustina punctele de vedere CU ARGUMENTE , nu sa faca dezbateri ne-necesare in care ajung sa ia lucrurile personal daca ceilalti nu sunt de acord cu ei. Ne lipseste toleranta, fair-play-ul si persistenta in a propaga ideile noastre CU BUN SIMT, fara sa jignim. De aceea, multi se dau de-o parte, lasand loc speciei de care se vorbeste in articol. Militantism, fair-play, toleranta la ideile altora.//
      apreciez comentariul Dumneavoastră.
      Cele bune,
      Purice N.
      • Like 1
    • @ Purice Narcis-Teofil
      Mihai check icon
      Va multumesc !
      • Like 0
    • @ Mihai
      Parerist check icon
      Nu ne intereseaza ce fac altii, pe noi nu ne invata nimeni sa facem scoala, ca suntem mai buni decat toti! Avem cea mai buna programa, cea mai buna pedagogie, cel mai bun sistem de evaluare, cea mai buna organizare, cei mai buni "dascali" (niste ingeri fara aripi) care scot premianti si olimpici pe banda rulanta. (si in rest varza, pentru care probabil copii sunt de vina, sistemul nu are nimic sa-si reproseze).
      • Like 1
    • @ Corina
      Mihai check icon
      Mie mi se pare ca ati generalizat, pe cand scopul interventiei mele a fost sa redau punctual si foarte aplicat o suma de reguli care elimina specia de care se vorbeste in articol. Datoram autoarei articolului ca opiniile noastre sa aiba legatura cu articolul, altfel nu are are sens sa ne aflam aici. Pe mine sincer nu ma mai intereseaza demult parerile generaliste, de salon, ci cele foarte concrete care-si propun sa schimbe ce trebuie schimbat pas cu pas, dintr-ina intr-alta pana cand se schimba acel lucru. Concretete, ghid "how to", asta cred eu ca este nevoie. Teorie ? Toata lumea stie ce merge prost si ce trebuie facut -la nivel declarativ .
      • Like 0
    • @ Mihai
      Nu vreau să mă bag in seamă cu tot dinadinsul , dar sunt sigur că nu toți copiii au șansa să urmeze o școală de un nivel ridicat și aici e devină exclusiv sistem nostru de învățământ , deoarece dezvoltarea aptitudinilor profesorilor nu este o cerință obligatorie , sau poate este dar puțini o practică , deducând pe mai departe lipsa de profesionalism a multora dintre dascălii noștri , care datorită carențelor profesionale pur și simplu nu se pot impune în fața unor părinți sau indivizi agresivi , pentru tot și pentru oricine există o soluție și un mod de a fi pus la punct . Dar nu vreau să jignesc pe nimeni și am să vă povestesc experiența mea. Și copilul meu a fost la o școală cu predare in altă limbă decât româna sau limba lui maternă și chiar a trebuit să susțină un test oral pentru a fi acceptat acolo în clasa întâi ,a reușit . După ce au primit și o clădire unde se putea deschide o școală ( fiindcă era chiar prima dată când această naționalitate avea școala ei cu predare în limba maternă ) ne-am trezit noi părinții că nu este deloc adecvată activității școlare așa că am angajat zugrav și tâmplar pentru uși , scaune , dulapuri , cred că și catedră mă rog nu mai țin minte fiindcă a fost prima și ultima oară când eu am făcut ceva foarte obiectiv pentru sistemul de învățământ . In schimb am incercat să influențeze educația copilului de acasă în așa fel încât să nu fie palpabil , ex. când era în clasa întâia a mers la un cerșetor împreună cu copilul meu i-am dat ceva mărunt și l-am pus să memoreze ceea ce a spus cerșetorul , iar băiatul m-a întrebat de ce? Și i-am spus că asta trebuie să zică și el dacă nu învață la școală fiindcă aici va ajunge. A fost deajuns până în clasa a șasea acest exemplu eu nu a trebuit să îmi mai fac griji pentru școală , totdeauna a fost pe locul doi sau trei în clasă , nu am avut niciodată pretenția unei performanțe exagerate și asta fără să mă implic deloc . În clasa a șasea i-am dat exemplul unei fotografii unde un om în vârstă este îmbrățișat de o femeie foarte frumoasă și mult mai tânără decât el , mărturisesc că m-am inspirat de pe internet și i-am spus că dacă învață așa ceva va avea de nevastă (recunosc am fost misogin la faza asta dar e vorba totuși de un imbold). Mirare a fost atunci când a venit la noi și a cerut în particular un profesor de matematică pentru că vrea la olimpiadă și noi i-am îndeplinit cerința , a urmat o avalanșă de concursuri la chimie , mate , mai târziu la fizică și limbi , așa că a trebuit un pic de frână forțândul să aleagă doar două , a ales mate și limbile , vorbește mai multe limbi , la liceu a intrat cu 9,45 iar acum este student la mate in altă țară și vrea să facă o lucrare de diplomă unde să arate cât de mult a învățat el și ce dorește să cerceteze in continuare. Cu minim efort dar cu un exemplu bun de viață se pot obține rezultate mai mult decât satisfăcătoare într-un sistem de învățământ corupt și neperformant , nu pot spune că așa trebuie procedat , dar eu asta am făcut și în afară de diriginta ( o doamnă cumsecade ) clasei eu nu am cunoscut nici un profesor și pe dânsa am întâlnit-o odată la începutul clasei a cincea și la sfârșitul casei a opta , apoi în liceu tot pe diriginta clasei o altă doamnă cumsecade , dar eu pe altcineva nu am cunoscut dintre dascălii băiatului. Lăsați copiii să se desfășoare sunt mult mai deștepți că noi , părinți nu vă băgați unde nu vă fierbe oala , dar îndrumați odraslele pe un drum bun și nu contează dacă ajunge mecanic sau academician important este să fie un om pe picioarele lui un individ care face cinste comunității în care trăiește.
      • Like 0
  • Cele doua calificative sunt ,,autoacordate" sau sunt parerile altora?
    • Like 0
  • Depinde la ce,,parinte" sau ,,parinti" ne referim.
    • Like 0


Îți recomandăm

Scoala de asistenti

Săli mari de curs, coridoare largi, încăperi care simulează la detaliu saloane de spital, manechine și roboți care vorbesc și sunt conectați la senzori ce transmit profesorilor supraveghetori dacă manevrele sunt efectuate corect. Dar- dincolo de teorie și practică- cei care trec pe aici își însușesc una dintre cele mai importante comportamente ale unui cadru medical: cum să arate empatie față de bolnavii pe care îi tratează.

Citește mai mult
sound-bars icon