Celor care „au dat cu piatra” la aeroport: Tricolorii sunt, de fapt, ca noi, cei mulți, care încercăm să păcălim viața

Naționala de fotbal, unul din bunurile comune ale societății românești în care ne puneam speranțe de mândrie internațională, s-a întors acasă printre mârâielile nemulțumite ale celor câteva zeci de suporteri protestatari care i-au așteptat pe aeroport. E un sport și asta, dar fără mari satisfacții. Doar cu năduf si revoltă.

Dezamăgirea este însă de înțeles pentru o națională care a arătat, cel puțin în ultimele două meciuri, o lipsă enervantă de motivație și antren, în plus față de lipsurile evidente și cunoscute de creativitate și tehnică fotbalistică. Pentru câteva momente de imaginație care să ne reamintească de echipa de aur de acum 20 de ani a trebuit să fie introdus un jucător de 36 de ani, care în mod evident, nu a putut să schimbe singur ceea ce nu putea fi făcut decât de o echipă. Așa că eșecul era anunțat, însă ne-a luat iarăși pe nepregătite ca nație, și multora dintre noi nu ne-au mai rămas decât înjurăturile. 

Am ignorat cu naivă detașare că eșecul unui sistem de selecție și de creștere a jucătorilor de fotbal pe principii de competitivitate nu poate decât să producă rezultatele pe care le-am văzut la acest campionat. Că rețeaua de microcoruptie generalizată prin care copiii talentați, dar fără relații și pile, sunt ignorați iar în locul lor sunt promovați tinerii posh ai elitelor privilegiate nu poate duce decât la o rarefiere a talentului real. Iar într-o competiție care ține cont doar de calitatea pură, asemenea vestigii ale mentalităților comuniste nu pot produce decât ridicol.

Dar poate e bine să ne depărtăm de terenul de joc și să încercam să vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă, mai largă. Această echipă națională este imaginea, la o scară mai mică, a întregii societăți românești, lucru perfect normal din punct de vedere statistic. Ieșind cu ea în lume, am ieșit cu propriile eșecuri, fiecare dintre noi și cu rușinea că toată lumea se uită la noi și ne vede așa cum suntem. Am încercat pe undeva să păcălim și de această dată observatorii internaționali cu o mască, o „persona” care să acopere tarele și defectele și să ne prezinte într-o lumină favorabilă, cu dinți falși, dar albi și frumoși. Așa s-a întâmplat acum 20 de ani, când aceeași națională uimea o lume întreagă, însă performanțele ei acopereau o societate primitivă, abia ieșită din comunism și de curând conectată la rezervoarele de corupție instituționalizată ale capitalismului de tranziție.

Acum însă fotbalul și naționala reprezintă mult mai fidel societatea din care provin. Iar asta e un adevăr incomod, pe care cei mai mulți dintre noi nu vrem sau nu suntem pregătiți să îl acceptăm. Așa că mulți români, după miștocărelile autosabotării de dinainte de turneu, au recurs la o masă defensivă de injurii de după, declarându-se făcuți de râs de cei 11 oameni în galben, umiliți de albanezi. Facem și acum, ce am făcut de 26 de ani, externalizăm vina. Căutăm alți români care să fie declarați vinovați de ceea ce noi nu putem asuma individual. Acum e rândul lui Iordănescu și al jucătorilor de fotbal. Ei sunt vinovați că ne-au făcut pe noi, cetățenii exemplari, de râs. 

Vina e întotdeauna a altora. Eșecurile sunt ale altora. Acum e rândul fotbaliștilor, care i-au făcut de râs. Ei sunt cei mulți, care nu-și reproșează nimic și care mâine vor face la fel, pentru că ce e perfect nu poate fi îmbunătățit. Pentru ei personal nu se aplică regulile celorlați. Ei au un drept divin să li se cuvină tot. Dacă au fost prinși de poliție, scapă cu mica șpagă, dar asta nu se numește corupție, ci școala vieții. Dacă se plictisesc să stea la coadă la medic, bagă hârtiile în buzunarele care trebuie și trec în față, pentru că li se cuvine și știu să se descurce în viață.

La o privire mai atentă în oglindă însă s-ar putea să descoperim, cu surprindere, că eșecul lor este și eșecul nostru. Societatea românească și calitatea ei sunt, până la urmă, suma calităților individuale ale cetățenilor care o compun și adevărul statistic de netăgăduit și demonstrat de multe disfuncționalități sistemice recente este că foarte mulți dintre noi am putea să facem mai bine ceea ce facem în viața de zi cu zi. Să fim mai buni, mai profesioniști, mai ambițioși și mai motivați. Mai altruiști și mai muncitori, mai orientați spre succes decât spre un pesimism al ratării, mai puțin corupți și mai responsabili de propriile acte și repercusiunile acestora pentru noi, pentru cei de lângă noi și societate în ansamblu.

Așa cum există și fotbaliști români de calitate care și-au făcut treaba, există și români cu calitățile de mai sus. Mulți plecați din țară, cu talentele în slujba unor societăți care îi respectă, mai puțini în țară, cei neștiuți, care nu înjură cu năduf, nu se lamentează pe Facebook, nu găsesc vinovați peste drum. Ei sunt cei puțini care în fiecare zi încearcă să se autodepășească, conștienți de locul lor în societate. Pe umerii lor anonimi, ai celor puțini, se creează plusurile care compensează o parte din minusurile acestei societăți. Ei sunt cei nemulțumiți cu ce au făcut azi și deciși să facă mai bine mâine. Dar ei sunt puțini, și asta e trist. Cei mulți sunt foarte mulțumiți cu ei înșiși. Ei sunt cetățenii model, neprihăniți și fără cusur. Vina nu e niciodată a lor, și nu au ce să schimbe la ei, pentru că ei sunt perfecți. Vina e întotdeauna a altora. Eșecurile sunt ale altora. Acum e rândul fotbaliștilor, care i-au făcut de râs. Ei sunt cei mulți, care nu-și reproșează nimic și care mâine vor face la fel, pentru că ce e perfect nu poate fi îmbunătățit. Pentru ei personal nu se aplică regulile celorlați. Ei au un drept divin să li se cuvină tot. Dacă au fost prinși de poliție, scapă cu mica șpagă, dar asta nu se numește corupție, ci școala vieții. Dacă se plictisesc să stea la coadă la medic, bagă hârtiile în buzunarele care trebuie și trec în față, pentru că li se cuvine și știu să se descurce în viață. Dacă votul lor e necesar pentru a schimba ceva în această țară, nu se duc la vot că sunt prea scârbiți, însă după vot e dreptul lor să înjure politicienii care, iată, au fost votați să ne fure iar. Ei sunt cei mulți și atitudinea și mentalitatea lor încă dictează direcția spre care mergem cu toții. 

Pentru o schimbare reală, singura soluție este ca fiecare dintre noi și toți împreună să înțelegem că doar o conștientizare generală despre ce e bine și ce e rău, ce e corect și ce nu e, poate să producă mecanica unei evoluții reale. Primul pas este nu să externalizăm eșecurile către alte persoane, doar pentru a ne spăla personal pe mâini, ci să încercăm fiecare să vedem ce putem face mai bine decât am făcut până acum. Să încercam să transformăm pe cei puțini în cei mulți. Și doar atunci, din mijlocul nostru, vor apărea și fotbaliștii care se vor bate pentru noi până la final și care, dacă vor pierde, o vor face altfel, fără rușine și fără regrete. Acesta e adevăratul proiect la care ar trebui să lucrăm cu toții și în lipsa căruia, cei mai puțini scrupuloși dintre noi vor continua să ne conducă și să ne fure așa cum vor ei, sub acoperirea nepăsării și înjurăturilor cu năduf la adresa unor fotbaliști.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp