Foto: Profimedia
“Lumea nu va mai fi la fel”... Știu, e un clișeu convenabil pentru un început de articol. Pe cât de convenabil va fi în viitor și “A fost odată” pentru tema propusă: noul conflict ideologic global. Întrebarea este dacă este cu adevărat nou sau dacă este într-adevăr ideologic. Și asta pentru că situația lumii așa cum o știm astăzi este dominată de un amestec de rivalități pe mai multe planuri și cu implicații greu de anticipat.
Nu mai este un conflict ideologic tipic de genul Est-Vest, Nord-Sud, comunism-capitalism. Deși rămâne un conflict al marilor puteri, pe alocuri cu accente regionale, realinierile strategice nu mai sunt determinate de teme pur ideologice, ci vin mai degrabă din provocări precum schimbările climatice și avansul tehnologic fără precedent.
Rivalitatea dintre SUA și China dă oarecum tonul în geopolitica globală. SUA încearcă să limiteze influența economică și militară a Chinei, în timp ce Beijingul își consolidează prezența în Asia-Pacific, Africa și chiar America Latină. Temele “dezbaterii” nu sunt tocmai noi - Taiwan, Marea Chinei de Sud - dar s-a adăugat recent și subiectul competiției tehnologice, unde vedetele sunt semiconductorii și inteligența artificială.
De departe mai dramatic prin prisma impactului, dar poate la fel de relevant pentru dezechilibrul global de astăzi, este războiul din Ucraina. Conflictul rămâne un factor de destabilizare în Europa și la nivel global. Occidentul (mai degrabă cel european mai nou) sprijină Ucraina, în timp ce Rusia încearcă să-și mențină poziția și să își reconfirme poziția de pol de putere globală. Războiul și sancțiunile împotriva sa au redesenat dinamica relațiilor economice, financiare și comerciale mondiale, iar relațiile Kremlinului cu statele BRICS (China, India, Brazilia, Africa de Sud) sunt aparent strânse. Vorbim de țări cu populație mare și resurse variate. Tema servită de BRICS este comerțul decontat în monede alternative dolarului și chiar alternative monedei fiat - o altă temă fierbinte și volatilă.
Leagănul civilizației (cum ne place nouă să spunem sau să credem), Europa, are dileme serioase și multe restanțe. UE încearcă să își consolideze autonomia strategică, dar rămâne dependentă de SUA pentru securitate. Războiul din Ucraina părea să fi întărit NATO, dar provocările economice, criza energetică și ascensiunea mișcărilor naționaliste șubrezesc coeziunea regională. În consecință, UE caută să reintre în cursă prin primenire locală (pe traseul desenat de raportul Draghi), dar și tatonând relații economice cu... China.
Orientul Mijlociu rămâne și el tensionat: războiul Israel - Hamas a încins tensiunile regionale, conturând riscul unui conflict mai amplu, cu implicarea Iranului și a aliaților săi. Nu e de neglijat nici ascensiunea unor țări precum India, Brazilia, Africa de Sud, sau chiar Indonezia care încearcă să-și sporească influența, oscilând între Occident și binomul sino-rus.
Despre tranziția verde am mai scris: parcă după o adaptare a scenariului din romanul Dune scris de Frank Herbert, lumea se află într-o trecere bruscă de la combustibilii fosili la surse regenerabile, cu state petroliere hardcore (Rusia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite) încercând să își mențină relevanța; o Europa ambițioasă care investește în tehnologii verzi; SUA care reia forajele, pe lângă inovație și cercetare; și omniprezenta Chină care le face pe toate cele de mai sus; și care, în plus, este în măsură să asigure atât infrastructura pentru aceasta tranziție, cât și resursele cheie. Tot despre resurse pentru tranziția verde și cea digitală vorbim și când rostim Dombas sau, mai nou, Groenlanda.
Și, dacă tot am ajuns la tema digitalizării, ea pare ultima - dar nu cea din urmă - sursa a tensiunilor globale: inteligența artificială și noile tehnologii vor schimba echilibrele de putere, cu un nou tip de competiție globală bazată pe date, automatizare și securitate cibernetică. Și multă, foarte multă energie!
Putem spune deci că trăim o perioadă de tranziție multipolară, în care ordinea mondială se rescrie, iar viitorul depinde de modul în care marile puteri vor gestiona rivalitățile și crizele emergente. Sună ca o idee luată din cărți și nu prea concretă, așa-i?
Cum vă sună însă următoarea teză: adevăratul conflict ideologic global de astăzi este o confruntare între autoritarism hibrid și democrație liberală, dar nu într-o formă clasică, ci într-o realitate caracterizată de agitație termică (Pământul se încălzește, ne place sau nu!) și mișcare browniană (cel mai mare risc pe termen scurt este cel al manipulării informațiilor și al dezinformării, conform World Economic Forum).
Țările occidentale (SUA, UE, aliații lor) au promovat un model democratic bazat pe statul de drept, libertăți individuale și economie de piață. Pe de altă parte, puteri precum China, Rusia, Iran și alte regimuri “neliberale” propun variante alternative, fie printr-un capitalism controlat de stat (China), fie prin naționalism conservator și autoritar (Rusia, Iran, Turcia). Am putea spune ca nu e ceva nou. Și, totuși, noutatea vine din faptul că modelul democratic este contestat parțial din interior. Sămânța? Ascensiunea partidelor suveraniste care contestă ordinea liberală și predispoziția liderilor de a deveni corupți.
Tema globalism vs. suveranism nu e nici ea chiar nouă, însă s-a nuanțat. Pandemia, criza energetică, digitalizarea, tranziția verde, războiul din Ucraina au accelerat tendințele protecționiste și naționaliste. SUA și UE încearcă să își reducă dependențele economice, în timp ce China promovează o integrare economică alternativă, bazată pe un complex economic național robust. Și suflă astfel în velele oponenților globalizării care susțin revenirea la state naționale puternice, cu politici protecționiste, iar acest curent este vizibil atât în democrații, cât și în regimurile autoritare. Paradoxal, China adoră însă globalizarea (tu ce ți-ai luat ultima oară de pe Temu? Dar de pe Alibaba?)!
Astăzi, mai ales după 20 ianuarie, viitorul puterii și, în consecință, noul teren al competiției ideologice, pare a se construi pe o paradigmă high tech: cine controlează AI, controlează viitorul. SUA și China sunt în competiție deschisă pentru supremația tehnologică. Nu e clar încă dacă ea este dictată de plutocrația tehnologică sau de factorul guvernamental. Cert este ca AI repoziționează piesele pe tabla de șah (șah să fie?), iar acest lucru influențează deciziile economice, de securitate strategică și modul în care statele vor fi guvernate.
De aici o nouă dilemă: va fi AI un instrument al democrației și al libertății de exprimare sau al supravegherii autoritare și al manipulării?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.