Colaj Foto: Inquam Photos / George Călin & Malina Norocea & Alex Nicodim
USR dă săptămâna asta cel mai mare test politic al existenței sale ca partid. Are de ales între două direcții: fie se maturizează și înțelege că trebuie să se termine cu rafuielile interne și bătălia pentru supremația taberelor, fie continuă ca până în prezent, alimentând această ciorbă de orgolii între diverse personaje politice influente din partid care a distrus încrederea electoratului tradițional în formațiunea politică despre care cândva se vorba că este cea mai bună alternativă la partidele tradiționale îmbibate în corupție.
USR-ul are două mari probleme:
1) Nu mai știe cărui electorat se adresează. Strategia echipei Drulă, Ghinea & Barna a fost să se focuseze pe electoratul ăla potent financiar, cu studii superioare, nici foarte progresist, dar nici extrem de conservator. O strategie proastă a căror rezultate s-au văzut la alegerile din 9 iunie.
Dacă vrei să te dezvolți, ca partid, nu te focusezi doar pe un electorat despre care știi că e foarte redus ca pondere socială. Încerci să vorbești și cu alte categorii de persoane, încerci să gândești soluții și să livrezi mesaje și pentru problemele de la firul ierbii care apasă pe umerii românilor de rând. Firește, corupția, subdezvoltarea sau cartelizarea politică sunt probleme generale de interes național care trebuie să fie rezolvate. Dar ele sunt interesante în cea mai mare parte pentru electoratul care le înțelege. Iar acest electorat este unul destul de mic, după cum s-a văzut la alegeri. Cazurile Crevedia, Sinaia sau Iași, unde primari corupți au câștigat un nou mandat, au demonstrat că oamenii sunt mai mult interesați de problemele lor personale derivate din problemele comunității din care fac parte. În acel loc trebuie să se uite USR-ul dacă vrea să rămână relevant pe scena politică și să nu sfârșească ca PNȚCD.
2) Supra-democratizarea de formă. În numele unul sistem democratic de partid, unul care nu mai există la vreun alt partid românesc, USR a cultivat ani de zile ideea că promovează dezbaterea directă și deschisă, opiniile contrare forului de conducere și alegerea liberă și corectă a elitei conducătoare. Numai că, sub această falsă idee de democrație directă, conducerea USR mai ales din „sfântul” Birou Național (BN) a început să-și piardă busola și să aibă, pe alocuri, apucături autoritare. Scandalurile repetate între membrii partidului, epurările fără motiv ale celor care au contestat deciziile conducerii, divorțul Cioloș și trădarea electoratului dur prin alianța cu PMP și Forța Dreptei sunt doar câteva dintre exemplele care indică cât de mare e diferența între ceea ce spune și face USR.
Ca să supraviețuiască pe viitor, partidul nu are nevoie să mai treacă printr-un nou episod Cioloș. Adică să aibă un președinte care nu are majoritate în BN. De altfel, asta cu majoritatea în BN trebuie să fie tranșată cât mai simplu: cel care devine președinte al partidului primește și majoritate în BN ca să-și poată implementa planul politic pentru a duce partidul la guvernare, acesta fiind scopul suprem al oricărui partid politic, potrivit definiției de dicționar a partidelor politice. Un partid care vrea doar să rămână în opoziție și să fie mufat la sinecuri politice este un partid care își trădează electoratul. Iar acel partid ar trebui să dispară de pe scena politică.
Ideea e că președintele partidului trebuie să își asume conducerea totală a acestuia. El trebuie să fie liderul din BN și liderul restului partidului. El trebuie să fie negociatorul între tabere și mediatorul orgoliilor. El trebuie să fie cel care își pune pielea în joc în cursele electorale cele mai importante, precum cea care urmează: adică alegerile prezidențiale.
Biroul Național al unui partid trebuie să lucreze alături de președintele partidului și să aibă instrumentele politice necesare prin care să-i pună bețe în roate atunci când simte că președintele nu mai împărtășește aceleași valori cu partidul pe care îl conduce. Iar aici cazul Dragnea e cel mai clar exemplu. Numai că PSD-iștii nu au avut sânge în instalație ca să se opună dictatorului de la Teleorman. Au așteptat ca sistemul de justiție să-l dea jos, căci erau comode și calde funcțiile în care erau instalați.
