Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Clujul a devenit un oraș sufocant și plin de constrângeri. Prima dintre ele: traiul scump

Cluj - vedere de sus

Foto: Pal Szilagyi Palko/ Alamy/ Profimedia

Se știe că în lume, după cum au analizat cei mai luminați membri ai săi, o societate se poate defini în două feluri: prin ceea ce permite și prin ceea ce interzice. Tot astfel, un cetățean într-o comunitate vie are dreptul de a-și îndeplini o dublă datorie: de a se supune, dar și de a pune la îndoială legile și regulile unei comunități, sau a unei societăți. O societate în care cetățeanului îi este permisă doar una și nu și cealaltă este o comunitate care se distribuie „într-una dictatorială, sau într-una de tip anarhist” (A. Manguel). 

Am impresia că într-o mare măsură cetățenia și comunitatea clujeană sunt din ce în ce mai mult constrângere și interdicții directe sau indirecte. Atmosfera și ambientul din acest oraș au devenit irespirabile, sufocante. Mai întâi, este vorba de o constrângere indirectă din cauza traiului scump în Cluj-Napoca, deși primarul a afirmat, în repetate rânduri, sentențios și grav, că această scumpete face parte din legile pieței, ale cererii și ofertei. Poate că parțial are dreptate. Pe de altă parte, el nu are dreptate atunci când a impus o serie de interdicții și constrângeri în oraș care „nu te lasă să trăiești”. De exemplu, în virtutea unor proiecte de amenajare urbanistică, „care iau ochii” fraierilor – proiecte inspirate de arhitecți precari în gândire și de sfătuitori „de plesneală”, dar infatuați, care la rândul lor au văzut, sau și-au imaginat orașe occidentale – au impus în tot centrul Clujului interdicții privind circulația și parcările. Întregul spațiu central este cenzurat și blocat de stâlpi, dar și de alți „stâlpi”, cei în uniforma galbenă a celor din poliția locală. Aceștia avertizează, plini de importanță de la înălțimea funcției lor, pe cetățenii „neconformi” că li se ridică mașinile și vor fi aspru amendați.

Societatea restricțiilor este semnalizată și de acești polițiști care populează în număr mare străzile orașului, cu fețe spăimoase, impasibile, cu cascheta trasă pe frunte, cu priviri de oameni ajunși în funcții publice. Acești supraveghetori contra-actuali validează în mod evident interdicțiile și constrângerile. Pe de altă parte, este bine că supraveghează „legea și ordinea” din oraș, dar se știe că toate constrângerile trebuie să fie dublate în mod inteligent de soluții alternative, permisive care s-ar traduce prin locuri de parcare, pasaje, refugii, inele care să înconjoare și să descongestioneze centrul orașului, spații de respirație etc. Astfel se construiește o societate disciplinată, civilizată și cu dreaptă măsură, pe care trebuie să o gestioneze o primărie atât de autopremiată și mai ales atât de narcisistă.

Ne-a introdus toate artificiile și toată stilistica organizării spațiului urban din centrul Clujului care nu sunt altceva decât niște ridicole exerciții de futilitate. Toate acestea se doreau doar o imitație și o pastișă după orașele din Occident pe care marii edili ai Clujului le-au văzut, dar nu au înțeles mai nimic din rostul lor. Este greu de explicat existența unei mulțimi de bănci și scaune fixate pe marginea carosabilului pentru că cei care se așază pe ele doar inspiră aerul toxic emanat de multitudinea eșapamentelor din traficul supraaglomerat din Cluj. N-am înțeles retorica gureșă și ... guralivă față de iconoclasmul statuilor din oraș. 

Constrângerile și interdicțiile supravegheate în stil milițienesc ne aduc aminte de vremurile comuniste. Repet, într-o societate democratică, constrângerile și interdicțiile ar trebui să fie dublate de alternative de relaxare, de reguli larg împărtășite și asumate de comunitatea umană și nu de potemkiade, de reguli și restricții impuse de ambiții și infatuări imature, pe negândite și pe nerumegate. Toate acestea nu „îngăduie Paradisului să existe, chiar dacă locul nostru va fi Infernul” (L.J. Borges). 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Concurenta intre Cluj si Bucuresti a ajuns la un nivel demagogic .... prov : " vulpea care nu ajunge la struguri zice ca sunt acrii .... "
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult