„Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”, spunea Nicolae Iorga. De asemenea, istoria are darul de a se repeta în cele mai neașteptate moduri. Acum o jumătate de an, cuvântul de ordine în România era #rezist. În plină iarnă, România fierbea în toiul celor mai mari proteste de după Revoluție. OUG 13 a fost pasul pe care puterea politică de la București l-a făcut dincolo de acceptabil. Puterea politică a mers prea departe, cetățenii nu au mai tolerat. Corupţia, punct principal pe agenda publică românească de ani de zile, un „brand de țară” nedorit şi un motiv de jenă pentru toţi românii cinstiți, s-a dovedit a fi tema care, parafrazând una dintre miile de pancarte memorabile, i-a făcut până şi pe introvertiți să iasă în stradă. Concluzia? Atunci când politicienii se joacă cu marile sensibilități naționale suportă consecințele.
Este lecția pe care urmează să o învețe şi Donald Trump. În SUA are loc acum o nouă mişcare de #rezistenţă. Manifestarea, dar şi simbolistica sunt similare: cuvântul #resist proiectat pe Trump Tower, simbolul puterii actuale în Statele Unite. Iar asemănările nu se opresc aici. Întocmai ca „liderii” de pe Dâmbovița în iarnă, Donald Trump a eșuat în a gestiona una dintre temele sensibile ale poporului pe care îl conduce: rasismul.
În ciuda tuturor gafelor, măsurilor controversate sau a popularității sale aflate la un minim istoric pentru un preşedinte in primul an de mandat, cazul Charlottesville pare a fi începutul sfârșitului pentru Trump. Timpul ne va da sau nu dreptate, dar un lucru e sigur: Trump a înregistrat unul dintre cele mai mari eșecuri ale mandatului său de până acum.
Zilele trecute, America a părut absorbită de eclipsa totală de soare. Dar subiectul cel mai arzător rămâne Charlottesville. Violențele din orășelul din Virginia au dus America într-o stare de șoc: cetățenilor săi nu le vine să creadă că trăiesc într-o țară atât de divizată, în care imagini desprinse parcă din secolul al XIX-lea, cu membri ai Ku Klux Klan mărșăluind cu torţe în mâini și strigând lozinci antisemite mai sunt încă posibile. Este o imagine care părea ficțiune în urmă cu 8 ani, când a fost ales primul preşedinte de culoare al Statelor Unite. Atunci, pe străzile din jurul universității Harvard, am văzut mii de americani plângând de bucurie. Era dovada supremă că țara lor trecuse peste relele trecutului. Un exemplu pentru întreaga lume că democrația americană funcționează pentru toți cetățenii ei. Un exemplu de „yes, we can”.
Fast-forward până în vara lui 2017. Marșul „Unite the Right” a fost organizat vineri, 11 august, ca formă de protest după anunțarea planurilor de eliminare a statuii generalului Robert E. Lee, care a condus forțele Confederației in timpul Războiului Civil din SUA, considerat un erou de război în statele din „sudul” Americii. Marșul a reunit militanți ai extremei drepte naţionaliste, adepți ai supremației albilor (mişcare rasistă care proclamă superioritatea rasei albe) anti-imigraționiști şi simpatizanți naziști. Aceștia au fluturat steaguri ale Confederației sau steaguri naziste, svastici, arme semi-automate dar şi bannere cu Donald Trump, scandând „viețile albilor contează”. O adevărată „paradă a urii”, după cum a descris-o chiar primarul din Charlottesville.
Ulterior, autoritățile locale au decis să anuleze autorizația pentru protestul de sâmbătă şi să declare stare de urgentă. Cu toate acestea, protestul a avut loc, fiind organizată şi o contra-manifestație anti-fascistă, iar autoritățile au fost nevoie să intervină pentru a pune capăt violențelor izbucnite. Violențele au degenerat, iar o mașină condusă de un fanatic de extrema dreaptă a intrat în mulțime, omorând o tânără şi rănind alte 19 persoane. Șoferul mașinii a fost identificat ca James Alex Fields Jr., în vârstă de 20 de ani, originar din Ohio, simpatizant al extremei drepte. El este anchetat acum pentru omor.
Evenimentele din Charlottesville ar fi putut reprezenta o bună ocazie pentru Donald Trump de a se comporta ca un adevărat lider. Rețeta este simplă: Trump ar fi trebuit să transmită poporului american un mesaj tranșant, de condamnare fără echivoc a rasismului şi violenței mișcărilor de extremă dreaptă. O astfel de abordare, de altfel simplă şi convențională, ar fi însemnat puncte în plus pentru prestigiul său, risipind totodată acuzele că ar tolera rasismul, înconjurându-se de adepți ai ideologiilor de extremă dreaptă. Trump a ratat pe deplin această ocazie. Reacțiile sale au fost atât de neinspirate, încât par aproape neverosimile.
La câteva ore după violențele soldate cu decesul tinerei, Trump a declarat: „Condamnăm cu tărie această manifestare flagrantă a urii, fanatismului și violenței ambelor tabere”. O relativizare a vinei complet nejustificată, care a atras multe critici inclusiv din interiorul Partidului Republican. De altfel, ceilalți lideri ai partidului, precum Paul Ryan, Marco Rubio sau Mike Huckabee, de altfel conservatori declarați, au avut poziţii mult mai tranșante în care i-au condamnat fără echivoc pe adepții „supremației albe” şi i-au numit responsabili pe organizatorii marșurilor pentru tragedia petrecută. Senatorul Ted Cruz a solicitat chiar ca șoferul mașinii să fie judecat pentru terorism. Merită remarcat şi mesajul senatorului republican Cory Gardner care i-a transmis lui Donald Trump: „Domnule Preşedinte, trebuie să numim răul: aceștia sunt adepții supremației albe şi acesta este un act de terorism.” The Economist scrie despre misiunea ingrată pe care o are partidul Republican, atât în Executiv, cât şi în Legislativ. Tactica optimă este izolarea sa în Congres, pe modelul pus deja în aplicare cazul abrogării Obamacare de către grupul condus de John McCain. Pe de altă parte, republicanii aflați în Guvern trebuie să procedeze în sens opus, stând alături de Trump şi încercând să-i influențeze deciziile, temperându-i pornirile uneori distructive.
De altfel, singurul grup care a apreciat mesajul Președintelui american a fost, în mod nesurprinzător, cel al neo-naziștilor americani, prin organul de presă the Daily Stormer. Pare inexplicabil totodată şi refuzul lui Trump de a se disocia vehement de Ku Klux Klan, în condiţiile în care David Duke, actualul lider KKK, i-a transmis lui Donald Trump să nu uite că „albii americani” l-au făcut Preşedinte.
În cele din urmă, după două zile, Președintele Donald Trump a condamnat oficial grupurile de extremă dreaptă într-o declarație oficială la Washington. Ulterior însă, într-o conferință de presă la New York, a declarat că „există un grup de cealaltă parte, îl puteți numi stânga, care a atacat violent celălalt grup”. Poate că Trump a avut dreptate şi au existat porniri violente şi în cadrul contra-manifestanților, deși nu există nicio dovadă clară în acest sens. Iar când o tânără este omorâtă de un simpatizant nazist, mesajul principal trebuie să fie altul, iar relativizarea morală devine inacceptabilă. Vocea Președintelui Statelor Unite este ascultată de milioane de oameni care văd în acesta un reper moral, iar reacția acestuia trebuie să fie ireproșabilă. Totodată, a adăugat că „există oameni buni de ambele părți”, un mesaj cât se poate de nepotrivit, având în vedere că protestatarii din Charlottesville numărau în primul rând neo-naziști violenți, care anunțau prin liderii lor că au pornit la război şi că „îi vor omorî pe ceilalți dacă va fi nevoie”. În aceeași zi, Trump a făcut o gafă uriașă, postând pe Twitter o imagine cu un jurnalist CNN călcat de tren. Ulterior, imaginea a fost ștearsă, dar în contextul tragediei tinerei călcate de mașină, rămâne un gest total neinspirat, ca să folosim un eufemism.
Totodată, o altă greșeală majoră a fost faptul că Trump nici măcar nu l-a sunat pe primarul orașului Charlottesville, Michael Signer – un gest obligatoriu în astfel de context, când Președintele trebuie să reprezinte un exemplu de solidaritate. Probabil pentru Donald Trump a contat apartenența primarului respectiv la Partidul Democrat.
În concluzie, după episodul Charlottesville, Trump a părut încă o dată capricios, orgolios, punând simpatiile sale mai presus de interesele Americii. A predominat din nou calculul (său) politic meschin, a cărui eficiență este şi aceea discutabilă. A fost părtinitor, vag şi a părut insensibil: exact cum nu ar trebuie să fie un lider adevărat, cu atât mai puţin Președintele Statelor Unite, model de democrație pentru întreaga lume liberă. Trump pare în continuare un ins egocentric, al cărui unic scop este să fie lăudat şi ascultat. Drept dovadă remarca sa total nepotrivită (şi irelevantă) din cadrul unei conferințe de presă în care a abordat subiectul Charlottesville în care a preferat din nou să vorbească despre sine, în termenii deja consacrați – bombastic şi lăudăros: „Știe cineva că eu dețin o proprietate în Charlottesville? Dețin de fapt una dintre cele mai mari podgorii din Statele Unite. Este în Charlottesville.” Tot mai mulți analiști cu greutate din Statele Unite ajung la aceeași părere: Trump nu este capabil şi nici potrivit să fie Preşedinte.
La fel cum am mai argumentat anterior, cel mai mare inamic al Preşedintelui Trump este chiar el însuşi. Reacțiile sale echivoce în fața unui fenomen atât de sensibil pentru publicul american precum escaladarea tensiunilor rasiale se pot dovedi hotărâtoare pentru restul carierei sale politice și pentru viitorul acestei administrații. Până atunci, se va confrunta cu o țară tot mai divizată, pe care îi va fi tot mai greu să o unească și care va #rezista tot mai activ dacă Președintele va avea acelaşi comportament. Conform unui studiu recent, 9% dintre americani consideră că opțiunile neo-naziste sau favorabile supremației albilor sunt acceptabile, iar 83% consideră că nu sunt acceptabile. Tolerarea unor astfel de opinii, încurajarea lor tacită sau lipsa condamnării lor chiar de la vârful puterii nu fac decât să creeze cadrul favorabil răspândirii lor.
Lecția pe are România trebuie să o învețe este că valorile nu pot fi discutabile. Sau, așa cum spunea seniorul Corneliu Coposu: „Negociem orice, dar nu negociem principii”. Este adevărat, România nu are un partid extremist în Parlament şi sperăm nici să nu aibă. Dar partidele sunt doar forme de agregare ale unor curente din societate. Iar acestea ne arată că tinerii europeni îşi pierd încet-încet încrederea în democrație. În România, un sondaj FES arată că 44% dintre tineri sunt foarte nemulțumiți sau nemulțumiți de democrația noastră, iar 78% nu se simt reprezentați de oamenii politici tineri. De asemenea, românii privesc cu tot mai mare admirație către dictatori precum Nicolae Ceaușescu, iar peste 40% dintre tineri cred că PCR a fost mai bun decât partidele actuale. Este o realitate de-a dreptul alarmantă, iar vina trebuie asumată de întreaga clasa politică din ultimii 27 de ani. Un faliment moral care poate aduce cea mai gravă dintre consecințe: pierderea a tot ceea am câștigat în decembrie `89.
A contribuit Alin Iliescu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- nu mor caii cand vor cainii;
- incercati sa nu va mai alimentati cu informatii doar din main stream media, ci consultati si ceea ce numim "alternative media". S-ar putea sa gasiti cu totul alte informatii acolo;
- nu in cele din urma, intelegeti va rog, ca a fi "politically correct" nu e cool ba dimpotriva e gretos si las si dezamagitor.
Toti cretinii comenteaza pe internet. Cretinii care care confuzeaza termenii, sunt confuzi in totalitate.
Atunci au fost aleși naziștii.
Acum au ales comuniștii.
Miroase a al doilea război civil în State, iar rezultatul nu poate fi decât unul prost, mai ales că suntem și noi aliați cu ei.
Nu fiți părtinitori! Doar pentru că în est trebuie să fim mai progresiști nu înseamnă că în vest nu poate fi util să fim mai conservatori.
Neo-naziștii sunt doar reacția egală și de sens contrar la un establishment ce tinde să se depărteze de centru, spre zona far-left. Trump a fost doar preludiul, nu apogeul.
Vorbim cu totii de principii si valori si cu toate astea suntem de acord cu diferite grupuri care vor tocmai sa calce in picioare aceste principii si valori.
Poate ar trebuie sa tragem o linie, mai mult sau mai putin adanca, in ceea ce priveste idelologiile toxice si sa recunoastem ca atat fascismul cat si comunismul, in orice forma se gasesc amabele in acest moment, sunt foarte periculoase si ca cel putin una dintre ele (comunismul) incepe usor, usor sa se impuna in randul tinerilor si intr-un viitor nu foarte indepartat o sa formeze noua clasa politica.
Ca sa concluzionez, daca tot s-a publicat acum in articol impotriva extremei drepte poate ar trebui sa faceti unul si impotriva extremei stangii, ati fi mai presus decat unele agentii de presa internationale (ma refer la CNN, desigur).
Dincolo de faptul că „Trebuie!...” se află cam rar (să nu zic deloc...) urmat de rezultatele dorite.
În opinia mea, valorile sînt niște voroave confecționate de șmecheri pentru aburitul celor mai greu de cap.
Subiectul ar merita poate un articol, scris se înțelege de tipi mai doxați ca mine...
À vous de choisir où nous sommes maintenant.
Pot bănui că era vorba de principii care-i prindeau bine dumnealui, Seniorului...