Foto Guliver/Getty Images
Mai mulți antreprenori și bancheri de succes au punctat recent importanța planificării și pregătirii din timp, în vremurile bune ale unui business, pentru momentele de criză, precum e perioada pe care o parcurgem. Printre aceștia i-aș menționa pe Marius Ștefan de la Autonom Services și Steven Van Groningen de la Raiffeisen.
În experiența mea de peste 13 ani de bancher pentru companii, dar și în cea de consultant financiar și de business, am întâlnit multe cazuri de antreprenori care s-au bucurat de momentele bune ale business-ului - anii de glorie -, dar nu au pus deoparte și ceva „bani albi pentru zile negre”, nu au pregătit și nu au pus la punct planuri de continuare a afacerii, nu au construit afaceri și structuri flexibile, agile, dinamice, care să se poată adapta - mai ușor sau mai puțin ușor - la situații de criză dintre cele mai complexe.
Voi da mai jos câteva exemple de antreprenori și (aparent) mici erori pe care le-au făcut la un moment dat sau pe parcursul unei perioade, erori care vin și îi lovesc năpraznic exact cand sunt mai slăbiți, în astfel de crize, precum cea de Covid-19.
Claudiu are o firmă de distribuție de alimente și, contrar regulii din acest sector, în care marjele de profit sunt mici și firmele sunt foarte îndatorate, deci nebancabile, firma lui este destul de bine echilibrată financiar - nu are datorii mari și nici profitul nu e rău. Claudiu voia să acceseze programul IMM Invest pentru a-și finanța afacerea în perioada aceasta dificilă. Surpriză însă: nu a reușit. De ce? Pentru că în anul 2019 a avut o perioadă de întârzieri la plata leasingului auto, întârzieri care depășeau 60 de zile. Conform criteriilor impuse de Guvern, aceasta este o condiție fermă pentru a putea accesa finanțarea.
Claudiu nu a plătit ratele creditului la timp, însă nu pentru că nu și-a permis în anul 2019, ci pentru că a fost neglijent, nu a pus la punct un sistem de management financiar corespunzător, plătind creditul mai repede decât o impunea contractul de credit bancar, în dauna achitării ratelor la finanțările de tip leasing. Rezultă astfel o oportunitate pierdută și dificultate în a asigura fluxul financiar al business-ului. Desigur că nici în afara programului IMM Invest nu îi mai este la îndemână să se finanțeze în perioada aceasta, în care apetitul pentru risc al băncilor s-a prăbușit.
Mihai deține o fabrică de pâine și alte produse de panificație. Aruncând o privire pe bilanțul contabil, două sume importante mi-au sărit în ochi: 4 milioane de lei sub formă de capital social, o sumă neobișnuită pentru firma lui mică, și, corespunzător, o altă sumă de 4 milioane de lei sub formă de cash, bani lichizi. Se recomandă ca firmele să nu păstreze prea mulți bani sub formă de cash (ci în conturi bancare), și devenea evident că nici în cazul lui acei bani lichizi nu mai există, dacă au existat vreodată. Întrebându-l despre acele sume surprinzătoare, după ce a evitat răspunsul în primă fază, a recunoscut: înregistrase fictiv acei bani în capital pentru a „da bine” în fața băncii, iar egalitatea bilanțieră impunea o corespondență, cea la îndemână pentru el fiind cea prin contul de bani lichizi.
L-am sfătuit să corecteze cât mai curând posibil această anomalie, existând riscul să fie descoperit și sancționat drastic de un control al ANAF. A promis că rezolvă, dar a făcut-o? Nu, cel puțin vreo 2 ani. La finalul acestor ani bineînțeles că a fost lovit de un control ANAF. Inspectorii au constatat că acei bani nu există, au evaluat perioada pe care s-a întins „ficțiunea”, și au reclasificat suma ca „plăți dividende”, motiv pentru care au calculat impozit pe dividende de plată retroactiv și penalități de întârziere, în total 1 milion de lei (peste 10% din cifra de afaceri a companiei). Și se poate declara norocos, pentru că acțiunea putea fi considerată delapidare, ceea ce intra deja în sfera penală.
Asta da lovitură financiară! Compania e solidă și a putut să preia șocul fără să aibă probleme majore, dar nu era mai bine dacă evita asta, corectând în timp util anomalia ?! (sigur, de preferat era să nici nu ia în calcul o astfel de anomalie, de la bun început)
El și familia lui (frate, mamă, soție etc.), cu toții implicați în această afacere și depinzând de ea, au suferit un șoc puternic emoțional, nu doar financiar.
Maria are o firmă de transport mărfuri, cu 6 angajați. A aplicat pentru finanțare în cadrul programului IMM Invest și era foarte nemulțumită pe Facebook de faptul că o bancă i-a refuzat finanțarea. Mai mult, a conchis că programul IMM Invest este doar o poveste frumoasă, fără rezultate în practică. A menționat că a avut anul trecut (2019) control de la fisc, iar inspectorii i-au diminuat stocurile, de aceea și capitalurile proprii au ajuns pe minus (n.r. - asta înseamnă că dacă ar vinde/ lichida, la un moment dat, toate activele - stocuri, creanțe, clădiri, echipamente - n-ar putea achita toate datoriile pe care le are către: furnizori, bănci, stat etc.)
