Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Pentru cei care au murit a fost Revoluție

Revoluție, lacrimi

(Foto Guliver/Getty Images)

ll privesc pe Jacques Chirac la televizor, anul de grație 2004. Sunt studentă la Paris și încerc să mă integrez, să înțeleg psihicul băștinașilor, să pricep cum funcționează ei la ei acasă.

Chirac vorbește despre probleme curente, criza economică, sindicate, și din când în când zice „după cum știm de la revoluția din optzeci și nouă"... Mai vorbește despre dușmanii lui politici, face câte o glumiță pe seama lui Sarkozy, și între ele „după cum vă ziceam, la revoluția din '89...". Ciulesc urechile. Zic - ia uite, vorbește despre noi. Mi-a luat câteva minute să înțeleg că pentru el „revoluția din '89" era revoluția din 1789, Revoluția franceză, la care se referea ca și când fusese ieri.

În psihicul acelui popor, revoluția franceză nu a fost nici ieri nici alaltăieri, nu a fost acum 200 și de ani, ea este de azi, din prezentul continuu. Pentru acea mare nație, istoria lor este un fel de lichid atemporal în care înoată cu toții, în care Napoleon și Robespierre sunt vii și agili, se țin de mână cu Macron și Jeanne d'Arc, într-o horă în care timpul nu se oprește niciodată, în care sutele de ani sunt clipe și viitorul se întinde nesfârșit.

La noi Revoluția din '89 nu a fost demult, nu a fost degeaba, ea nu a fost deloc. Cea mai mare dezbatere dusă despre '89 la noi este acel „a fost sau n-a fost". Ca niște fantome ale istoriei, avem nu numai viitor, ci și trecut incert.

S-au dus oameni nechemați de nimeni să moară pentru libertate în '89? S-au dus. Ei au făcut-o pentru ca să aibă și copiii noștri un cui roșu înfipt în axa timpului: un '89 care și în anul 2300 să fie de aici, de aproape, de acum. Un act constitutiv, un big bang autohton. Să spui că atunci au fost „evenimente", „agitație", „loviluție”, că big bangul a fost fâsâială și aia au murit „ca proștii", înseamnă să te arunci pe tine însuți într-o gaură neagră a istoriei.

Dacă istoria e o poveste și orice poveste e pe undeva o minciună, atunci în istoria mea în ’89 în România a fost Revoluție, și asta e mai important decât orice adevăr...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • A fost Revoluție. De ce? Pentru ca eu eram student in anul I de facultate și am memorat bine ce s-a întâmplat. Eram și tânăr și eram și printre cei ‘acceptati’ pentru facultate. Adică cu ceva cap.
    In primele 3 săptămâni după 21 Decembrie a fost o anarhie totala. Adică, daca vroiai sa dai cu bată in cap dusmanilor tai, foarte bine, nimeni nu te-ar fi putut opri, decât rudele și prietenii dușmanului tău. De ce? Pentru ca Miliția se baricadase in sediile ei, Armata se făcea de ras in a se împușca unii pe alții pe la Otopeni și aiurea, și domnea o anarhie totala (nu mai exista autoritate de stat).
    Pentru toți bolnavii de scenarita: când ai anarhie totala in țara, se numește Revoluție!
    • Like 0
  • A fost Revoluție pentru toți oamenii sănătoși la trup și minte care și-au dorit mai multă Libertate.
    Libertatea este un cuțit cu doua tăișuri. Unii taie, alții se taie. Adică, degeaba ai libertate dacă nu știi ce sa faci cu ea. Dimpotrivă, libertatea prea multă îți da dureri de cap. Pentru acești semeni, Revoluția nu a fost prea buna. Le-a ‘stricat’ socotelile și au pierdut sentimentul ca un ‘tatuc’ puternic ii apăra și ii protejează, Și acum ei sunt ai nimănui, la mila dușmanilor de tot felul. Săracii! :(
    • Like 0
  • raimond check icon
    Da, a fost revolutie pentru toata lumea, pentru unii mai mult timp, pentru altii mai putin. Pentru mine de exemplu a fost foarte scurta revolutia, probabil o luna, doua. Dupa contramanifestatiile din ianuarie '90 mi-a fost din ce in ce mai clar.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult