Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce își mai doresc copiii de ziua lor

Foto: Guliver Getty Images

Am avut curiozitatea să întreb copiii ce își doresc de ziua lor.

Am observat că dorințele copiilor din medii defavorizate erau de ordin material (role, tablete, biciclete, telefoane etc).  

Copiii care provin din medii cu venituri normale sau peste medie au spus cu precădere că își doresc mai puțin lucruri materiale ci mai mult timp împreună cu părinții: “să fac ceva, un joc cu mami și tati”, “să aprindem toți trei lampioane”, “să mergem la mare împreună”, “să inventez o jucărie cu tata”, “ îmi doresc că mamă și tata să lucreze mai puțin”, “vreau ca mama și tata să fie iar impreună”, “imi doresc ca tata să fie mai jucăuș”.

Părinții sunt responsabili pentru securitatea copiilor

De sigur, nu au lipsit și câteva jucării de pe lista lor.

Nu pretind că răspunsurile lor sunt semnificative pentru cele două grupuri care provin din medii diferite.

Nu am făcut o cercetare, iar răspunsurile copiilor nu sunt semnificative statistic. Au fost alți psihologi, economiști, cercetători care au studiat relația câștig financiar-stare de bine. Aceștia au aflat că banii, în cazul adulților, au un efect pozitiv asupra stării de bine doar pană la un anumit punct. După ce acest punct personal a fost depășit banii nu mai pot influența gradul de fericire al persoanei.

Studiile de specialitate ne spun că banii nu sunt totul, iar noi adulții, pe lângă bani avem nevoie de (ordinea nevoilor diferă de la persoană la persoană și nu este limitată la atâtea):

1. Avem nevoie să credem că suntem în siguranță și că lucrurile sunt predictibile.

2. Avem nevoie de conectare cu ceilalți prin relații satisfăcătoare, siguranța de a împărtăși ceva important și de a fi ascultați, de a fi iubiți, de a aparține, de a coopera.

3. Avem nevoie să ne simțim competenți, capabili, importanți.

4. Avem nevoie să ne simțim valorizați, să știm că ceea ce facem noi este important și are un scop.

Desigur că noi adulții avem mai multe nevoi, așteptări, dorințe, vise. La fel au și copiii noștri.

Pentru copilul de acasă indiferent de ce cadou i-ai pregătit este important ca acesta să fie “împachetat” cu compania ta.

Iată cum noi adulții putem “atinge” aceste câteva nevoi ale copiilor:

1. Îi întărești nevoia de siguranță atunci când conflictele se rezolvă constructiv și există, pe cât posibil, rutină în activitățile de viață ale familiei. Limitele sunt clare și impuse cu blândețe de către adulți siguri pe ei.

2. Oferi conectare când te joci cu el, îl asculți, îi zâmbești, vă bucurați împreună de o jucărie sau de o activitate realizată împreună.

3. Îi întărești nevoia de competență atunci când îl lași pe el să rupă ambalajul în bucățele mici, mici pe care, eventual, le împrăștie peste tot sau atunci când îl lași pe el să descopere singur soluția jocului/activității. Când îl încurajezi să mai încerce chiar și când vrea să se dea bătut.

4. Îi întărești nevoia de valorizare atunci când îi spui “Super, te-ai descurcat foarte bine!”, “Wow ce creativ ești, nu m-aș fi gândit la soluția asta!”.

Pentru că în fiecare din noi există un “copil interior” vă invit să fiți atenți la nevoile voastre. Sunt ele satisfăcute? Ce poți face pentru a împlini acea nevoie? Împlinirea acelei nevoi ar schimba ceva? Ce anume? Care e primul pas pe care îl poți face spre a-ți îndeplini nevoia neglijată?

Când îți dai seama care e povestea “copilului interior” vei fi capabil să răspunzi mai bine nevoilor copilului tău!

“Este mult mai ușor să formezi un copil decât să repari un adult” – Frederick Douglas

La mulți ani copii de toate vârstele!  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult