foto: Vera Aksionava / Alamy / Profimedia
De aproximativ un an și jumătate, casa noastră s-a transformat ușor, fără să ne dăm seama. A apărut în ea o prezență mică, blănoasă și curioasă, pe nume Dory, care, prin simplul său mod de a fi, ne oferă zi de zi lecții despre viață.
Pisica noastră nu ține discursuri, nu dă sfaturi și nu face demonstrații. Și totuși, prin gesturile ei naturale, prin atitudinea ei relaxată sau fermă, prin felul în care interacționează cu noi și cu lumea din jur, ne învață lucruri esențiale.
Dacă avem ochi să vedem și inimă să simțim, putem descoperi în fiecare zi câte un mic secret despre echilibrul interior, despre bucuria momentului, despre relații autentice.
Am început să observ mai atent cum își trăiește zilele și am realizat că, dincolo de aparențele unei vieți simple, pisicile știu multe despre cum să fii bine cu tine însuți și cu ceilalți.
Arta stretching-ului și bucuria corpului
Fiecare dimineață începe la fel pentru ea: o lungă și conștientă întindere a corpului. Se ridică lent, își arcuiește spatele, își întinde lăbuțele în față și cască zgomotos, cu o plăcere molipsitoare. O face de nenumărate ori pe parcursul zilei, fără grabă, fără să simtă că „pierde vremea”.
Noi, oamenii, suntem de multe ori prinși în ritmul nostru alert, uitând să ne oprim și să simțim corpul. Uităm să respirăm adânc, să ne întindem, să ne relaxăm musculatura. Dar cât de bine ne-am simți dacă am prelua acest obicei simplu și natural!
Maestră a odihnei și a timpului petrecut cu sine
Dacă este soare, își caută un loc bun, se tolănește și închide ochii. Nu pare să aibă vreun scop anume, nu își face griji că ar putea „uita” vreo activitate mai importantă. Pur și simplu se bucură de căldura soarelui, de liniște, de momentul prezent.
Când a fost ultima dată când ne-am permis, fără vinovăție, să stăm pur și simplu? Să ne întindem la soare, să ascultăm vântul, să ne deconectăm de la tot și să fim prezenți? Pisica ne amintește că a fi nu înseamnă întotdeauna a face. Că nu trebuie să ne justificăm mereu timpul petrecut în liniște.
Puterea unui „nu” clar și fără ezitare
Pisica nu se teme să spună „nu”. Dacă nu vrea să fie mângâiată, pleacă. Dacă cineva o deranjează, își schimbă locul. Nu oferă explicații, nu încearcă să mulțumească pe toată lumea. Este o lecție pe care mulți dintre noi am putea să o învățăm. De câte ori spunem „da” deși în interiorul nostru știm că vrem să spunem „nu”? De câte ori ne încărcăm cu obligații doar pentru că ne este greu să refuzăm? Pisica ne arată că a pune limite clare nu înseamnă lipsă de iubire, ci o formă de respect față de sine.
Afecțiunea autentică și bucuria apropierii
Pisica își oferă afecțiunea fără rețineri, dar doar atunci când se simte în siguranță. Dacă te îndrăgește, va veni lângă tine, se va cuibări, va începe să toarcă. Nu cere nimic forțat, nu oferă nimic din obligație. Este un schimb sincer, o conexiune naturală. Și, poate, una dintre cele mai frumoase lecții pe care le putem învăța. În relațiile noastre, cât de des ne lăsăm pur și simplu să fim, fără a încerca să controlăm totul? Cât de des oferim afecțiune dintr-un loc autentic, fără așteptări ascunse?
Curiozitatea ca mod de viață
O pisică nu trece nepăsătoare pe lângă un sunet nou, un obiect neobișnuit sau o ușă întredeschisă. Fiecare zi este o aventură pentru ea. Își bagă nasul peste tot, cercetează, testează, observă.
Când am fost ultima dată cu adevărat curioși? Când ne-am permis să descoperim ceva nou fără teama de eșec sau de ridicol? Curiozitatea păstrează mintea vie, iar pisica știe asta mai bine decât oricine.
Pisicile nu oferă lecții în sensul convențional, dar, dacă le privim atent, putem învăța enorm de la ele. Ne amintesc că viața poate fi trăită mai simplu, mai echilibrat. Că timpul petrecut cu noi înșine este valoros. Că nu trebuie să ne justificăm mereu deciziile. Că afecțiunea se oferă și se primește cu autenticitate. Că merită să fim curioși, să explorăm, să ne întindem din plin și să ne bucurăm de razele soarelui.
Poate că, din când în când, ar trebui să ne luăm o pauză și să învățăm un pic de la pisici.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Noi avem pisici de când lumea. De mai bine de 12 ani avem o pereche de maidanezi, negri, Mau și Missy. Sigur, articolul este foarte frumos, însă autorul prezintă numai plusurile. Să completăm puțin tabloul, ca nu cumva să apară brusc o grămadă de adopții, după care micii blănoși să fie, Doamne feri, abandonați:
- ce învățăm de la pisică atunci când miaună la ora 4 noaptea, că îi e foame, și începe să dărâme diverse obiecte de pe polițele din cameră? Ai face bine să te scoli – repejor – și să rezolvi problema;
- dar când vomită un ghem de blană în mijlocul sufrageriei proaspăt spălate? Se pare că nu am periat-o suficient de des...
- pisica ne învață că, la un moment dat, numai 4 feluri de mâncare nu sunt suficiente; pisica nu acceptă compromisuri și, în general, are preferințe exacte cu privire la mâncare (oricum, trebuie să fie mâncare specială pentru pisici);
- pisica e greu de gestionat dacă vrei să pleci mai multe zile de acasă și nu ai cu cine să o lași;
- pisica ne învață că litiera trebuie curățată zilnic, altfel riști să își facă nevoile aleator, prin casă;
- pisica știe că ea e mai importantă decât orice apare pe ecranul TV-ului sau al PC-ului/laptopului/tabletei/smartfonului, așa că, dacă nu doarme, va încerca să îți atragă atenția interpunându-se între tine și ecran; pisica are nevoie de mângâiere atunci când o cere, nu când îți aduci tu aminte de ea! În timp, dezvoltați un limbaj comun, chiar dacă non-verbal, pentru o înțelegere perfectă;
Pe scurt, pisica este stăpânul casei. Niciodată nu trebuie s-o forțăm să facă ceva împotriva voinței ei, decât cu o blândețe maximă. Cine crede altfel, ar face bine să-și ia un câine (sau altceva).
Revenind la plusuri, pisica este cu adevărat ființa care știe cel mai bine să ofere dragoste (dar, cum se poate vedea mai sus, nu chiar necondiționată). Ea simte mereu starea ta de spirit și este mai bună decât orice medicament pentru suflet. De asta noi îi mai alintăm pe pisoii noștri cu apelativele de TerapeMau și TerapeMissy.
Și nu în ultimul rând, pisoii știu din prima clipă dacă sunt sau nu compatibili cu cei care vor să-i adopte. Dacă în primele secunde pisica îți întoarce spatele, clar nu trebuie să ai speranța că se va simți bine la tine acasă.
Aș mai scrie dar trebuie să mă duc să curăț litiera :)