Aruncând o privire sumară pe cifrele firmei Mariei, am observat că deja capitalul era pe minus de acum 2 ani. Mai mult, principalul element sustenabil ce poate aduce capitalurile pe plus este reprezentat de profit, anume acumularea profitului an de an în bilanțul firmei. Dar, surpriză: în fiecare an din ultimii 6-7, profitul s-a menținut între o mie și două mii de lei. O mie de lei profit anual al unei firme?! Adică acționarii firmei pot să achiziționeze doar 4 plinuri de benzină din profitul anual?!
De obicei, când o firmă are profit atât de mic sau chiar pierdere există o suspiciune rezonabilă ca firma respectivă să facă evaziune fiscală, adică o parte dintre venituri să nu le înregistreze contabil, pentru a-și însuși nelegitim TVA-ul și impozitul pe venit corespunzător acelor vânzări „la negru”. Am deschis o discuție cu Maria, pentru a-i oferi sfaturi pe subiect, discuție care a decurs ca mai jos:
Eu (Adrian): De ce nu reușește firma să producă profit?
Maria: Pentru ca are doar 5 angajați, lucrăm în familie, mașinile pe care le avem sunt vechi, se strică des, prețurile de transport în țară sunt minuscule, am plătit în 2017 suma de 23.000 lei pe o poliță RCA pentru camion etc., etc., etc.
A: Poate modelul de business nu este viabil, nu e câștigător, dacă aveți aceste probleme.
M: Da, nu e viabil, dar acum nici mașinile nu mai sunt căutate, nu avem cui să le vindem. Trebuie să tragem de ele „cât o mai merge”.
A: Atunci, dacă e atât de evident că modelul nu mai este viabil, o bancă de ce s-ar mai aventura să finanțeze firma ta, în prag de faliment, fără profit, foarte îndatorată? (la care Maria găsește un nou vinovat)
M: Păi este așa din cauza contabilei, care în loc să îmi înregistreze piesele și combustibilul pe consum, timp de 3 luni de zile mi le-a înregistrat în stoc. Și când am avut control, am plătit TVA-ul încă o dată la tot ce am avut în stoc. Am aflat abia când au venit în control ce stocuri am. Pentru că nu sunt contabil și habar nu am avut de ele...
A: Dar nu dumneavoastră ați ales contabila?
M: A ales-o tatăl meu, acum mulți ani.
A: Și era bine să aveți și un consultant financiar, pentru că nici contabilul nu le poate ști pe toate; finanțele sunt un domeniu vast.
M: Acum erau bine multe, dar e târziu.
A: Așa este, dar cel mai ușor e să găsim vinovați pe oriunde altundeva decât în ograda noastră.
M: Nu arunc vina pe nimeni, dar din câți cunosc cu firme bune și au aplicat la IMM Invest, nu a primit niciunul răspuns.
A: Dacă mai aveți cunoștințe cu firme bune, îi pot ajuta să obțină finanțări.
M: E treaba lor. Pe mine mă interesează să mă ajut pe mine. Pentru că stau acasă cu 5 camioane de 2 luni de zile și nu producem nimic. Nu am cum să-mi corectez bilanțurile dacă eu nu lucrez.
A: Așa este, e o perioadă grea. Este bun individualismul, dar să nu îl ducem către egoism, pentru că e nevoie de solidaritate între oameni în aceasta perioadă.
M: Nimeni nu are nimic de transportat; în afară de mâncare nu se cere nimic.
A: Va fi necesar să mai aduceți bani de acasă, pentru a susține firma și din fonduri proprii.
M (ironică): Da, mulțumesc pentru sfat…
În concluzie, menționez că măsurile trebuie gândite și aplicate din timp, proactiv, de antreprenori, pentru a crea business-uri solide, sănătoase, flexibile și adaptabile la șocuri de mare amplitudine ce pot apărea, și chiar vor apărea, inevitabil. Dacă în anii buni nu ne gospodărim, nu facem acești pași importanți, înseamnă că lăsăm business-urile cu probleme cronice care nu par grave atâta timp cât e soare, dar cum apare o furtună, situația se agravează subit, business-ul respectiv riscând să sucombe. Ca o analogie, virusul Covid-19 creează probleme în special celor vârstnici, cu boli cronice, pentru că găsește terenul „fertil” pe care să își manifeste răutatea.
Antreprenorii, prin natura lor, sunt oameni cu inițiativă, vor libertate de mișcare, vor să creeze, dar această libertate vine întotdeauna la pachet cu nevoia de responsabilitate. De aceea - admițând greutățile prin care trec antreprenorii, și care acum sunt fără precedent -, în loc să căutăm responsabili preponderent în altă parte, e mult mai utilă și constructivă o reflecție asupra propriilor decizii, propriilor acțiuni, propriilor greșeli. Doar astfel noi, antreprenorii, putem evolua și deveni performanți și de succes, alături de angajați și parteneri.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.