Președintele USR are nevoie de o majoritate a lui în BN. Altfel, e un președinte impotent politic, care nu are capacitatea de a-și impune agenda politică. Ce vreau să spun prin asta? Că e de datoria USR, dacă vrea să mai supraviețuiască și să rămână un partid credibil, să găsească o formulă prin care majoritatea din BN să îl susțină pe președintele partidului. Așa e cel mai corect. Iar la final, în funcție de succesul sau eșecul electoral, președintele și majoritatea din BN dau socoteală pentru rezultat.
Altfel, dacă președintele e dintr-o tabără și majoritatea din BN din altă tabără, atunci gașca care trage sforile în principalul for de conducere al partidului poate să blocheze agenda președintelui de partid doar din orgoliu că nu are în mână și conducerea partidului. Din nou, arc peste timp la cazul Cioloș.
Dincolo de cineva va ajunge președinte USR la finalul acestei săptămâni, că e Elena Lasconi, Radu Hossu sau Cristian Seidler, unul dintre cei trei va trebui să propună o reformă dură a partidului și să își pună pielea în joc la alegerile prezidențiale din luna septembrie. Vremurile în care mentalitatea ONG-istă și războiul taberelor predomina ca mod de gândire în USR a cam trecut. Dacă acest partid nu înțelege că trebuie să facă politică pentru oameni, nu pentru sincuriști ca Ghinea, Barna sau Botoș, partidul va ajunge la groapa de gunoi a istoriei posdtedembiriste. Provocarea lor e să genereze soluții reale la problemele pe care le fac PSD, PNL sau AUR și să nu continue să-și genereze singuri probleme care vor duce în final la implozie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cum va renaște USR? Sunt aceiași oameni, aceleași metehne. Elena Lasconi vorbește cu sufletul, nu cu rațiunea. E o heirupistă entuziastă cu un debit verbal debordant, care te amețește, Vom face și vom drege, vom fi pasărea Phoenix renăscută din cenușa Drulă-Barna-Ghinea!. Dar cu cine, Elena? Cu Viziteu, Năsui, Prună și perdantul Mihaiu? Dv știți mai bine! Sau, poate, nu știți că sunteți deja pe un tobogan fără de întoarcere.
”Vom lucra mai uniți și mai determinați ca niciodată pentru că în joc este pierderea democrației în România." mai zice dumneaei. Care democrație e în pierdere Elena, pe care democrație vreți s-o salvați? Pe cea care v-a făcut de două ori primăriță? Sau, vreți să spuneți că democrația de Câmpulung, unde ați câștigat, ar fi bună, dar aia, la nivel național, unde românii v-au refuzat, scoțându-vă din jilțurile locale și europarlamentare, nu?
Dvs, Elena, aveți un debit verbal logoreic, patetic, înflăcărat, curg efuziunile din exprimările dv, dar mă tem că nu e suficient. Electoratul așteaptă doar fapte, s-a săturat de vorbe, vorbe și iar vorbe. Cu vorbele stați la superlativ. Ne rămâne să urmărim și faptele. Deocamdată, ați luat-o tot în stilul tradițional arogant al USR. "NOI SALAVĂM TOTUL, DEMOCRAȚIA ȘI ROMÂNIA! NOI, IMACULAȚII, ADUCEM BINELE PE PĂMÂNT! N-ar strica miltă smerenie și mai puțină emfază. Semănați cu un comediant de stand-up care vorbește, vorbește și iar vorbește, o oră jumate, dar unde spectatorii, din când în când, mai și râd.
Trebuie să recunosc că aveam așteptări mult mai mari de la USR. Oamenii ăștia trebuie să arate spre exterior coerență și să-și rezolve neînțelegerile în interiorul partidului. Ar fi cazul să dea dovadă, după atâția ani, de maturitate politică.